Întotdeauna, de-a lungul istoriei, conceptele de „piaţă liberă” şi „comerţ liber” şi economiile bazate pe aceste principii, au adus în societate sărăcie, foamete, desproprietărire şi inegalitate socială. Aceste concepte au fost inventate şi impuse guvernelor de oligarhia bancară pentru că întotdeauna piaţa liberă i-a permis acesteia controlul asupra economiei şi implicit asupra naţiunilor.
Iată ce efecte sociale avea „comerţul liber” (free trade) în Anglia secolului 17, pe timpul lui Oliver Cromwell:
Domnia lui Cromwell a marcat triumful comerțului liber, așa cum era înțeles la acea vreme. Toate încercările guvernului de a supraveghea calitatea producției, de a stabili prețurile, de a menține locurile de muncă și ocuparea forței de muncă, de a influența relațiile muncitori-patronate, sau de a influența nivelul salariilor au fost abandonate în întregime. City of London cerea comerţ liber. S-a ajuns la eliminarea tuturor monopolurilor industriale, care acoperiseră anterior 700 de produse de bază. Laissez-faire-ul a fost instaurat în fiecare domeniu. Indiferent ce Restaurarea Stuarţilor a încercat să schimbe în acest sens a fost imediat anulat după 1688.
În anii de după Cromwell, s-a estimat că ţăranii și săracii, muncitori și funcționari, care nu aveau nici o proprietate și nici drept de vot, formau jumătate din populaţia Angliei. O treime din toate gospodăriile engleze au fost scutite de taxa Hearth din cauza sărăciei lor. După 1660, prețurile la grâu au fost menținute artificial la un nivel mare, deoarece se motiva că doar frica de foame ar putea constrânge săracii să muncească.