Planul secret al lui Băsescu

De fiecare dată când analizez o situaţie îmi place să surprind imaginea de ansamblu şi să văd în ce context mai larg sunt cuprinse evenimentele şi faptele din prezent. De aceea, iau în considerare o perioadă de analiză suficient de lungă pentru ca această imagine de ansamblu să poată prinde contur.

Prin urmare, trecerea moţiunii de cenzură de ieri şi căderea Guvernului Ungureanu mi se pare o falsă victorie pentru USL şi cu atât mai mult pentru cetăţenii României. Asta deoarece, ceea ce s-a îmtâmplat ieri, cred că face parte dintr-un plan pe termen lung ticluit de Băsescu şi intelighenţia sa „ocultă” menit să-i asigure supravieţuirea politică după protestele de la începutul anului pe care le-a tratat, de altfel, cu cel mai profund dispreţ şi indiferenţă.

Dacă privim în urmă, chiar înainte de izbucnirea manifestaţiilor populare, a fost derulată o campanie murdară de compromitere şi demonizare a opoziţiei. Liderii partidelor din USL, Victor Ponta, Crin Antonescu şi Constantin Daniel au fost ridiculizaţi şi discreditaţi non-stop, pe criterii pur propagandistice, iar susţinătorii din umbră, Dan Voiculescu şi Ion Iliescu au fost demonizaţi la maximum.

Toate acestea au fost făcute cu mult înainte de începerea bătăliei electorale, pentru a eroda imaginea opoziţiei şi a pune din start alianţa USL într-o poziţie de inferioritate în percepţia publică. Zile la rând, oraşele au fost împânzite cu afişe şi fluturaşi în care Crin Antonescu era prezentat ca un parlamentar puturos, care lipseşte de la şedinţe şi doarme până târziu, s-a speculat numele său de floare şi aspectul efeminat pe care  îl avea în tinereţe şi o presupusă colaborare cu Securitatea sub numele conspirativ „Porumbacu”.

În cazul lui Victor Ponta s-a mizat pe aspectul său imberb, pe imaturitatea sa, că este copilot de curse, pe faptul că are bonă filipineză şi îşi petrece vacanţele în Dubai, toate acestea în contrast cu Traian Băsescu, bărbat puternic, fost marinar, luptător înnăscut şi „animal politic” şi de asemenea cu MRU, care era înfăţişat ca un om muncitor, disciplinat, un tehnocrat, independent politic, foarte erudit şi şcolit.

USL pe ansamblu a fost demonizată şi etichetată ca fiind socialistă, anti-reformistă şi aservită Moscovei, dar în mod paradoxal, în cazul fluturaşilor de propagandă împotriva grevei parlamentare a opoziţiei, cei de la USL erau prezentaţi, de către diversioniştii portocalii, într-o caricatură stând pe spinarea proletarului care munceşte din greu la strung, adică o abordare ideologică de tip bolşevic, nu de dreapta aşa cum pretinde PDL-ul că este.

Aceste teme au fost reluate la nesfârşit pe toate canalele media, prin postaci pe Internet, pe bloguri, pe reţelele de socializare, pe televiziuni, unele dintre ele deschise special în acest scop în ultima perioadă.

Mai recent am observat două mişcări interesante, care mă fac să cred că Băsescu şi-a dorit ca moţiunea de cenzură să treacă şi Guvernul MRU să cadă.

În primul rând, a fost migrarea traseiştilor din PDL către partidele din USL, în special PNL, văzut acum ca fiind de dreapta. Acest lucru, pe lângă decredibilizarea USL în ochii electoratului, a permis chiar trecerea moţiunii, ceea ce arată că venirea opoziţiei la guvernare făcea parte din planul lui Băsescu.

A doua mişcare strategică a fost campania de auto-victimizare a puterii, ajutată într-o oarecare măsură, prin declaraţiile lor şi de reprezentanţi ai opoziţiei (Ponta, Olguţa Vasilescu şi Antonie Solomon). Mă refer aici la ieşirea Robertei Anastase care se temea să nu fie asasinată de adversarii politici, premierul Ungureanu care risca soarta lui „Aldo Moro” şi telenovela cabotină jucată în Parlament, de către Sorina Plăcintă şi Elena Udrea, chiar în ziua moţiunii.

