Cât eşti dispus să te umileşti în faţa patronului?

By | 1 aprilie, 2013
Distribuie prietenilor!

Faptul că numărul locurilor de muncă scade continuu şi găsirea unei slujbe a devenit aproape imposibilă chiar şi pentru o persoană cu experienţă şi înalt calificată, îi face pe mulţi dintre cei care mai un loc de muncă să se comporte ca nişte sclavi umili, de teamă să nu rămână pe drumuri.

Este şi cazul unei tinere inginere din Hunedoara, care a acceptat să execute o sarcină umilitoare impusă de patronul ei.

Ionela Lungu (23 de ani) şi-a dat demisia de la firma la care era angajată ca inginer proiectant, după ce patronul societăţii, un consilier local din Hunedoara, i-a ordonat să facă înconjurul sediului societăţii.

Ionela Lungu spune că a făcut circa 250 de ture ale clădirii firmei SC Miramon Prest Com SRL, din Hunedoara, între orele 8.00 şi 11.00, şi a parcurs astfel mai mult de zece kilometri.

Sursa: Adevărul

Am trecut printr-o situaţie asemănătoare când eram în armată, pe vremea lui Ceauşescu. Făcusem planton de noapte şi eram la o informare politică din aceea extrem de plictisitoare, dar obligatorie pe vremea comunismului. Secretarul de partid pe unitate, ofiţerul care făcea informarea, a observat că mi se închideau ochii de somn şi m-a trimis să dau ture în jurul clădirii companiei, ca să mă trezesc.

Am executat ordinul, dar atunci eram în armată şi sub regimul comunist. Astăzi nu aş mai accepta aşa ceva sub nicio formă şi nici nu am acceptat până acum astfel de umilinţe, deşi am lucrat în multe locuri unde patronul era un mitocan şi un parvenit. De fiecare dată când s-a întâmplat ceva de acest gen, l-am băgat în mă-sa pe nesimţit şi mi-am dat demisia, chiar dacă nu aveam certitudinea unui alt loc de muncă.

De aceea vă întreb, în special pe corporatiştii înfocaţi, voi cât de mult sunteţi dispuşi să vă umiliţi în faţa patronului/şefului, doar ca să vă păstraţi slujba actuală?

4 păreri la “Cât eşti dispus să te umileşti în faţa patronului?

  1. ChavaLito^

    stiu ca am lucrat in anglia la o spalatorie,de numa vreo 3 luni,patronul era brazilian si avea doi angajati un nigerian si un senegalez,deci sam bag de nu imi distrugeam psihicul daca mai ramaneam in locul ala mult timp,aveam experienta in asa ceva si lucram bine dar cu tot ca era bine sau nu si patronul si nigerianul ala tot „go go is busy,no rush,no rabbish,go,quickly nu poti sa muncesti cu astfel de oameni,asta doar pentru faptul ca eram roman si romanii sunt vazuti oameni de nimic si exploatati la maxim in afara,si nu avea clienti ca ploua des

  2. albatros

    Intamplator cunosc personajul cu pricina ,e un mare dobitoc tipul si un (om)de doi bani;Jane auzzzzzzzzzzzzi?Pacat ca gunoaie de genul asta ajung nu doar administratori de firma dar si mari consilieri locali!

  3. Niki Vranceanu

    Dane,

    Cand pui botu’ la vrajeala corporatista si iti faci credite de nu le poti plati… ca asa ai auzit tu ca se traieste in Occident, adica pe credit; in astfel de circumstante, daca n-ai CURAJUL sa renunti la acel stil de viata fals si toxic, faci si ture in jurul cladirii…faci orice…sa nu se termine …visul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge