Parabola socialismului este doar un text de propagandă

Circulă de ceva vreme pe Internet un text, care vrea să explice printr-o parabolă, de ce socialismul nu este funcţional şi cum acesta duce în final la distrugerea naţiunilor (!!!). L-am primit şi eu de câteva ori pe e-mail, dar am considerat că nu ar fi corect din partea mea să răspândesc astfel de mizerii.

Azi l-am primit din nou şi pentru că am observat că este preluat, cuvânt cu cuvânt, pe sute de alte bloguri şi apreciat ca fiind o mare mostră de înţelepciune şi o lecţie bună pentru români, cred că a venit momentul să îmi expun şi eu punctul de vedere. Povestioara cu profesorul universitar care dă aceeaşi notă studenţilor săi indiferent de rezultate mi se pare un text de pură propagandă capitalistă şi o manipulare grosolană.

Înainte de a comenta iată, integral, articolul cu pricina:

Un profesor de economie de la un colegiu a declarat că nu a picat vreodată pe cineva la examen, dar a picat odată o grupă întreagă. Acea clasă a insistat că socialismul este funcţional şi că nimeni nu ar trebui să fie sărac şi nimeni bogat, toată lumea EGALĂ!

Profesorul le-a spus, „OK, vom face în grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Se va face media tuturor notelor, şi fiecare va primi aceeaşi notă, astfel încât niciunul nu va pica şi niciunul nu va primi nota 10.”

După primul test, notele au fost adunate şi împărţite la numărul de studenţi, şi toţi au primit un 8. Studenţii care au studiat intens au fost supăraţi, dar cei care au învăţat mai puţin au fost bucuroşi peste măsură.

Cum cel de-al doilea test se apropia, studenţii care studiaseră puţin au învăţat şi mai puţin, iar cei care studiaseră mai intens şi-au spus că şi ei vor o „pomană”, aşa încât şi ei au studiat mai puţin. Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit.

Când a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4. Notele nu au fost crescătoare deoarece au apărut certurile, acuzaţiile, ura şi nimeni nu a vrut să înveţe pentru beneficiul altuia. Spre marea surpriză a tuturor studenţilor, toţi au picat. Profesorul le-a spus că socialismul va pica în final deoarece, atunci când recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar când statul nu mai acordă acea recompensă, nimeni nu va încerca sau va vrea să aibă succes. Nu putea fi o explicaţie mai simplă.

Iată un scurt paragraf care sintetizează totul:

„Nu se poate legifera ca săracul să fie liber, iar bogatul în afara libertăţii. Ceea ce primeşte o persoană, fără a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la rândul său, nu primeşte pentru ceea ce a muncit.

Statul nu poate da cuiva ceva, fără să fi luat mai înainte de la altcineva.
Când jumătate din populaţie vede că poate să nu muncească, pentru că cealaltă jumătate va avea grijă de ea şi când jumătatea care a muncit realizează că nu are sens să mai muncească, pentru că alţii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, prietene, acesta este sfârsitul oricărei naţiuni. Nu poţi multiplica bogăţia divizând-o.”

În primul rând trec peste faptul că este o comparaţie total nepotrivită între clasa de studenţi şi sistemul social; este ca şi cum ai compara banane cu cărămizi! 😆 Dar miezul problemei este altul. Se face aici o manipulare prin prezentarea unei minciuni ca fiind adevăr, pentru a justifica o altă minciună ca fiind adevărată. Prima minciună gogonată este aceea că persoanele cele mai bogate sunt acelea care muncesc cel mai mult. Prin aceasta se încearcă introducerea celei de-a doua minciuni: aceea că statul socialist ia de la cei care muncesc, pentru a da celor care nu muncesc, lucru total fals.

În realitate cei care câştigă cei mai mulţi bani nu sunt cei care muncesc, ci aceia care deţin sau manipulează capital. Într-o companie, nu cei care muncesc cel mai mult şi fac munca cea mai grea şi anevoioasă sunt cei care beneficiază de rezultate, ci patronii şi acţionarii, adică cei care, deşi muncesc mai puţin, sau chiar deloc, în ceea ce priveşte producţia de bunuri, îşi însuşesc totuşi cea mai mare parte din profit, în vreme ce un simplu angajat abia trăieşte de azi pe mâine.

Dacă în cazul parabolei cu studenţii, rezultatele fiecăruia dintre ei depindeau exclusiv de munca şi inteligenţa lor – o notă egală pentru toţi însemnând nedreptăţirea celor muncitori şi isteţi şi favorizarea celor puturoşi şi proşti – în cazul statului socialist lucrurile nu stau tot la fel. Socialismul nu respinge meritocraţia, nu interzice răsplata pe măsura rezultatelor, ci încearcă să reducă exploatarea celor mulţi şi săraci de către oligarhiile deţinătoare de capital şi mijloace de producţie. Ideea de bază este înlocuirea relaţiilor sociale de tip stăpân-sclav, cu cele de cooperare şi întrajutorare reciprocă. Să nu uităm că societatea nu este alcătuită numai din oameni tineri, puternici şi sănătoşi, ci mai avem şi bătrâni, bolnavi, handicapaţi şi copii care nu pot să muncească la fel ca cei dintâi.

În consecinţă, avem de-a face doar cu un text de propagandă, cu mare priză la minţile înguste şi arogante, care se potriveşte ca o mănuşă cu politica actualului regim Băsescu-Boc.