Festivalul Culturii Thailandeze 2011

By | 6 iunie, 2011

M-am întors de puţin timp din Parcul Cişmigiu, unde s-a desfăşurat ultima zi a Festivalului Culturii Thailandeze 2011, ajuns la cea de-a doua ediţie. Am fost în special să filmez spectacolul de cântece şi dansuri tradiţionale, desfăşurat, ca şi anul trecut, în foişorul unde de obicei cântă fanfara.

Pe lângă dansuri, a fost şi ceva ce părea o combinaţie de dans ritual şi demonstraţie de arte marţiale, totul combinat cu mult umor. Fetele anul acesta au purtat alte costume populare, probabil din altă regiune. Am filmat aproape tot şi nici nu ştiu când s-a terminat caseta pe care mai erau aproximativ 25 de minute libere.

Încă o dată am fost impresionat de bunătatea, amabilitatea şi modestia acestor oameni, care erau foarte prietenoşi cu publicul, zâmbeau mereu, iar la sfârşit s-au salutat între ei în stil budhist, cu mâinile împreunate, au salutat şi publicul, apoi au făcut fotografii cu cei care au asistat la acest program, în special copii. Se pare că thailandezii sunt mult mai fericiţi şi mai relaxaţi decât noi românii, simpla lor prezenţă dându-mi un sentiment de optimism şi impresia că această lume este totuşi frumoasă şi are un rost până la urmă.

M-am mai plimbat puţin şi pe la tarabele de pe alei, unde se servea mâncare tradiţională thailandeză şi se vindeau diverse produse de artizanat, multe dintre ele făcute pe loc. Mi-a atras atenţia un vânzător de acadele sculptate manual în zahăr de diferite culori. Cât am stat acolo a făcut o mică sirenă, folosindu-se doar de propriile mâini şi o foarfecă. Mai avea expuse şi o serie de flori sculptate în zahăr, ba chiar şi un dragon.

În alt loc, nişte femei făceau sculpturi în legume, o alta făcea tot felul de obiecte de artizanat din pai de orez, iar ceva mai încolo un nene îmbrăcat în negru, cu figură de „sensei”, cioplea nişte elefanţi, de diferite mărimi, dintr-un lemn special, care nu am reţinut cum se numea exact, dar cred că era santal, dacă nu mă înşel.

Nu ştiu, dar parcă m-aş duce până în Thailanda, după tot ce am văzut acolo! Totuşi, până când va veni ziua aceea, îi mai aştept şi la anul, să vină tot ei la noi. 😆

Revin şi cu imagini video.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge