1. Nu aţi făcut nimic greşit, orice v-ar spune oricine. Nu semnaţi nici un document, cu excepţia refuzului de a vă supune la amprentare şi fotografiere. Nu semnaţi procesul-verbal! Nu acceptaţi fotografierea şi amprentarea!

2. Întrebaţi mereu: “Care este baza legală pentru care sunt reţinut/amprentat/etc.?” şi “De ce sunt suspectat?”. Dacă vi se răspunde “În baza legii x” fără nici o altă explicaţie, solicitaţi prezenţa unui avocat;

3. Dacă sunteţi reţinuţi pe stradă fără motiv, scoateţi actul de identitate şi legitimaţi-vă. Cereţi perchiziţia la faţa locului;

4. Dacă jandarmii se vor obosi să vă ofere explicaţii, în 95% din cazuri vor invoca Legile 550 şi 60. Le găsiţi aici:
– Legea 60
– Legea 550

Vă sfătuiesc să aruncaţi un ochi peste ele. Şi mai bine, puteţi să printaţi o copie şi să o aveţi la voi. Legea 60 se referă la perturbarea ordinii publice. Dacă nu perturbaţi ordinea publică, evident, nu cădeţi sub incidenţa ei. Legea 550, din câte am înţeles de la un avocat, permite percheziţia şi legitimarea la faţa locului. În cazul în care tot ceea ce jandarmii vor găsi asupra dumneavoastră are ca loc de origine patiseria de la colţ şi ca destinaţie imediată stomacul propriu, nu ar trebui să fiţi duşi la secţie sub nici o formă;

5. Dacă sunteţi suprinşi de către jandarmi şi reţinuţi în spaţiul public, iar în zonă sunt camere de filmat, strigaţi “Presa!” şi ridicaţi o mână. Cel mai probabil vor veni să vă ia o declaraţie. Fiţi direcţi, exprimaţi-vă simplu, descrieţi faptele. Nu înjuraţi. Altfel s-ar putea să aflaţi că la televizor se repetă un cadrul colorat cu dumneavoastră, clasificat ca protestatar huligan;

6. Păstraţi-vă calmul la secţie. Veţi fi împărţiţi în grupuri mici, în jur de 5 indivizi pe grup. Aici nu mai există presă, şi nu se ştie niciodată peste cine daţi sau, vorba aia, cine dă peste voi. Pe scări e deosebit de întuneric. Păstraţi-vă capul pe umeri. Răspundeţi ferm, dar nu vă coborâţi la nivelul de înjurături şi provocari. Ei asta vor. Arătaţi-le că nu suntem huligani, ci cetăţeni.

Sursa: Jurnalul.ro

Scriitorul şi clericul saudit Dr. Muhammad Al-Arifi, le dă sfaturi bărbaţilor musulmani, într-o emisiune de televiziune, în legătură cu modul în care trebuie procedat atunci când femeia nu te ascultă şi cum trebuie ea bătută în modul cel mai corect.

Femeia trebuie admonestată de mai multe ori şi dacă acest lucru nu dă rezultate, soluţia următoare este să refuzi să împarţi patul cu ea. Dacă nici acest lucru nu are efect, atunci bate-o! Numai că trebuie evitate loviturile la faţă.

Bătaia la faţă este interzisă, chiar şi atunci când vine vorba de animale”, a explicat el. “Chiar dacă doriţi să faceţi cămila sau măgarul să meargă, nu vi se permite să le bateţi în faţă. Dacă acest lucru este adevărat pentru animale, cu atât mai adevărat este atunci când vine vorba de oameni. Deci, bătăile ar trebui să fie uşoare şi nu la faţă.

Te-ai chinuit ani de zile să desluşeşti misterul feminin? I-ai făcut zeci de cadouri, ai încercat să o faci să se simtă specială, unică? I-ai scris poezii, i-ai spus vorbe tandre, ai făcut credit la bancă, ca să o duci în excursii romantice prin Europa, sau prin cine ştie ce locuri exotice la capătul celălalt al lumii? Ai încercat să faci imposibilul şi… nimic?!

Uită toate astea! Iată o metodă simplă, practică şi foarte eficientă pentru a păstra o relaţie stabilă, durabilă şi cât se poate de avantajoasă pentru tine! În acest tutorial video, vei vedea o demonstraţie practică a acestei metode precum şi rezultatele ei rapide.

PS: Piţipoanca nu a depus plângere la poliţie, deci dă rezultate!

Bătrânelul simpatic din următorul filmuleţ se numeşte Jim Bruce. Încerc să învăţ câte ceva de la el din tutorialele video pe care le postează pe Internet. Omul ăsta este absolut fantastic prin ceea ce poate să facă pe o chitară acustică, utilizând doar tehnici de ciupire cu degetele!

Dacă eşti compozitor sau interpret la vreun instrument şi vrei să-ţi digitalizezi piesele muzicale, programul MuseScore este o alegere foarte bună. Cu el poţi să-ţi creezi propriile partituri sau îţi poţi transcrie în format electronic melodiile pe care te-ai chinuit, ani de-a rândul, să le copiezi cu pixul pe portativ, în caietul de muzică.

Pentru că de curând am redescoperit vechile mele caiete de muzică în care îmi păstrez piesele pentru chitară, cele care cândva alcătuiau repertoriul meu şi observând că s-au deteriorat destul de mult, am decis să caut un program cu care să le transcriu în format electronic. Avusesem mai demult un program special pentru chitară numit Power Tab, dar care nu prea mi-a satisfăcut nevoile, aşa că am căutat pe Internet şi am descoperit MuseScore 1.0.

MuseScore este un program open source, aşa că este gratuit şi este foarte simplu şi uşor de folosit. Tot ce aveţi nevoie este să ştiţi notaţia muzicală şi să vă uitaţi puţin pe manualul programului pentru a afla modul de editare.

Rezultatul poate fi salvat în format PDF şi o mulţime de alte formate, pe lângă cel proprietar şi poate fi şi ascultat folosind sistemul audio al calculatorului. Avantajul este că se pot crea orice fel de partituri, nu numai pentru chitară, dezavantajul este că nu se pot face tabulaturi şi nu se pot insera acorduri specifice chitarei, pe marginea unei melodii pentru voce.

Programul se poate descărca de aici.

Iată şi un mic tutorial!

În acest video este prezentat modul în care puteţi confecţiona o sursă de lumină de tip softbox, foarte utilă într-un studio foto. Tot ce aveţi nevoie este o cutie din polistiren expandat (scârţâietoare), un material reflectorizant (parasolarul de la maşină), alte câteva materiale uşor de procurat şi puţină îndemânare manuală.

Nepoată-mea Alexandra a primit de ziua ei o chitară şi mi-a spus recent că ar vrea să se înscrie la “Şcoala de arte”, acolo unde am învăţat şi eu, în urmă cu mulţi ani, să cânt la chitară şi să-mi iau şi diploma de mare cântăreţ profesionist ce eram.

Cu ocazia asta mi-am adus aminte de chitara pe care nu am mai pus mâna de vreo 15 ani şi dorind să-i dau Alexandrei câteva sfaturi legate de cum să înveţi să cânţi la acest instrument, am realizat că am cam uitat tot ceea ce am învăţat, chiar şi cele mai simple acorduri, din categoria celor folosite cu preponderenţă de folk-işti.

Aşa că, pentru a-mi reaminti, am început să caut pe Internet informaţii despre cântatul la chitară, despre tabulaturi, partituri, tutoriale etc. Am rămas pur şi simplu şocat de ce cantitate uriaşă de informaţie am găsit acolo! Dacă prin anii ’90, când eram eu elev la “Şcoala Populară de Artă” din Bucureşti, partiturile, notele erau ceva deosebit de preţios şi se copiau de mână, cu pixul, în pauze, pe bancă, în parc, sau chiar la metrou, singura sursă fiind profesorii, colegii sau prietenii, astăzi găseşti practic orice melodie vrei, oricât de nouă sau veche ar fi, aparţinând oricărei trupe şi din oricare gen de muzică!

Mai mult decât atât, găseşti şi lecţii de chitară pe Youtube, predate de artişti români!

Dacă doriţi să salvaţi rapid o pagină web există o soluţie simplă de a face acest lucru: folosiţi serviciul web gratuit de la Joliprint. Introduceţi adresa URL a paginii dorite şi daţi click pe “Joliprint it!” Simplu!

Puteţi să folosiţi aplicaţia şi direct din browser-ul Internet pe care îl folosiţi, trăgând widget-ul Joliprint prin drag’n drop peste bara cu semne de carte (bookmarks) a acestuia. De asemenea aveţi posibilitatea să includeţi această aplicaţie şi în paginile blogului vostru, prin intermediul unui plugin WordPress sau al codului pus la dispoziţie în acest scop şi pentru alte platforme.

Ceea ce îmi place cel mai mult la Joliprint este faptul că salvează doar conţinutul propriu-zis al articolului, nu şi alte elemente ale paginii web şi formatează textul în stilul machetei de ziar sau revistă, cu un font mai mare şi mai citeţ, iar textul este împărţit în două coloane, şi are letrină la început.

Singurul dezavantaj este faptul că în documentul salvat este introdus şi un watermark cu logo-ul Joliprint, dar asta nu este o problemă aşa de mare.

Nu ştiu cum stă treaba în cazul „smartfoanelor” de ultimă oră, cu touchscreen şi facilităţi foarte avansate, dar eu, de pe telefonul meu Samsung SGH-i600 nu pot să intru pe interfaţa de administrare a blogului meu. În plus, având ca sistem de operare vechiul Windows Mobile 5, nu am copy/paste, nu am Flash şi Internet Explorer-ul cu care e echipat nu recunoaşte o serie de tehnologii web mai noi folosite la realizarea paginilor de Internet. Cu toate astea pot intra pe contul de e-mail de pe Yahoo, pe Facebook şi spre bucuria mea, de curând şi pe Twitter. Aşa că pentru a putea posta pe blog de pe telefon, o soluţie foarte bună este să fac acest lucru via e-mail.

