Prin anii ’80 erau la mare modă ştirile despre găurile în stratul de ozon, provocate de freonul de la deodorante, găuri situate mai ales la poli, care ar permite pătrunderea radiaţiilor ultraviolete nocive pentru vieţuitoare, bla, bla, bla… După un timp moda s-a cam dus, fiind înlocuită cu încălzirea globală, uragane, El Niño şi alte bazaconii.
Acum văd că acest gen de gogoaşă mediatică a reapărut printre multe alte astfel de sperietori, cu furtuni solare, găuri negre, meteoriţi, comete etc. Doamna Roxana Bojariu pasionată de climatologie şi de profesie propagandist ONU, spunea zilele acestea despre o astfel de gaură în stratul de ozon care, chipurile, se deplasează spre ţara noastră. Gaura din stratul de ozon, care s-a format la Polul Nord şi s-a extins deasupra Europei de Nord, ar trebui să ajungă şi deasupra României…
Ceea ce nu ne explică doamna Bojariu este cum naiba poate o gaură să se deplaseze! O masă de aer este posibil, un nor, ceva material se poate deplasa, dar care este mecanismul misterios care ar face o gaură să se plimbe prin ionosferă?! Asta nu ni se spune…
Probabil că această gaură este produsă cu sistemul HAARP, amplasat în Alaska, mă gândesc… Dacă un fascicul de microunde foarte puternic a străpunge ionosfera, producând o gaură, mă gândesc că, dacă acest fascicul îşi schimbă unghiul de atac, atunci şi gaura pe care o produce se deplasează faţă de poziţia iniţială, nu ?! 🙂
E ca in bancul ala sec cu musca care trage la rahat, pentru ca la fel si gaura in stratul de ozon trage la mizerii.