Economia bazată pe economie

Nu ştiu ce părere aveţi voi, dar mie mi s-a părut întotdeauna că este ceva în neregulă cu ceea ce azi se numeşte economie. Denumirea vine din greacă, unde „oikos” înseamnă casă şi „nomos” conducere/administrare. Deci la bază economia ar trebui să însemne administrarea treburilor casei, într-un cuvânt gospodărire. Când spunem că facem economie, ce înseamnă asta? Că reducem cheltuielile, că suntem cumpătaţi şi ne administrăm resursele materiale în modul cel mai bun cu putinţă.

Acum, dacă ne uităm la ceea se înseamnă economia capitalistă care a fost impusă aproape pe toată planeta, vedem că se vorbeşte despre cu totul altceva: profit, consum, investiţii, speculaţii, recesiune, bule financiare şi tot felul de alte lucruri care au legătură în mod categoric cu risipa şi lăcomia fără măsură, nu cu economia şi administrarea cu chibzuinţă a resurselor de care dispunem. Mai mult decât atât, economia înseamnă şi azi şi jefuirea altora de resursele de care aceştia dispun.

Având aceste lucruri în vedere, mă gândeam cum ar fi să avem o economie bazată pe „economie” şi administrarea resurselor cu chibzuinţă, de care să beneficieze toată lumea, nu numai un grup de privaţi, care jefuiesc şi monopolizează resursele care aparţin de fapt tuturor.

Punctul de plecare ar trebui să fie banii şi modul în care aceştia sunt creaţi şi puşi în circulaţie. Banii trebuie să fie în mod obligatoriu un mijloc de schimb şi nu o marfă cu valoare proprie, care poate fi vândută, cumpărată, negociată, cu alte cuvinte trebuie interzisă orice activitate cu caracter speculativ prin intermediul banilor. Aceasta înseamnă că banii trebuie să fie un instrument de utilitate publică, iar băncile instituţii non-profit. Creditul cu dobândă trebuie să fie interzis prin lege, iar banii să fie tipăriţi doar de stat şi doar pe baza necesităţilor economiei, adică producţia să aibă ca rezultat tipărirea banilor şi nu invers. Băncile pot percepe comisioane, dar acestea trebuie să aibă ca scop doar acoperirea cheltuielilor de funcţionare a băncii şi salariilor angajaţilor.

Urmând aceeaşi logică ar trebui desfiinţate şi bursele, fondurile de investiţii, societăţile pe acţiuni, corporaţiile, paradisurile fiscale şi orice alt instrument prin care speculatorii de tot felul extrag bogăţie de la ceilalţi şi şi-o trec în contul lor privat fără cel mai mic efort sau muncă utilă.

De asemenea comerţul de orice fel ar trebui să fie o activitate non-profit, în preţul mărfurilor trebuind să intre numai valoarea de producţie şi cheltuielile de transport şi depozitare. Asta înseamnă că activităţile comerciale vor fi efectuate numai de producători sau de stat. Astfel se elimină specula celor care trăiesc doar din negoţ şi care exploatează subiectivitatea clienţilor pentru a manipula preţurile şi deci bogăţia celorlalţi, exact la fel cum fac şi bancherii prin intermediul banilor.

Dacă scoatem din calcul ideea de profit privat, înlocuind-o cu cea de economie care să răspundă nevoilor tuturor membrilor societăţii, atunci trebuie schimbate radical şi alte două lucruri: publicitatea şi modul în care sunt proiectate şi produse bunurile, în special cele care înglobează tehnologie avansată.

Publicitatea trebuie să revină la forma ei iniţială, adică aceea cu funcţie de informare şi de prezentare a unui produs/serviciu şi nu cum este acum, un mod pervers de manipulare, prin care consumatorii sunt determinaţi la nivel subconştient să-şi dorească şi să achiziţioneze tot mai mult, produse de care nu au cu adevărat nevoie, doar pentru a creşte profiturile private ale unor firme. Astfel se desfiinţează şi o uriaşă industrie care parazitează economia, industria de „advertising”. Totodată televiziunile şi alte instituţii media, eliberate de povara ratingului şi a nevoii de a vinde publicitate cât mai multă pentru a supravieţui, vor putea să se orienteze mai mult pe difuzarea de programe de calitate, vizând educaţia, informarea şi cultura.

În ceea ce priveşte producţia de bunuri, trebuie eliminat conceptul de uzură programată, impus de economia de tip consumerist. Inginerii, proiectanţii şi designerii vor putea face produse care să dureze sute de ani, fără să se defecteze, uzeze sau să-şi piardă din funcţionalitate. De asemenea dacă moda nu va mai avea un rol important în achiziţionarea de produse, vor apărea numai lucruri care sunt cu adevărat utile şi pe care le-am schimba numai în momentul în care ar apărea produse noi, mult mai evoluate şi cu avantaje reale în ceea ce priveşte utilitatea. Imaginaţi-vă becuri care durează sute de ani sau maşini care funcţionează zeci de ani fără să aibă nevoie de reparaţii sau revizie, case care rezistă în timp sute sau mii de ani, haine pe care le putem lăsa moştenire copiilor şi nepoţilor pentru că nu se uzează etc. De fapt, în urmă cu o sută şi ceva de ani, înainte de Marea Criză din anii ’30, lucrurile cam în direcţia asta se îndreptau şi dacă îi întrebăm pe bunicii noştri, vom afla că obiectele de tot felul pe vremea aia erau mult mai trainice şi mult mai bine făcute.

Sunt numai câteva din lucrurile care îmi vin acum în minte legat de o economie în adevăratul sens al cuvântului. Dar doar şi cu atât, gândiţi-vă cât de mult ar evolua omenirea! Imaginaţi-vă cum ar fi o lume în care toţi ar trăi decent, nu ca acum când mulţi îşi uzează sănătatea şi mor prematur, în încercarea de a-şi asigura doar traiul lor şi familiei! Imaginaţi-vă o lume în care fiecare are acces la servicii medicale gratuite şi de calitate, în care fiecare copil are parte de o educaţie înaltă şi toată lumea are o grămadă de timp pentru a se ocupa de activităţi creatoare, spirituale, ştiinţifice şi tot ce ţine de natura umană şi de nevoile superioare ale omului! Imaginaţi-vă că natura nu mai este distrusă şi murdărită doar pentru profitul unei oligarhii şi viaţa oamenilor şi a tuturor vieţuitoarelor se defăşoară pe baza ritmurilor naturale şi universale, nu în goana nebună impusă de economia capitalistă, bazată pe profit şi consumerism!

Ca să realizăm toate acestea e foarte simplu! Trebuie doar să concepem o economie care să fie pentru binele tuturor şi care să înlocuiască jaful şi exploatarea acestei planete în beneficiul privat al celor puţini cu o administrare chibzuită a resurselor, care să fie echitabilă pentru toate fiinţele vii, fie ele oameni, animale sau plante.

Capitaliştii au impresia, sau cel puţin vor să ne lase impresia, că ei produc şi creează valori materiale, ţinându-i în spate şi pe cei care sunt doar consumatori inutili, dar de fapt ei nu produc nimic. Ei doar extrag bogăţia, care există pentru toţi şi este a tuturor, o monopolizează şi o privatizează în numele lor, prin intermediul muncii de sclav a miliarde de oameni din această lume.