Soluţia pe care o voi prezenta în continuare este valabilă pentru blogurile care folosesc WordPress. Există posibilitatea de a posta şi pe alte platforme, dar nu pot să mă pronunţ în cazul lor, pentru că nu le folosesc.

În cazul în care blogul este găzduit pe wordpress.com, pe subdomeniu gratuit, soluţia este foarte simplă. Intraţi în Panoul de control (Dashboard) -> Blogurile mele (My Blogs) şi activaţi opţiunea Postează via e-mail (Post by E-mail). Veţi primi automat o adresă secretă de e-mail, la care veţi putea trimite mesaje ce vor fi postate ca articole pe blog.

Dacă aveţi un blog pe domeniu propriu, trebuie să vă creaţi un cont de e-mail special, folosind serviciul de e-mail oferit de firma la care aveţi găzduit site-ul. Acest lucru se poate face uşor din CPanel, cu condiţia ca pachetul de hosting pe care l-aţi cumpărat să includă şi serviciul de poştă electronică.

Aşadar, intraţi pe Panoul de control al WordPress -> Settings -> Writing şi introduceţi la secţiunea “Post via e-mail” serverul de e-mail folosit, adresa de e-mail creată, parola şi categoria predefinită la care vor fi postate mesajele. Şi această adresă de e-mail va trebui să fie ţinută secretă, pentru că orice mesaj primit la ea va fi postat pe blog.

Daţi click pe imagine pentru mărire

Acum, mai trebuie să ştiţi câteva reguli legate de formatarea textului, categorii, tag-uri, imagini şi alte lucruri necesare pentru postarea de articole.

În primul rând subiectul mesajului va fi postat ca titlu al articolului, conţinutul său va fi asrticolul în sine, iar o imagine ataşată la mesaj va fi postată ca o imagine în articol. Dacă va fi ataşată o singură imagine, aceasta va apare inline în articol, iar dacă vor fi mai multe vor fi afişate sub formă de galerie. De asemenea, puteţi insera imagini inline în mesajul de mail şi puteţi efectua formatări de stil ale textului, în cazul în care contul de e-mail de la care postaţi, sau clientul folosit are un editor rich-text, care permite acest lucru.

WordPress mai pune la dispoziţie o sintaxă simplă prin care puteţi specifica tag-urile articolului, categoriile, includerea de anumite obiecte, sondaje, dacă articolul va fi publicat ca draft sau va fi vizibil imediat etc. Nu am să trec aici decât codurile absolut necesare pentru a posta, pe celelalte le găsiţi aici.

Deci, pentru a specifica categoria/categoriile (se înlocuiesc x, y, z etc. cu denumirile categoriilor):

[category x,y,z]

Pentru tag-uri (se înlocuiesc x, y, z etc. cu denumirile tag-urilor):

[tags x,y,z]

Pentru a folosi alt titlu:

[title Titlu articol]

Dacă vreţi ca toate imaginile ataşate să fie incluse inline în articol, nu într-o galerie:

[nogallery]

Un marcaj util pentru a evita includerea în articol a unor pasaje de text nedorite (de ex. semnătura e-mail-ului), care urmează după sfârşitul articolului:

[end]

Acum că ştiţi ce aveţi de făcut, vă urez spor la treabă!

Există mai multe aplicaţii, cele mai multe gratuite, care permit scrierea şi postarea de articole pe blog, fără a mai apela la interfaţa web de administrare. Eu m-am oprit la programul gratuit post2blog, oferit de cei de la Bytescout. Îl folosesc deocamdată doar pentru blogul cel vechi, pentru că pe cel actual folosesc nişte plugin-uri care nu pot fi accesate decât prin interfaţa web. Post2blog poate fi folosit pentru postarea de articole pe bloguri de pe platformele WordPress, Typepad, MovableType, dar şi altele.

Poate vă veţi întreba la ce foloseşte un program client pentru a scrie pe blog, când avem platforme de blogging ca WordPress sau Blogger?! Ei bine, în primul rând este mult mai comod să scrii articole cu un astfel de program, datorită spaţiului de lucru mult mai generos. Totodată ai un mai bun control al felului cum va arăta în final postarea de pe blog, editarea făcându-se cu un editor WYSIWYG. Apoi articolul creat poate fi salvat local în format HTML constituindu-se într-o copie de siguranţă şi putând fi folosit ulterior şi pe alte bloguri, site-uri etc. Un alt avantaj este posibilitatea gestionării mai multor bloguri în acelaşi timp, existând câte un cont, înregistrat în program, pentru fiecare din ele.

Ca să funcţioneze treaba şi să puteţi posta din acest program, trebuie să mergeţi la panoul obişnuit de administrare WordPress şi să intraţi pe Settings -> Writing, apoi mergeţi la Remote Publishing şi bifaţi căsuţa Enable the WordPress, Movable Type, MetaWeblog and Blogger XML-RPC publishing protocols.

Puteţi descărca programul post2blog 3.01 de aici.