Ceea ce neoliberalii numesc socialism este de fapt democraţia adevărată

Pentru că am trăit atâţia ani sub regimul comunism, din cauza cenzurii şi a izolării populaţiei faţă de restul lumii, am devenit mult mai naivi, ignoranţi şi uşor de manipulat în raport cu naţiunile occidentale.

După decembrie 1989, deşi noi credeam că vom avea libertate absolută şi dreptul la informare corectă, cenzura comunistă a fost înlocuită cu cenzura neoliberală, mult mai perfidă şi mai eficientă, deoarece este făcută sub masca libertăţii de expresie şi a democraţiei.

Propaganda neoliberală ne-a băgat în cap faptul că singura soluţie existentă şi posibilă pentru dezvoltarea ţării şi a economiei este cea propusă de FMI, Banca Mondială şi alte instrumente de colonizare ale imperiului american. Mai concret, economie de piaţă, privatizări, liberalizări, investiţii străine, diminuarea rolului statului în economie şi împrumuturi masive la bănci.

Noi, fiind separaţi multă vreme de Occident, am considerat că privatizarea este o tranziţie normală de la comunism la sistemul capitalist şi că în ţările din Vest totul e privat, fără să ştim că în capitalism, proprietatea privată în afaceri coexistă cu un important sector al economiei care aparţine domeniului public şi care este administrat de stat.

Cea mai mare minciună care ni s-a băgat pe gât este însă aceea că aceste politici neoliberale – care peste tot în lume au dus la dezastru şi crize economice severe, chiar şi în ţările dezvoltate – ar fi cumva sinonime cu democraţia. Dimpotrivă, neoliberalismul este în totală contradicţie cu democraţia şi cu interesele naţionale ale statelor, dovadă fiind faptul că aproape peste tot unde Statele Unite au încercat să impună aceste politici a fost nevoie de lovituri de stat, orchestrate de CIA, urmate de instaurarea unor regimuri dictatorile de tip fascist aşa cum a fost cazul în Chile, Argentina şi alte ţări sud-americane sau de înşelăciune, propagandă, corupţie şi structuri birocratice nesupuse votului popular, ca în cazul UE şi al României.

De fiecare când un stat încearcă să ia măsuri economice şi politice independente, menite să apere democraţia şi interesele cetăţenilor săi, atunci propaganda neoliberală venită de la Washinton, Bruxelles sau alt centru de putere globalist, înfierează guvernul sau liderul ţării respective ca fiind socialist sau şi mai grav, comunist şi dictatorial.

De fapt, aceste ţări numite socialiste sau cu regim dictatorial, sunt ţări în care s-a încercat sau se încearcă un sistem democratic autentic, numit democraţie participativă. Este cazul Venezuelei din timpul lui Hugo Chavez şi al Libiei lui Muammar Al Gaddafi sau cel al Braziliei. Prin aplicarea acestui sistem, în aceste ţări nivelul de trai a crescut simţitor, la fel şi echitatea socială, nivelul de educaţie, s-a dezvoltat de asemenea sistemul medical, micile afaceri, agricultura etc.

Democraţia participativă presupune participarea directă a fiecărui cetăţean atât la elaborarea legilor şi deciziilor politice, dar şi la stabilirea bugetelor locale sau chiar a celui de stat, printr-un sistem ce porneşte de la mici comunităţi locale şi ajunge prin delegaţi şi diverse comitete până la conducerea centrală guvernamentală.

Ceea ce ni s-a vândut nouă ca fiind democraţie, la pachet cu neoliberalismul, este aşa-numita democraţie reprezentativă, după modelul american şi vest-european, care de fapt este o pseudo-democraţie, controlată de oligarhi şi care constă în menţinerea permanentă la putere a unei elite politice corupte, din care cetăţenii au de ales mereu aceleaşi persoane, prin aşa-numita alternanţă la putere. Această clică, divizată în partide, pe lângă faptul că nu reprezintă deloc şi nu are nicio legătură cu cetăţenii care votează, este total aservită şi aflată în slujba elitei bancaro-corporatiste, care o controlează şi o susţine financiar.

Deşi suntem ameţiţi cu tot felul de doctrine, de stânga sau dreapta şi de diverse combinaţii, politicile adoptate sunt mereu aceleaşi, fiind dictate direct de FMI, Banca Mondială, Bruxelles sau Washington. Iar legile şi reglementările sunt elaborate tot de aceste entităţi şi trimise de obicei în plic, doar pentru a fi traduse din limba engleză.

Aşadar oamenii ar trebui să se trezească din somnul hipnotic indus de propagandă şi de circul mediatic şi politic în care trăim zilnic şi să realizeze că statele occidentale şi chiar şi multe din cele aparţinând fostului bloc comunist, nu mai cred de mult în basme cu, piaţa liberă, privatizări, globalizare, liberalizări, FMI, democraţie şi încearcă să îşi apere cât pot de mult interesele naţionale şi economiile tot mai mult asaltate de multinaţionale, bănci şi „investitori străini”. Democraţia trebuie să aducă libertate, bunăstare şi drepturi pentru toţi cetăţenii, nu numai pentru o mână de oligarhi şi politicieni corupţi.