Oamenii siguri pe ei nu se laudă

Aseară nu m-am uitat la emisiunea „În gura presei” pentru că am avut altceva mai important de făcut. Aşa că azi dimineaţă am vizionat înregistrarea pe Internet. M-am amuzat foarte tare văzându-l pe Mircea Badea povestind cum s-a luptat el cu trei câini, la unu noaptea, într-o parcare din Drumul Taberei.

Dacă ar fi scos din discurs cuvântul „câini”, aş fi crezut că vorbeşte despre o luptă cu tigri, urşi sau o ceată de bandiţi înarmaţi. Mircică, foarte speriat de faptul că doi dintre câini erau foarte aproape de el, iar al treilea încerca să vină pe ocolite pe la spate, în disperare, a făcut un salt înapoi, a ajuns într-o poziţie joasă gen Kiba-Dachi, a încercat să lovească pe unul dintre ei cu piciorul, dar doar l-a şters, pentru că acesta s-a ferit, apoi într-un acces de furie disperată a încercat să lovească câinii cu pumnii, din toate direcţiile în timp ce urla isteric. Câinii, normal că s-au speriat şi au fugit, dar Mircea Badea se laudă să s-a luat după ei, cu gând să-i termine cu figuri de kick boxing. 😆

Pentru vedeta de la Antena 3 această întâmplare este o mare bravură şi un succes care merită povestit tuturor. Dacă ar fi avut ceva cunoştinţe despre câini şi nu ar fi reacţionat pur emoţional, situaţia ar fi fost rezolvată mai simplu şi cu mai mult calm. Acei câini nu sunt nişte fiare sălbatice, ci nişte biete dobitoace de ogradă, domesticite de mii de ani. Bieţii câini nu voiau decât să-şi apere teritoriul, pentru că ăsta instinctul caracteristic speciei lor. Câinele din spate era într-adevăr ceva mai periculos, pentru că avea chiar  intenţia să-l muşte (probabil era şeful de haită), dar cât de gravă putea fi situaţia, pentru un specialist în autoapărare aşa cum este şpagatistul nostru?

Eu personal am fost atacat noaptea într-un parc de o haită de vreo 15 – 20 de câini şi nu am păţit nimic. Aceştia m-au înconjurat şi au început să mă latre cu colţii la vedere, de la o distanţă foarte mică. M-am oprit câteva clipe locului, apoi încet, am început să mă depărtez, cu spatele, de locul respectiv. În momentul în care am ieşit de pe teritoriul lor, câinii m-au lăsat în pace şi s-au împrăştiat.

Mirciulică nu se lasă însă. El mai trece o dată prin zonă, de data aceasta înarmat cu pistolul său cu bile, hotărât să facă măcel printre maidanezii din zonă. Un telespectator auzind această poveste, în pauza publicitară, i-a transmis oarece ameninţări la adresa familiei, pe motiv că este iubitor de animale. Vedeta TV a început imediat să-l insulte în direct pe respectivul şi să-l ameninţe că vine la el în oraş, îl bate, îl calcă în picioare etc.

Întotdeauna l-am suspectat pe Mircea Badea că, sub masca sa de şmecher, de dur, specialist în arte marţiale, se ascunde de fapt o persoană speriată şi nesigură pe ea. Din acest motiv cred că se şi antrenează cu instructor personal, „trage de fiare”, are pistol cu bile şi mereu are tendinţa să braveze, să facă demonstraţii nesolicitate, să fie arogant cu cei din jur… pentru că se teme. Se teme să nu fie agresat fizic, bătut pe stradă, în trafic sau în orice altă împrejurare. Şi acest lucru îl împinge mereu să braveze, să arate celorlalţi ce poate, ce este în stare, pentru a compensa această lipsă de siguranţă interioară.

Vedeţi voi, puterea vine din interior. O persoană sigură pe ea nu are nevoie de muşchi supradimensionaţi, tehnici sofisticate de auto apărare şi alte accesorii, pentru că sentimentul de siguranţă interioară îi dă posibilitatea să facă faţă oricărei situaţii cu resurse minime. De asemenea, un expert în autoapărare nu arată ce ştie şi nu vorbeşte despre abilităţile lui, deoarece acest lucru îi conferă un avantaj în cazul unei eventuale confruntări. Asta este de fapt ceea ce trebuie să înveţe un maestru de arte marţiale: să-şi controleze creierul emoţional, reacţiile instinctive (starea de „roşu”, aşa cum spune Badea) prin intermediul sinelui superior, educat şi antrenat cu perseverenţă să rămână mereu calm, lucid şi concentrat.