Beneficiile competiţiei în societatea românească

După 1989, în România avem o singură ideologie oficială şi anume cea de factură liberală promovată în diverse variante, începând cu liberalismul clasic şi terminând cu neoliberalimul şi libertarianismul. Toţi politicienii, pretinşii intelectuali, analiştii politici, jurnaliştii, oamenii de afaceri şi în general persoanele publice, folosesc în discursul lor principiile liberale de bază: individualismul, competiţia, proprietatea privată, economia de piaţă şi relativismul moral.

Dintre toate însă cel mai des promovată este competiţia. Competiţia trebuie să fie prezentă pretutindeni şi tot timpul, totul trebuie să fie „competitiv”, societatea trebuie să fie „concurenţială”, economia trebuie să fie bazată pe competiţie, la televizor se difuzează la maxim emisiuni-concurs, care trezesc gustul pentru competiţie, totul este o uriaşă competiţie.

Ideea de bază este aceea că numai prin competiţie şi numai într-un „mediu concurenţial”, poate apărea progresul şi se poate ajunge la dezvoltare, prosperitate şi o societate mai eficientă şi civilizată.

Dar să vedem acum şi în practică, în cei 25 de ani se societate bazată pe competiţie, piaţă liberă şi individualism, ce beneficii a avut până acum România şi societatea românească de pe urma competiţiei! Să le luăm pe rând!

În politică, competiţia s-a manifestat cel mai acerb. Partidele luptă unele cu altele cu multă agresivitate şi pasiune, la fel şi politicienii, indiferent că fac parte din partide diferite sau chiar din acelaşi partid. Nu există milă, nu există bun simţ sau moralitate în aceste confruntări. Şi care sunt rezultatele? A dus această dispută interminabilă la vreun progres? Avem un proiect de ţară, sau un plan de dezvoltare pe termen mediu şi lung? Avem vreun program de guvernare care a fost mai bun datorită competiţiei? Se iau mai repede deciziile de importanţă naţională? S-a format o clasă poltică compusă din politicieni de calitate şi bine pregătiţi pentru a conduce ţara? Dimpotrivă! Lucrurile s-au degradat tot mai mult şi ne-am scufundat în haos legislativ şi decizional, dezbinare, lichelism, oportunism, trădare de ţară, ruinarea economiei şi a imaginii României în lume.

A dat roade competiţia în economie? Competiţie avem din plin şi între afaceriştii români, care sunt atât de „competitivi” încât nu sunt în capabili să se ascocieze şi să se organizeze pentru a-şi susţine interesele comune, de teamă să nu moară cumva spiritul de competiţie. Dar se pare că roadele competiţiei au apărut numai în cazul multinaţionalelor, care se pare că între ele nu prea se bat, ba chiar pot convieţui în armonie în România, chiar şi cu statul care le oferă tot felul de avantaje. În schimb, economia românească nu a câştigat nimic, dimpotrivă, economia a murit, iar economia străină, care a înlocuit-o pe cea naţională, nu oferă deloc consumatorului român avantajele promise de „mediul concurenţial”, adică preţuri mai mici şi produse şi servicii de calitate mai bună.

În învăţământ, odată cu înfiinţarea universităţilor private a fost stimulată competiţia, atât între aceste facultăţi particulare, cât şi între cele private şi cele de stat. A dus această competiţie la un sistem de educaţie mai performant şi la absolvenţi mai bine educaţi şi pregătiţi pentru piaţa muncii? A obligat competiţia sistemul de învăţământ de stat să se „reformeze” şi să se perfecţioneze? Cred că nu mai e nevoie să dau eu răspunsul! În schimb s-au făcut bani frumoşi dintr-o industrie prosperă de diplome şi titluri universitare plătite.

La fel se poate spune şi despre sistemul medical, unde înmulţirea cabinetelor şi clinicilor private nu a dus la apariţia unor servicii de sănătate mai bune şi mai ieftine.

Un alt sector în care competiţia este dură şi nemiloasă este cel al presei şi mass-media. Televiziunile se bat non-stop pentru creşterea audienţei măsurată prin „rating” şi „market share”. Pe Internet este goana după trafic, clickuri şi poziţionare pe Google. A dus competiţia între televiziuni la o informare mai bună a cetăţenilor? Avem emisiuni şi programe de calitate mai bună? În presa scrisă avem jurnalişti mai buni din punct de vedere profesional, mai obiectivi şi mai echidsitanţi?! Vezi să nu! Asistăm la o degradare continuă a actului jurnalistic şi la proliferarea presei partizane şi propagandistice, iar în televiziuni domneşte prostul gust dus până la abjecţie, manelismul, desfrâul şi imoralitatea vecine cu pornografia.

Chiar şi la nivel de societate, competiţia se pare că nu a adus nimic în afară de goana după obiecte de lux, maşini, case, bani şi alte accesorii care să trezească invidia celorlalţi, iar lupta pentru procurarea tuturor acestora a dus la dezbinare, slăbirea coeziunii sociale şi a grijii faţă de cel de lângă tine, având ca efect prietenii distruse, divorţuri, izolare socială, conflicte între rude, procese, hoţii, fraude, chiar şi un început de crimă organizată.

Aşadar, unde naiba sunt beneficiile alea atât de lăudate în teorie ale competiţiei???

Unii imbecili vor spune, probabil, că la noi competiţia nu a dat roade pentru că a fost o competiţie „de stânga”, „comunistă” şi dacă ar fi fost o competiţie adevărată, aşa ca în „capitalismul adevărat”, am fi trăit acum cu toţii ca în paradis.

Eu vă spun ce se întâmplă în lume, nu în teorii mincinoase. Peste tot unde societatea şi economia sunt bazate pe competiţie sălbatică, darwinistă, inegalitatea socială este mare şi economia este instabilă. În ţările în care nivelul de trai este cel mai ridicat, cum este cazul Norvegiei, Danemarcei, Suediei, Finlandei, de exemplu, predomină cooperarea şi spiritul comunitar, adică ideea că toţi facem parte dintr-un organism mai mare şi trebuie să avem interese şi acţiuni comune, pe care trebuie să le urmărim în beneficiul tuturor membrilor societăţii.