– Se întâmplă multe lucruri în lumea asta. Niciodată nu poţi conecta A cu B.
– De unde ştii asta?
– Pentru că de obicei eu sunt tipul care te opreşte să conectezi A cu B. Face parte din ceea ce am făcut.
– Asta va şterge totul din presă. Oricine se uită la restul, va şti că ceva s-a întâmplat, dar nimeni nu va putea să îşi dea seama. Ăsta e scopul nostru. Să facem astfel încât oricine să aibă o teorie, dar nimeni să nu aibă datele.
– E chiar bine, Jerberg.
– Domnule senator, fac lucrurile inteligibile de 30 de ani.
Din filmul Edge of Darkness (2010)
Ce e si mai tragic? Multi transmit fara sa stie chiar „armele” pentru propria lor anihilare-fie a gandirii, fie chiar fizic (dupa un lant de situatii destul de lung). Cum frica paralizeaza gandirea, e firesc ca cei mai multi sa se teama de idei periculoase. Respingerea/negarea e previzibila deoarece notiunea „autocontrol” ne-a fost inculcata prin educatie.
Pe scurt:
1. Nu-i nevoie sa fii istoric pentru a intelege, cunoaste istoria, ci e destul sa o faci tu;
2. Nu trebuie sa fii profet si sa prevezi viitorul prin cine stie ce procese paranormale, e suficient sa creezi tu viitorul astfel incat nimeni sa nu-l poata schimba, prevazand toate incercarile (mentinerea esentei prin acceptarea jocului de aparente);
3. Constientizezi ca ti se intampla sau nu, in final tot rau iti faci ca si pana acum, doar ca putin diferit-un rau mai asumat adica.
4. Esti considerat nebun, desi nimeni n-a demonstrat ca nebunii nu pot avea uneori „dreptate”.
Nu cunosc vreo persoana care sa nu fuga toata viata de un set de idei, asocieri banale, ca sa nu zic concluzii, stil de viata, comportament. Ma incadrez si eu. Am incercat sa-mi imaginez ce nu-mi pot imagina, sau ce nu pot gandi, esuand.
Poate asa e si cu deconspirarea, stim cu totii ceva, dar nu stim nimic concret. Disonanta cognitiva in forma primitiva: putem deduce enorm de multe, dar refuzam ganduri elementare, din diferite nevoi.