De 31 de ani se tot vorbește în România despre democrație versus comunism, de parcă acestea ar fi elemente unice și definitorii ale poporului român. În realitate, românii au prea puțin de-a face cu modernismul și occidentalismul, specificul nostru ca nație fiind mai degrabă unul tribal sau cel mult feudal, așa cum era pe vremea vechilor boieri și domnitori de pe plaiurile noastre.
Românul detestă egalitatea în drepturi, colectivismul sau fraternitatea indiferent de clasă și categorie socială, fiind tributar ierarhiei și relațiilor de tip stăpân-sclav. Îi place să îi exploateze, umilească și disprețuiască pe cei aflați mai jos decât el pe scara ierarhică a puterii și averii și să se ploconească și să fie slugarnic până la exces de zel față de cei aflați deasupra sa, mai ales dacă aceștia sunt străini. Aici, un rol deosebit îl joacă snobismul și admirația tâmpă și necondiționată față de Occident și cultura occidentală.
Ca să nu fiu acuzat că fac afirmații gratuite precum matorii lui Covid sau fanii qanoni ai lui Donald Trump, voi argumenta în continuare.
Ce au făcut românii imediat după căderea regimului comunist, care timp de 50 de ani impusese o egalizare forțată a membrilor societății? Cei mai mulți au început, cu mai mult sau mai puțin succes, goana după bani, dar nu pentru îmbogățire ca scop în sine ci pentru a-și eleva statutul social, pentru a fi mai presus decât ceilalți, pentru a parveni și a deveni clasă socială superioară. Mașina de lux, vila, casa de vacanță, telefonul scump, amanta pițipoancă fotomodel, au devenit embleme ale succesului și apartenența la „casta nobiliară”. Dictonul „ai mașină, ai valoare” pare să fie motto-ul tuturor tinerilor mai mult sau mai puțin pasionați de manele.
Dar obținerea statutului social înalt nu este suficientă. Acesta trebuie folosit pentru a-i umili și disprețui pe cei mai puțin norocoși. Ceea ce contează nu e cât de bogat ești, ci cu cât ești mai bogat față de alții. Dacă ești mai bogat, atunci ai dreptul să umilești și să desconsideri pe altul, pentru a te simți important, iar dacă ești mai puțin bogat, tot ce îți rămâne e invidia și dorința „să moară și capra vecinului”. Nu știu dacă ați observat, dar atunci când vor să se îmbogățească ei, toți mioriticii sunt capitaliști: vor afaceri, individualism, proprietate privată și piață liberă, dar când se îmbogățește altcineva, atunci devin brusc comuniști, spunând că respectivul s-a îmbogățit furând din avuția poporului.
Dacă aspectul privitor la aerele de boierie și parvenitism ale românilor a fost lămurit, cel al tribalismului este atât de evident, încât nu mai rămâne mult de explicat. Românii nu au fost niciodată prea înclinați să colaboreze și să se solidarizeze la nivel de națiune, ei fiind mult mai eficienți în a se constitui în tot felul de „bisericuțe”, găști, clanuri, asociații, partide, adică organizare tribală, având ca scop principal nu rezolvarea unor probleme comunitare sau naționale, ci lupta între ele pentru putere.
Acest lucru s-a accentuat foarte mult după trecerea la sistemul capitalist neoliberal, foști prieteni de-o viață, colegi de școală sau serviciu separându-se pentru totdeauna pe motive de avere, poziție socială sau orientare politică. Multor îmburgheziți ai tranziției le este pur și simplu rușine să mai discute sau să stea la aceeași masă cu oameni mai săraci sau mai puțin faimoși ca ei și care, din aceste motive nu sunt acceptați în clanul lor sau lumea mondenă.
Am păstrat pentru final două exemple concrete, care de unde putea fi de altundeva, dacă nu din politică? Politica este locul ideal pentru a observa aerele nobiliare, de boierie, parventitismul, oportunismul, incompetența, slugărnicia, trădarea, tribalismul și multe alte tare sociale.
Primul și cel mai recent este cel cu Dan Barna. Acestuia, fiind în ședință parlamentară, i-au căzut ochelarii pe jos. Și în loc să se ridice de pe scaun, ca un muritor de rând și să îi ia, i-a cerut unei colege să solicite un angajat (a se citi slugă) să efectueze operațiunea. Fără comentarii!
Al doilea exemplu îl are ca protagonist pe profesorașul de provincie colecționar de case, ajuns primar și apoi președintele țării. Klaus Iohannis, căci de el este vorba, era obișnuit ca atunci când se suie în limuzina prezidențială, un SPP-ist pe post de valet, să îi ia în primire paltonul și servieta, așa cum se cuvine unui cap încoronat cu sânge albastru precum el. Numai că, într-o zi, SPP-istul a uitat sau s-a făcut că plouă la faza cu paltonul. Vizibil enervat și indignat, samsarul (a se citi intermediarul de adopții) de copii a trântit paltonul pe mașină după care a urcat în ea. Q.e.d.
