Politica dâmboviţeană e un fel de alba-neagra cu poporul

Mulţi naivi ar putea crede că politcienii români se luptă pentru binele nostru, încearcă să găsească soluţii, ne apără interesele în faţa UE şi FMI şi vor să facă în aşa fel încât lucrurile să meargă mai bine în România.

Mă îndoiesc că au avut vreodată măcar gândul sau intenţia să facă aşa ceva. Politcienii noştri, în general, nu fac ce vor ei, ci în foarte mare măsură ceea ce li se dictează din afară de la Bruxelles, Washinton şi de către comisarii FMI.

Lucrurile pe care ei le au de făcut şi le vor face întocmai şi după cum a fost planificat, indiferent cine e la putere, sunt: să vândă nişte companii, mai precis să înstrăineze pe aproape nimic ce a mai rămas din obiectivele strategice ale economiei naţionale (Oltchim, Hidroelectrica, CFR marfă, Tarom, Poşta, aurul etc.), să mai dea nişte legi anti-naţionale, aici incluzând şi modificarea Constituţiei pentru ca România să devină pe deplin o colonie şi un stat federal, dezmembrabil conform intereselor stăpânilor şi vecinilor noştri şi deloc de neglijat, actualul guvern şi cele care vor urma trebuie să strângă foarte mulţi bani din taxe, impozite şi ce or mai inventa, în contul datoriei externe ajunsă la scadenţă.

Pentru ca toate acestea să se întâmple fără incidente şi tulburări sociale, politcienii noştri fac un permanent circ mediatic, un fel de “alba-neagra”, ce are rolul de a adormi conştiinţa cetăţeanului şi de a-l zăpăci şi demoraliza în aşa hal încât acesta să fie lipsit de orice capacitate de reacţie la toate mizeriile şi greutăţile la care va fi supus. Sau cel puţin protestele populare să nu îi deranjeze prea mult pe cei aflaţi la putere.

În acelaşi timp, poporul trebuie păcălit să mai voteze încă o dată, peste câteva luni, aceiaşi escroci pe care îi tot votează de 22 de ani, regrupaţi în noi găşti ce trebuie să pară noi-nouţe şi curate ca zăpada. De aceea au început deja noi mişcări de trupe, întâlniri de taină şi negocieri anticipate a bucăţilor de ciolan ce trebuie împărţite, în aşa fel ca toată lumea să fie mulţimită.

Aşa se face că avem zilnic parte de tot felul de telenovele politice, care trebuie să ne ţină tot timpul ocupaţi şi departe de ceea ce se întâmplă în realitate cu ţara noastră. Avem eterna dispută dintre USL şi PDL, între Băsescu şi Ponta, între România şi UE, între poporul român şi Barroso, sau Viviane Reding. Mai nou am asistat la mascarada de dezbatere din PE cu europarlamentari din diverse grupări politice, menită să ne consoleze şi “să ne ungă pe suflet” după umilinţa pe care am îndurat-o prin impunerea lui Băsescu la Cotroceni împotriva votului nostru.

A fost o mascaradă, pentru că Parlamentul European, în fapt o mare adunătură de figuranţi bine plătiţi, nu este un factor major de decizie în UE, deşi este singurul organ european ales prin vot popular. Cei care elaborează şi impun legile europene sunt birocraţii nealeşi de la Comisia Europeană, aşa cum este cazul lui J.M. Barroso şi Viviane Reding, aşa că o dezbatere mult mai credibilă s-ar fi putut ţine la Bruxelles.

Dar la cât de naivi şi de lipsiţi de experienţă occidentală sunt românii, nu cred că îşi fac mari probleme nici comisarii UE, nici politrucii noştri dâmboviţeni. Pe Băsescu, s-a văzut clar, nu l-au speriat nici miile de protestatari de astă iarnă, nici cei 7,4 milioane de oameni care au votat demiterea sa la referendum şi nici cei câteva sute de cetăţeni care se plimbă zilnic prin faţa Palatului Cotroceni, chiar sub nasul său.