În decursul timpului, un adevăr fundamental al dezvoltarii sistemului economic, relaţia dintre bunuri şi bani, a devenit clar, cel puţin pentru bancheri. Această relaţie, sistemul de preţuri, depindea de cinci lucruri: cererea şi oferta de mărfuri, cererea şi oferta de bani şi viteza de schimb între bani şi bunuri.
O creştere a trei dintre acestea (cererea pentru bunuri, furnizarea de bani, viteza de circulaţie) ar ridica preţurile bunurilor şi ar scade valoarea banilor. Această inflaţie era inacceptabilă pentru bancheri, deşi de dorit pentru producători şi comercianţi.
Pe de altă parte, o scădere a aceloraşi trei elemente ar fi avut efecte deflaţioniste şi i-ar fi mulţumit pe bancheri, i-ar fi îngrijorat pe producători şi comercianţi, iar pentru consumatori ar fi fost o încântare (care ar fi obţinut mai multe bunuri cu bani mai puţini).
Ceilalţi factori lucrau în direcţia opusă, astfel că, o creştere a acestora (furnizarea de bunuri, cererea de bani, şi lentoarea circulaţiei sau a schimbului) ar fi fost deflaţioniste.
Carroll Quigley – “Tragedy and Hope – A History of The World in Our Time”
Deşi citatul din cartea prof. Quigley se referă la perioada capitalismului comercial, care a durat până spre sfârşitul secolului XVIII, iar lucrurile sunt azi ceva mai complexe în economie, reţinem de aici următoarele lucruri:
- Inflaţia este bună pentru producători şi comercianţi.
- Deflaţia este bună pentru bancheri şi consumatori.
- Aceste lucruri sunt bine ştiute de către bancheri.
Având în vedere toate acestea şi aplicând principiile la economia românească, observăm că România, deoarece este în criză, are nevoie de creştere economică, deci de o intensificare a activităţii producătorilor şi comercianţilor. Cu toate acestea BNR, în frunte cu Mugur Isărescu, se chinuie să păstreze un curs leu – euro cât mai ridicat, folosind bani împrumutaţi de stat de la FMI, Banca Mondială şi UE, efectul fiind unul deflaţionist, deci de încetinire şi blocare a activităţii economice.
Întrebarea este: pentru cine „luptă cu inflaţia” Mugur Isărescu, pentru producători, pentru comercianţi, pentru consumatori, sau pentru… bancheri?
Pingback: Cât de grijulii sunt bancherii vi-a-vis de viitorul lumii | Lupul Dacic