Observ în jurul meu foarte mulţi oameni care îşi trăiesc viaţa ca şi cum tot timpul ar fi într-o competiţie sportivă sau concurs televizat cu premii, de parcă ar fi în permanenţă într-o cursă contra-cronometru şi nu îşi pot permite să piardă nici o secundă.
Dacă pe cei care sunt angajaţi la o firmă, unde au ghinionul de a fi conduşi de un şef sau patron imbecil, care stă tot timpul în spatele lor şi îi zoreşte, îi înţeleg şi le găsesc scuze, totuşi există mulţi oameni, cum ar fi pensionarii, tinerii elevi şi studenţi, şomerii, cei care nu sunt salariaţi şi au alte moduri de a obţine venituri, care se comportă în acelaşi mod, deşi nu îi obligă nimeni şi nu au niciun motiv să fie tot timpul agitaţi şi în criză de timp.
Ieri, fiind duminică, am observat în timpul unui drum mai lung, cum o puzderie de oameni agitaţi, de toate vârstele, roiau prin preajma hypermarketurilor din Bucureşti: cu două, trei sau chiar patru sacose uriaşe, pline cu produse alimentare şi de uz casnic, se înghesuiau prin mijloacele de transport în comun, transpiraţi, nervoşi şi înjurându-i pe cei care nu se sinchiseau să le facă loc. Alţii, în autobuz, vorbeau alert la telefonul mobil, spunând că sunt „la servici”, sau puneau la cale afaceri, planuri de renovare a casei, rezolvarea unor litigii legate de terenuri sau case etc. În loc să se relaxeze, să se bucure de vremea frumoasă şi de o zi liberă, toţi aceştia se comportau de parcă urma să vină Armaghedonul şi clipele omenirii erau numărate.
Acest mod de a trăi şi de a percepe realitatea ne este impus tuturor prin sugestiile cu care suntem bombardaţi zilnic de mass-media şi de modul de viaţă consumerist care ne este impus ca stil de viaţă de către stat şi corporaţii. Ştirile şi emisiunile TV sau din alte medii de informare, ne creează pe de-o parte impresia că viaţa este scurtă şi nesigură şi că tot timpul suntem ameninţaţi de ceva: accidente, catastrofe, cutremure, inundaţii, crize economice, revoluţii, războaie, meteoriţi, schimbări climatice, extratereştri etc. Pe de altă parte ni se creează, prin intermediul reclamelor şi emisiunilor mondene, o permanentă stare de nenulţumire şi de insatisfacţie faţă de ceea ce avem şi ceea ce suntem şi o dorinţă de a achiziţiona lucruri tot mai des şi tot mai mult.
Evident, pentru a achiziţiona e nevoie de mai mulţi bani, mai multă muncă şi mai mult timp şi de aici, o îngrijorare şi o insatisfacţie şi mai mari, care duc la un cerc vicios din care cei mai mulţi nu mai pot ieşi, ajungând să-şi ruineze sănătatea şi chiar să moară prematur.
De aceea ce-l mai bun sfat pe care pot să vi-l dau este să vă deconectaţi de la hipnoza colectivă la care suntem supuşi de ani de zile. Închideţi televizorul şi nu mai vă lăsaţi conectaţi prea mult la canalele de comunicare media! Lăsaţi-o mai moale cu smartfonu’ şi tableta, nu vă mai comparaţi tot timpul cu cei din jur şi nu vă mai întreceţi cu alţii în ambiţii şi presupuse realizări materiale şi sociale! Nu ascultaţi ce spun propagandiştii despre ce e bine şi ce e rău să faci în viaţă în societatea capitalistă, care a devenit un monopol! Conştientizaţi faptul că Dumnezeu are grijă de toate şi nu trebuie să controlaţi voi universul, timpul, spaţiul şi să luaţi în spatele vostru povara întregii lumi! Ieşiţi din hipnoza consumeristă şi începeţi să vă trăiţi viaţa! Cât mai e timp.
Pingback: Ieşiţi din hipnoza consumeristă şi începeţi să trăiţi! |
http://mnmlistro.blogspot.ro/2014/09/confesiune-rabdarea-o-virtute-rara.html
Excelent articolul Dvs.
Comunitatea minimaliştilor se măreşte zilnic. Mulţi îşi admit apartemenţa. mai mult mau mai puţin, la cest stil benefic de viaţă.
Iată un exemplu: http://mnmlistro.blogspot.ro/2014/09/confesiune-rabdarea-o-virtute-rara.html
Mulţumesc.