De la o vreme încoace, nu mai am loc pe Internet de tot felul de aroganţi, care cu orice ocazie caută să scoată în evidenţă faptul că ei sunt „de dreapta”. Spun mereu că vor guverne de dreapta, capabile să ia „măsuri dure de dreapta”, care să îi avantajeze doar pe ei.
Ca să recunoşti un arogant de dreapta nu îţi trebuie mare efort. Tot timpul se plânge că e nemulţumit de modul cum cheltuie statul „banii lui”, de parcă numai el are bani în ţara asta şi numai el „munceşte”. În al doilea rând afişează o ură turbată şi iraţională faţă de toţi cei pe care îi consideră inferiori lui în plan social: cei cu venituri mici, asistaţii social, pensionarii, cei care execută munci grele şi sunt plătiţi cu salariul minim pe economie etc.
Practic, închipuitul de dreapta vrea ca toată „clasa muncitoare” să dispară fizic, la fel şi cei care primesc ajutoare de la stat şi să rămână numai el şi „capitaliştii” asemeni lui care „produc” şi creează „prosperitate”.
Dacă îi iei însă pe toţi aceşti palavragii la bani mărunţi vei vedea că e vorba doar de nişte şmecheraşi care fac tot felul de găinării pe PFA sau microîntreprinderi, buticari aflaţi în pragul falimentului, sau corporatişti plătiţi sub nivelul unei casiere de hypermarket dintr-o ţară dezvoltată din Occident.
Toţi aceştia se cred grozavi pentru că posedă un laptop şi câştigă bani doar butonând toată ziua la el, fără să producă practic nimic şi că şi-au luat o maşină străină în leasing, la care abia mai reuşesc să-şi achite ratele. Dar toţi vor „să moară săracii”. Numai că se autoamăgesc, deoarece ei înşişi, raportat la nivelul societăţii occidentale, sunt doar nişte sărăntoci, care, conform filosofiei lor, ar trebui să fie exterminaţi de alţii, mult mai bogaţi decât ei.
Pingback: Toţi rupţii-n fund se cred de dreapta |