Există o categorie de oameni care practic te agresează cu încercarea obsesivă de a te ajuta, de a-ţi dărui ceva, de a te sfătui, fără să te întrebe dacă ai nevoie de acest lucru sau dacă doreşti ca ei să facă lucrul respectiv pentru tine.
Este o formă de manifestare a superiorităţii şi de manipulare. Aceste persoane, în unele cazuri catalogate în psihologie, ca persoane cu personalitate de tip pasiv-agresiv, în mod inconştient doresc să-şi manifeste puterea asupra ta, să te controleze, să-ţi demonstreze că ai nevoie de ele şi depinzi de ele.
Dacă ai picat într-o astfel de situaţie cu o persoană din această categorie, orice ai face face eşti în dezavantaj.
Dacă accepţi serviciul ce ţi se oferă, chiar dacă nu ai nevoie de el, mai devreme sau mai târziu la cel mai mic semn de nesupunere faţă de “binefăcătorul” tău vei fi asaltat cu o ploaie de reproşuri, vei fi duşmănit şi bârfit la toţi cunoscuţii, pentru ca toată lumea să ştie cât de nerecunoscător şi egoist poţi să fii.
Dacă refuzi politicos insistenţele persoanei care vrea să te ajute cu forţa, vei fi iarăşi pus la stâlpul infamiei, pentru că, nu-i aşa, nu poţi să refuzi marele bine care ţi se face, nu e creştineşte să refuzi ajutorul aproapelui tău.
Astăzi m-am oprit la un chioşc de ziare şi m-am uitat şi eu să văd ce e pe acolo. Vânzătoarea, fără să stea pe gânduri, îmi întinde un ziar: “Ia domnu’ Pro Sport că e gratis!” I-am spus că nu mă interesează sportul şi am continuat să mă uit la revistele din vitrină. “Da’ ce ziar gratis, vreţi să vă dau?”, a continuat femeia, pusă de acte filantropice, “Nimic, doamnă, nimic!”, i-am spus eu pregătindu-mă să plec. A continuat să bombăne ceva, cum că aş fi orgolios şi că am să pierd nu ştiu ce în viaţă, dar nu am mai prins sensul întregii fraze.
Oare de ce nu a înţeles femeia asta că pur şi simplu nu aveam nevoie de ziarele alea, că nu mă interesau şi nu avea niciun rost să le iau, chiar dacă erau “gratis”? De fapt ceea ce bănuiam, era faptul că ea voia să mă manipuleze, cu tehnica clasică numită “piciorul în uşă”. Adică îmi oferea ceva gratis, probabil un retur de marfă, pentru ca eu “să mă simt” după aceea şi să-i fac şi ceva vânzare. “Că de, maică, ie vremuri de criză şi ne ie foame şi nouă!”
Notă: Un articol pe care l-am scris mai demult şi pe care l-am găsit azi întâmplător.
http://www.cariereonline.ro/articol/alis-anagnostakis-sindromul-salvatorului E triada victima-salvator-persecutor, in care santajistul emotional iti baga pe gat un cal (care nu se cauta dupa dinti) pentru a forta un serviciu viitor. Mici servicii facute „cu de-a sila” sugereaza o solicitare mare in viitor, pe care sa n-o refuzi. Uneori beneficiul e doar respectul. Cauze sunt multe.
ai dreptate in presupuneri. e o practica f. veche, ma mir ca nu stii de ea. eu as fi luat ziarele, poate chiar cate 2 exemplare din fiecare iar data viitoare m-as fi facut ca nu inteleg ca trebuie sa-i fac vanzare. Poate chiar as fi intrebat tamp daca RL e gratis 🙂