S-ar putea să aveți dreptate. Cel puțin la mine în Transilvania aceste lucruri sunt mai mult decât evidente. Pare paradoxal că după atâta asuprire a ardelenilor de către sași, perioadă în care românii deși majoritari erau tratati ca slugi (aveau și o zi numită „ziua slugii”, în care aveau unele concesii), le-a fost luată religia (pacăliți să accepte uniația), le-a fost luată proprietatea, locuiau pe dealuri și pe sub păduri, pentru ca în centru să fie sașii privilegiați, au fost chinuiți și chiar omorâti, totuși românii și în ziua de astăzi să le ridice osanale sașilor. Majoritatea spun că sașii au modernizat Transilvania, au adus un aer occidental, chiar au salvat ortodoxia (deși greco-catolicismul îl are ca și cap pe papă, ăsta pare un fapt minor), etc, de parcă n-ar avea nicio importanță felul în care acești asupritori ne-au tratat. Așa gândesc majoritatea oamenilor de rând. Să nu mai vorbesc și la nivel instituțional. Au fost chiar proiecte cu Primăria Bistrița intitulate „Să ne aducem sașii înapoi”. Chiar și Biserica Greco-catolică este mult mai favorizată, aceasta se pare că ar aduce un aer de superioritate, modernitate față de perimata ortodoxie. Ca fapt divers, țin minte că în perioada în care lucram la un notar, fiul acesteia, tot notar acum, a ales să-și facă cununia religioasă la greco-catolici, tocmai pe aceste considerente. Bine, la ei pare cumva de înțeles că întotdeauna se considerau casta specială, chiar așa spunea fosta mea „șefă”- notar, că ei sunt o casta speciala față de noi angajații.
Mă bucur când văd că mai sunt persoane care scot în evidență astfel de lucruri. Fără a generaliza pot spune că la mulți conaționali predomină mentalitatea de castă. Articolul este excelent și bine argumentat. Asa este. Romanii oscilează între a venera occidentul când vine vorba de o posibilitate de îmbogățire imediată, dar invocă comunismul în alte situații. La fel și în cazul culturii occidentale. Sunt pro-occidentali doar atunci când le convine. În schimb comportamentul obișnuit este mai degrabă de tip otoman. Nu degeaba sunt mulți fani ai serialelor turcești în care bașcanii sunt de cele mai multe ori eroii principali, care ii pot abuza pe cei săraci, le pot hotărî destinele, sau chiar viața sau moartea!
Nu este de mirare deoarece prin spațiul nostru au trecut numeroase populații turcice barbare care și-au lăsat genele pe aici. Cumanii, avarii, pecenegii, tătarii și evident otomanii.
Cu un asemenea material genetic, este greu să fie un alt climat social și cultural în România.
Doamnei care a comentat mai sus, ii pot spune că în anumite zone din țară, în special din Sud, acolo unde populația țigănească este foarte consistentă, au loc procese de aculturație agresive. Țiganii se comportă cu ceilalți mult mai discriminator și mai agresiv decât sașii, maghiarii, etc.
@Stela: Am stat o noapte întreagă să redactez acest text pe tabletă și doar „s-ar putea să am dreptate”? Credeam că am adus argumente suficiente și ușor de înțeles. Nu m-am referit doar la ce am văzut la mine în București sau pe scara blocului, ci la situația întregii țări. Cumva în Moldova, oamenii nu pleacă la muncă în UE, ca să-și facă vile și să se fălească cu mașini scumpe? Acolo nu există baroni locali? În Oltenia toți țăranii citesc doar Voltaire și Rousseau și au scris deasupra porții „Liberte, Egalite, Fraternite”? Acolo politicienii și funcționarii publici se pupă în bot cu cetățenii și le fac plecăciuni? Unde nu se adeverește ce am scris aici? Credeam că lucrurile astea sunt evidente! Am fost noi vreodată în toată istoria solidari ca națiune? Europarlamentarii români se dau de ceasul morții ca să apere interesele României? Este politica la noi altceva decât un circ penibil și un război între clanuri? Din tot articolul ai reținut vreo două idei la modul superficial. Am văzut că ai cumpărat cartea lui Manfred Spitzer „Demența digitală” și ai și „Superficialii” cartea lui Carr, probabil că le-ai și citit. De ce nu aplici și în practică ce scrie acolo?
Punct ochit, punct lovit! O analiză la nivel de celulă a relațiilor sociale și economice pe plaiurile mioritice. Din păcate cei ce au vrut și au avut ceva putință în a transforma o populație în popor pe aceste meleaguri au sfârșit nasol, Nicolae Ceaușescu , Ion Antonescu,Corneliu Zelea Codreanu ,Alexandru Ioan Cuza, Nicolae Bălcescu, Tudor Vladimirescu,Dimitrie Cantemir, Negru Vodă,și alții.
Da, așa este. Am comentat, dar și înțeles, într-un mod superficial. Uneori pot fi cam îndărătnică.
Acolo am zis „s-ar putea să aveți dreptate” deoarece în ciuda argumentelor și evidențelor îmi e tare greu să accept că acesta este tristul adevăr și că așa sunt românii. E o problemă mai mult a mea personală decât a articolului, acesta e bine argumentat și ușor de înțeles.