Pe lângă această campanie de punere a călăilor naţiunii în postura de victime, a mai existat o mega campanie mediatică, în care s-a repetat până la exasperare că este absolut necesară, chiar acum, reîntregirea salariilor bugetarilor, fără a se face nimic concret în această privinţă şi s-a scos la lumină şi măgăria cu reţinerea abuzivă a contribuţiilor la sănătate în cazul pensionarilor, lucru care nu deranjase pe nimeni până acum. Ideea pe care PDL-ştii vor să o sugereze cu aceste manevre ar fi că ei au încercat să facă totul pentru ţară, au adus România „pe linia de plutire”, au făcut reforme „dure dar necesare”, iar acum nu-i mai lasă „criminalii” din opoziţie, care vor să îi elimine.

Începeţi să întrezăriţi planul murdar şi diabolic pus la cale de Traian Băsescu şi partidul clădit după chipul şi asemănarea lui?! Dacă nu, vă mai dau un indiciu. Recent, Băsescu a mai aruncat o fumigenă în presă, declarând, pe postul naţional de televiziuine, că în timpul negocierilor pentru noul guvern, după căderea celui condus de Emil Boc, i-ar fi propus lui Victor Ponta funcţia de premier şi acesta l-ar fi refuzat.

La vremea respectivă mulţi nu au înţeles această manevră a lui Băsescu, dar ea este cheia întregului plan despre care vorbesc aici. Ideea în sine este ticălos de simplă: vrea să lase opoziţia acum la guvernare, după ce „i-a băgat mortul în casă” – cu reîntregirea salariilor bugetarilor, restituirea reţinerilor abuzive în cazul pensionarilor, plata datoriilor scadente şi negocierile cu FMI, care presupun nişte privatizări dubioase – pentru a demonstra românilor cât de incompetenţi sunt cei din USL, în frunte cu Victor Ponta, potenţialul premier al noii guvernării.

În acest timp, PDL ar avea un răgaz suficient să se regrupeze să se reinventeze şi să-şi refacă imaginea, iar la alegerile din toamnă să se prezinte propaspăt, verde şi crescut în sondaje, iar electoratul să zică: „Vedeţi băi, că tot Băsescu şi ai lui erau mai buni?!”

M-am convins că aşa este, când am urmărit în direct discursul lui Traian Băsescu de ieri, la desemnarea noului prim ministru. Mulţi comentatori de pe la televiziuni se mirau că preşedintele, în loc să fie mâhnit sau disperat de situaţie, este foarte bine dispus şi chiar râde.

L-am urmărit pe Băsescu în timpul discursului şi am remarcat cum a repetat, chiar de la început, de câteva ori, că trebuie să stăm liniştiţi că ţara nu e în pericol, că situaţia nu este dramatică (deşi în presă apăruse diversiunea cu moneda euro, care crescuse de capul ei, mai ceva ca în cazul cotelor apelor Dunării). A repetat apoi, de vreo trei ori, adresând rugăminţi fierbinţi noii guvernări, că aceasta trebuie să ducă la îndeplinire reîntregirea salariilor bugetarilor şi rezolvarea problemei cu reţinerile abuzive în cazul pensionarilor.

Când a venit rândul lui Victor Ponta să ia cuvântul, Băsescu, cu un rânjet sadic, l-a invitat la microfon spunând ceva de genul: „Şi acum îl invit să vorbească, pe noul premier… desemnat… Victor Ponta”.

Eu am tradus, în subtext, cam aşa: „Cârlane, ai vrut să mă dai jos, eşti şmecher, acuma treci tu şi guvernează, să vedem cum te descurci, hă, hă, hă!”

Deci cam acestea sunt soluţiile pe care le poate oferi Traian Băsescu acum: manipulări, diversiuni, propagandă, tergiversări, răzbunări de mahala şi distrugerea duşmanilor politici. Asta pentru el… pentru ţară… nimc.

UPDATE: Încă o dovadă că am dreptate.

Am spus zilele trecute că dacă USL vine la guvernare, în şapte luni oamenii ne vor regreta. Guvernul lor nu va putea face nimic pentru asteptările uriaşe pe care populaţia le are, întâi pentru că tot ce se putea face am făcut noi, inclusiv am creat condiţii pentru refacerea salariilor bugetarilor şi apoi, pentru că ei nu vor avea timpul necesar şi contextul economic care să le permită”, avertizează Elena Udrea.

Sursa: Gândul