Efectul Mandela

Efectul Mandela este o teorie a universurilor paralele, bazată pe ideea existenţei unor grupuri mari de oameni care au amintiri similare alternative despre evenimentele din trecut. Susținătorii teoriei afirmă că pentru ca aceste experiențe colective să fie adevărate, țesătura realității trebuie să se fi schimbat la un moment dat în trecut și că, prin urmare, nu numai că există universuri paralele, locuibile, dar şi că noi comutăm în mod constant între ele.

Origini

Efectul Mandela a fost descris pentru prima data online în 2010, de o bloggeriţă pe nume Fiona Broome. Broome a descris o experiență avută la o convenție numită Dragon Con, unde a descoperit că şi alții aveau o memorie falsă similară cu a ei, aceea că Nelson Mandela ar fi murit în timpul detenției sale în anii 1980.

Vedeţi, am crezut că Nelson Mandela a murit în închisoare. Am crezut că îmi amintesc în mod clar, complet, cu clipuri video de la înmormântarea lui, doliul din Africa de Sud, unele revolte în orașe, pe urmă discursul din inimă al văduvei lui.

Apoi, am aflat că era încă în viață.

Fiona a relatat în continuare descoperind multe amintiri alternative răspândite, inclusiv cele ale episoadelor Star Trek care nu ar fi existat în realitate și moartea reverendul Billy Graham.

În 2012, un alt blogger numit Reece, care scria pe site-ul Blogger Woodbetweenworlds, a exprimat o idee similară, dar de data aceasta cu privire la ortografia seriilor populare de carte pentru copii, „The Berenstain Bears“.

Și apoi am văzut copertele cărţii. Cele în formatul felicitărilor ornamentale din copilărie. Cele pe care le-am văzut de o sută de ori pe lună în perioada de formare, de la 5 la 9 ani. Cei din lumea întreagă, care au acum 20 de ani şi ceva, vă spun să citiţi „Berenstein Bears”.

Numai că ei nu citesc „Berenstein”. Ei citesc „Berenstain”.

Reece este fizician și a continuat să descrie o teorie a universului, care ar explica efectul Mandela, bazată pe un univers cvadri-dimensional.

Eu propun ideea că universul este o mulţime complexă cvadri-dimensională. Dacă tu nu „habla“ jargonul matematic, atunci hai să considerăm că cele 3 dimensiuni spațiale și dimensiunea temporală sunt de fapt ele în sine complexe, ceea ce înseamnă că iau valori de forma a + ib, partea „reală” și partea „imaginară”. În cadrul acestei mulţimi 4D, există șaisprezece hexadectanţi (cum ar fi cuadranţii, dar luaţi câte 16), corespunzători, dacă luăm în considerare doar partea reală sau imaginară a fiecăreia dintre cele patru dimensiuni. În hexadectantul nostru particular, cele trei dimensiuni spațiale sunt reale, și dimensiunea temporală este imaginară.

Răspândire

Atât articolul original, postat de Fiona Broome, cât şi cel al lui Reece au primit sute de comentarii, iar efectul Mandela a primit o cantitate semnificativă de atenţie din partea mass-media, în primul rând prin BuzzFeed în 2014 și apoi de la multe alte mass-media în 2015, inclusiv Vice, Onion, A.V. Club, Seventeen Magazine şi WGN-TV. Comunitatea Reddit /r/mandelaeffect a fost creată în decembrie 2013 și a crescut până la 5.163 cititori; acest grup și secțiunea de comentarii a blogului Mandela Effect sunt locul în care mulți utilizatori vin pentru a-şi împărtăși amintirile lor alternative de grup şi să caute altele noi.

Unele dintre cele mai populare amintiri false de grup includ:

– Moartea lui Nelson Mandela în timpul detenției sale în anii 1980.

– Ortografia seriei de carte pentru copii „Berenstain Bears” ca „Berenstein Bears.”

– Țările Sri Lanka și Noua Zeelandă fiind situate în locuri diferite de pe planetă.

– Numărul de state americane fiind de 51 sau 52.

În plus, mulți utilizatori au încercat să găsească o dovadă a unor informații din trecut care le-ar fi generat acele amintiri false. Aceștia susțin că dovada fie reabilitează amintirea lor ca fiind versiunea „corectă”, fie că aceasta dovedește teoria universului de mai sus.

Sursa