De la om liber la sclav

Din cauza faptului că ne naştem şi trăim într-un sistem format şi implementat de mai multe generaţii, acceptăm din start o serie de mecanisme şi structuri artificiale, create de stăpânii lumii, ca fiind naturale, un dat de la Dumnezeu şi singura cale de urmat.

Astfel, considerăm absolut normal şi chiar obligatoriu ca, pentru a ne asigura traiul, să ne angajăm la o firmă şi să muncim pentru salariu. Considerăm că trebuie să muncim „ca să facem bani” şi considerăm banii ca pe ceva real şi lucrul cel mai important în viaţă.

Suntem convinşi că viaţa la oraş este ceva absolut natural şi chiar ne facem un ideal din a ajunge să trăim într-o mare metropolă. Acceptăm cu seninătate ca statul să ne oprească o parte însemnată din ceea ce câştigăm, prin muncă asiduă şi apoi să ne mintă în faţă că nu are bani pentru salarii, pensii şi servicii sociale, trebuind să împrumute bani, în contul nostru, de la bănci străine.

Dacă am putea ieşi din hipnoza colectivă, prin care am fost programaţi de la naştere să vedem lumea în acest mod, am realiza că, de fapt, suntem sclavi. A munci pentru salariu este o formă modernă de sclavie. Dar una foarte perversă, deoarece, spre deosebire de sclavul antic, cel actual trebuie să-şi plătească singur hrana, îmbrăcămintea şi adăpostul. Ba mai mult, este chiar disperat să-şi găsească un stăpân, concurând tot mai aprig cu alţi sclavi aflaţi, de asemenea, în  căutarea  unui „loc de muncă”.

Banii nu sunt ceva real, ci doar un simbol, creat artificial, menit iniţial să asigure schimburile de bunuri şi servicii între oameni , dar care a devenit mai apoi un instrument de înrobire a individului.

O altă iluzie pe care o trăim este aceea că „muncim ca să producem bani”. Nimic nu este mai departe de adevăr! Atunci când muncim, producem bunuri materiale, intelectuale sau oferim servicii. Banii sunt creaţi din nimic de către stăpânii sistemului, adică de bancheri şi prin intermediul lor munca noastră este exploatată şi condiţionată.

Oraşul nu este şi nu a fost niciodată o comunitate umană naturală. De la apariţia sa, oraşul, metropola a fost de fapt un lagăr de concentrare, o colonie de sclavi dependenţi în totalitate de munca salariată, sau, în cel mai bun caz de o mică afacere proprie la care trudeşti din greu pentru a îmbogăţi băncile şi statul. În mediul urban relaţiile interumane au fost reduse doar la aspectul economic, juridic şi administrativ oamenii fiind reduşi la statutul de roboţi care îţi petrec cea mai mare parte a timpului la locul de muncă, apoi închişi şi izolaţi în micile lor apartamente, unde pot avea cel mult o familie ca grup social de apartenenţă.

Dar cum s-a ajuns aici?

Este o certitudine faptul că, un om, la fel ca orice animal, este liber doar în mediul său natural. Acesta este, fără îndoială cel oferit de viaţa în mediul rural, unde comunitatea umană de bază este satul sau tribul.

Pentru a fi un om liber, trebuie obligatoriu să ai o bucată de teren pe care să cultivi plante şi să creşti animale, de pe urma cărora să-ţi asiguri hrana şi cele necesare traiului zilnic. Acel teren şi casa de pe el, constituie spaţiul tău vital şi garanţia libertăţii tale. Evident că poţi deţine terenul şi în comun cu familia sau cu alţi membri ai comunităţii.

A doua condiţie pentru a fi un om liber este să trăieşti într-o comunitate bazată pe relaţii naturale, organice între indivizi. Adică între oameni să existe legături directe, bazate pe cooperare, rudenie, comunicare afectivă, nemediată prin instituţii, interese comune, tradiţii, proximitatea locului de muncă în raport cu spaţiul de locuit, oamenii fiind simultan prieteni, vecini şi „colegi de serviciu”.

Procesul de alienare a individului şi de transformare a sa în sclav s-a făcut treptat, prin procesul de urbanizare şi de industrializare, atât a producţiei de bunuri, cât şi a agriculturii şi comerţului. Acest lucru nu a fost chiar atât de natural, precum ar vrea unii să credem, ci este rezultatul unui plan pe termen lung, elaborat şi pus în aplicare de cei care azi conduc lumea.

Prin industrializare şi urbanizare, oamenii liberi au fost dezrădăcinaţi din mediul lor natural şi aglomeraţi în colonii, numite oraşe, unde singura modalitate de supravieţuire este munca salariată la patron, iar modalitatea de bază de a-ţi asigura un adăpost este aceea de a locui cu chirie.

Acest fenomen s-a dezvoltat atât în ţările occidentale, cât şi în statele devenite comuniste după primele două războiae mondiale. De asemenea şi în cazul popoarelor cotropite şi colonizate de puterile europene s-a aplicat acelaşi procedeu, mai întâi pământurile băştinaşilor fiind cumpărate pe nimic sau confiscate, pentru ca ulterior aceştia, rămânând fără mijloace de trai, să fie obligaţi să muncească ca sclavi pe fostele proprietăţi.

Ceea ce s-a întâmplat până acum a fost doar o etapă în planul Elitelor de dominaţie globală. În viitor, intenţia acestora este de a desfiinţa în totalitate mediul rural, populaţia fiind nevoită să trăiască, în întregime, înghesuită în oraşe gigantice, adevărate megalopolisuri, total autonome, cu o economie şi organizare bazate pe reciclare, energie „verde” şi raţionalizarea totală a bunurilor  şi serviciilor pentru cetăţenii de rând.

Pentru realizarea acestui obiectiv este nevoie însă de o masivă depopulare a planetei şi o monitorizare totală a individului, bazată pe tehnologie şi inginerii sociale, ce impun controlul producţiei şi distribuţiei hranei, al resurselor naturale, al reproducerii, al comunicării interumane, al comportamentului şi al gândirii.

În exteriorul acestor mega oraşe super tehnologizate cei aleşi, stăpânii lumii şi singurii oameni liberi, vor beneficia de imense spaţii nelocuite, redate sălbăticiei, în care ei vor duce o viaţă de aventură şi explorare, îmbătaţi de sentimentul puterii şi al libertăţii.

Dacă vreţi să aflaţi cum arată viitorul omenirii în viziunea Elitelor, vă recomand cartea lui Jaques Attali „Millennium: Winners and Losers in the Coming Order” din 1991, în care acesta zugrăveşte imaginea lumii de mâine, după instaurarea Noii Ordini Mondiale. Şi să nu credeţi că Attali este vreun fan al teoriilor conspiraţiei; el chiar face parte din sistem, fiind un fost preşedinte şi membru fondator al BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare) şi un promotor marcant al Guvernului Mondial!