Dacă facem abstracţie de Vechiul Testament şi luăm în considerare numai învăţătura lăsată de Iisus, vedem că Biblia propovăduieşte o religie a iubirii aproapelui, a iertării, păcii, toleranţei şi a dreptăţii. Iar Iisus Hristos reprezintă un arhetip universal al Iubirii, Luminii şi Adevărului.
În totală contradicţie cu această viziune sunt prezentate lucrurile în cinematografie. La o analiză detaşată a producţiilor din această îndustrie, vom observa că în 99,99% din cazuri, creştinismul este asociat cu tot ce poate fi mai malefic, mai bolnav şi mai decăzut pe lumea aceasta. Şi când spun cinematografie, mă refer în special la cea americană, reprezentată prin filmele de la Hollywood.
Încercând să fac o categorisire a filmelor de acest gen, care sunt de regulă încadrate la thriller, horror, poliţiste sau SF, mi-a ieşit o listă în care religia creştină este asociată cu:
Psihopaţi şi criminali în serie. În numeroase filme apar criminali în serie şi bolnavi psihic, care comit crime monstruoase având la bază motivaţii şi simbolistică religioasă. Personajul negativ suferă de delir mistic, recitând adesea pasaje din Biblie, în special din Apocalipsă, regizează crimele şi scena desfăşurării lor după motive biblice şi folosind o simbolistică religioasă inspirată din acestea. Alteori crimele sunt comise în spiritul celor zece porunci şi au ca scop pedepsirea păcătoşilor, pe pereţii încăperilor, unde au fost comise atrocităţile, sunt scrise cu sânge citate din Biblie, sau sunt lăsate diverse indicii codificate, reprezentând numere ale versetelor şi capitolelor din evanghelii.
Pe de altă parte, atunci când este prezentată cauza dereglării mentale a psihopaţilor, aceasta este pusă în legătură cu experienţe traumatice din copilărie, pe fond religios, datorate unor părinţi habotnici şi cruzi, sau a dascălilor de la o şcoală catolică, care pedepsesc şi maltratează copilul pentru presupuse păcate, sau pentru încălcarea preceptelor creştine.
Demoni, vampiri, monştri şi extratereştri. În filmele de groază, cu tematică ocultă, adesea eroii principali se luptă cu demoni, monştri, vampiri, sau fiinţe malefice, venite din spaţiu. De multe ori confruntarea cu aceste creaturi are loc în biserici sau catedrale, unde se întâmplă ca acestea să ucidă şi să rupă în bucăţi chiar preotul care slujeşte acolo, în ciuda rugăciunilor, semnelor sfinte şi afişarea crucifixului înaintea lor, semn că religia nu are nicio putere în faţa răului.
Mafioţi şi gangsteri. În filmele clasice despre Mafie, capii acestei organizaţii criminale sunt prezentaţi ca persoane religioase, care se roagă, merg la nunţi şi botezuri, iar în birourile lor apare mai mereu câte o Biblie sau un crucifix pe perete.
În cazul filmelor mai noi, despre Mafia rusă, membrii acesteia sunt prezentaţi, de asemenea, ca persoane religioase, care îşi fac cruce, au icoane pe pereţi şi îşi tatuează pe corp cruci şi simboluri specifice cultului creştin ortodox. Acest lucru este evident o mistificare, deoarece Mafia din Rusia s-a format din foşti agenţi KGB, ofiţeri ai armatei şi foşti mercenari, care în general sunt atei, iar mulţi dintre membrii acestei organizaţii criminale aparţin unor etnii care nu prea au legătură cu creştinismul.
Clerici corupţi, pedofili şi sadici. În multe filme reprezentanţii bisericii, fie ai Bisericii Catolice, fie ai cultelor protestante, sunt prezentaţi ca având o personalitate dublă. În plan public ei se prezintă ca nişte oameni devotaţi, cinstiţi, implicaţi în proiecte sociale, cu o conduită morală impecabilă, familişti convinşi şi cetăţeni de onoare ai comunităţii în care activează. În spatele acestor aparenţe, mai mereu, aceştia ascund o viaţă de desfrâu, de perversitate, crimă şi corupţie, fiind implicaţi în orgii, acte de sadism, pedofilie, homosexualitate, violuri, crime, ritualuri satanice sau afaceri necurate.
Sexul şi pornografia. Atât în filmele porno sau sexy, dar chiar şi în cele artistice, prostituatele şi femeile uşoare apar adesea, inclusiv în timpul actului sexual, purtând cruci la gât, la urechi, pe post de cercei sau având tatuaje cu simboluri religioase. Alteori actele sexuale sunt înfăptuite în incinta unor biserici, în cimitire, sau măcar într-un loc în care protagoniştii sunt înconjuraţi de simboluri religioase creştine.
Prin asocierea permanentă a religiei creştine cu tot ce este mai rău, mai demonic, mai bolnav şi mai decăzut în acestă lume, se realizează acel tip de manipulare perfidă şi acea programare mentală la nivel colectiv, care este folosită şi în tehnicile de propagandă, programarea neuro-lingvistică, sau reclamele subliminale.
Prezentând simultan două lucruri, care nu au nicio legătură unul cu altul, treptat se realizează o legătură subconştientă între acestea, calităţile unuia fiind transferate şi celuilalt. Astfel, treptat, creştinismul tinde să fie identificat cu răul, cu nebunia, cu crima, cu imoralitatea şi cu toate lucrurile pe care de fapt acesta le condamnă şi astfel să declanşeze o reacţie automată de respingere, doar la auzul numelui său.
Pingback: Demonizarea creştinismului în cinematografie - Calin Adrian