@Stela: Când am scris acel comentariu eram forte obosit și puțin supărat pentru faptul că, deși mă străduiesc să scriu texte cât mai clare și ușor de înțeles, cu cât mai multă informație în cuvinte cât mai puține, lumea totuși înțelege doar o mică parte din ceea ce scriu. Dar intenția nu a fost aceea de a condamna, învinovăți și eticheta, ci de a corecta și îndrepta anumite lucruri. Felul în care este recepționată și tratată de utilizatori informația de pe Internet (new media) este un domeniu care mă peocupă mult și pe care l-am ales ca obiect de studiu în faculate pe vremea când Manfred Spitzer și Nicholas Carr încă nu scriseseră cărțile alea. Ideea de bază este aceea că navigatorii pe Internet tratează informația ca pe un divertisment și ca pe un produs de consum, nu ca pe un instrument de învățare și educare. Și deoarece informația se găsește în cantități uriașe și ne asaltează în fluxuri uriașe, apare SUPERFICIALITATEA, atât ca mecanism de protejare a creierului la supraîncărcare, cât și din cauza dependenței de dopamina pe care ne-o oferă informația nouă, aceasta împingându-ne să o căutăm în continuare, mai mult decât să dăm atenție informației pe care o avem în fața ochilor. Pe vremuri, când existau numai cărțile tipărite, oamenii zăboveau mai mult asupra textului. Uneori aveau alături un caiet în care luau notițe pentru a le citi mai târziu și a reflecta asupra lor (așa am auzit că încă mai face și Ion Cristoiu), sau colorau cu markerul pasajele care li se păreau relevante (practică pe care nu o agreez). Acesta era modul în care studiau în trecut scriitorii, savanții sau elevii. Așa ar trebui citite și textele de pe Internet, cu mai multă atenție, răbdare și revenind de mai multe ori asupra lor.
PS: M-aș simți mult mai relaxat și mai confortabil, dacă nu ai mai vorbi cu mine la persoana a 2-a. Suntem totuși pe Internet, nu în aula academiei! 🙂
@Stela: Dacă în ciuda evidențelor și argumentelor refuzi să accepți realitatea înseamnă că nu gândești rațional și te lași dominat de emoții, dorințe și prejudecăți. Și dacă ești stăpânit de propriile dorințe și emoții, nu poate fi vorba nici de evoluție spirituală, nici de mântuire.
Nu refuz realitatea, dar cumva îmi e mai greu să o accept, deoarece văd tot timpul mai mult partea bună din om.
Iar în ceea ce privește mediile digitale aveți dreptate, este așa cum spuneți și cum susțin și cei doi autori. Și asta nu o spun doar din citite, ci și din cele observate la tineri, la fiul meu și la multi alții. Este un lucru cât se poate de real și care mă îngrijorează (de asta am și încercat să aprofundez subiectul), deoarece pe lângă superficialitate apar și multe alte probleme.
PS1: Chiar zilele trecute mă gândeam să nu mai subliniez unele pasaje din cărți (cartea arată cumva schilodită,dar nu numai de asta) ci să îmi notez ideile pe un carnețel.
PS2: Încerc să mă conformez, Dan!
Mă mai necăjesc și pentru chestia asta. Majoritatea românilor se declară creștini ortodocși, dar se comportă total contrar învățăturii creștine, sunt exact așa cum ați descris în articol. Și din păcate și dintre cei practicanți, care merg la biserică, se spovedesc, postesc, etc. Arată că nu au învățat nimic și sunt așa cum sunt, ceva formal și fără fond 🙁
@Stela: Şi Emil Cioran vorbea despre creştinismul la români ca formă fără fond. El s-a exprimat mai plastic, spunând că românul „cască pe cruce”. 😁
bun articolul, asa este, si stim noi bine asta… subscriu
Care versus? Este o integrare „all-in-one”, cum zic ocupantii.
Comunimul este ce e acum la nivel Global. Egalizare este si acum: 95% sint aproape la fel de saraci. 4% sint aia care dau cu parul, iar 1% aia care conduc. Fiecare din cele 3 categorii are membrii suficient de egali sa se mentina echilibrul. Cam asa este planul ca procente. Variatiunile pe langa sint foarte mici, in intervale de toleranta pt majoritatea tarilor. Daca cineva are tentativa sa treaca in alta categorie, una superioara, este scos din joc imediat.
Comunismul global se foloseste de capigtalism pentru a acapara tot, pentru a lucra si mai mult la sistemul 1-4-95.
Gapigtalismul a distrus de fapt proprietatea privata pentru cei 95%, a creat mega-monopol pe fiecare categorie principala in parte (exemplu: monopol g00gleberg, microsoft, intel, etc. se pot da sute de exemple in fiecare sub-domeniu).
Iar demoncratia e cioara de pe gard, e iluzia optica, sau cum vreti s-o numiti, ca are cineva ceva de ales vreodata in sistemul asta de acum. Cu aia s-au ales cei 95%: cu un „demo”. Versiunea finala nu a existat vreodata.