Democraţia capitalistă este de fapt o poliarhie

Definiţia poliarhiei, pe care o avem în ştiinţele sociale: este sistemul în care participarea maselor populare este limitată la a vota unul sau altul dintre reprezentanţii elitei, ca o acţiune periodică.

Şi, între alegeri, se aşteaptă ca masele să păstreze liniştea, să se întoarcă la viaţa curentă, în timp ce elitele iau deciziile şi conduc lumea, până când poţi alege, dintre alţi membri ai ei, patru ani mai târziu.

Aşa că, real, poliarhia este un sistem al conducerii de către elite. Un sistem al conducerii de către elite, care este puţin mai discret decât modul de a conduce printr-o dictatură militară, de exemplu.

Dar ce vedem într-o poliarhie, este un sistem socio-economic de bază, neschimbat, ce nu a fost democratizat. Bogăţia nu este redistribuită în mase şi nu observi o distribuţie, mai echitabilă, a bogăţiei şi resurselor. Deci asta este cheia: o dictatură socio-economică şi alegeri libere. Aceasta este reţeta pentru poliarhie.

Într-o democraţie participativă am constata nu doar mai multă implicare, oameni dedicaţi problemelor zilnice, ci am observa şi o democratizare a economiei, democratizarea relaţiilor sociale.

Fragment din documentarul „PsyWar” de Scott Noble