Cei care merg pe o cale spirituală, sau care doresc doar să devină mai buni şi mai împăcaţi cu lumea, cred că e suficient să faci fapte bune, să te rogi şi să doreşti binele, dar asta nu e suficient pentru a alunga răul şi a evita acumularea de energie negativă.

Atunci când ne confruntăm cu o nedreptate comisă asupra noastră, sau altcuiva, când citim despre, sau vedem la televizor, tot felul de lucruri rele, atrocităţi, hoţii, crime etc. când vorbim despre aceste lucruri şi ne arătăm indignarea, eul nostru inferior reacţionează şi fără să vrem începem să generăm gânduri şi sentimente negative.

Acestea generează în câmpul nostru subtil energii negative, care la rândul lor atrag, prin rezonanţă, alte energii negative, producând evenimente neplăcute în viaţa noastră şi afectându-ne sănătatea, vitalitatea şi starea de spirit.

Pentru a nu ajunge în această situaţie, trebuie să evităm cât mai mult posibil contactul cu sursele de ştiri negative (fără însă a ne rupe total de realitate), să evităm să reacţionăm instinctual şi automat, în cazul conflictelor cu diferite persoane, rău intenţionate sau nu, să nu neglijăm odihna şi sănătatea, pentru că o stare avansată de oboseală şi o vitalitate precară, ne predispun la influenţa energiilor negative.

Când observăm că suntem copleşiţi de stări de spirit negative, ne simţim agitaţi şi obosiţi psihic, trebuie să ne detaşăm, să facem o pauză oprindu-ne din activităţile mentale în care eram angrenaţi în acel moment şi să ne ocupăm cu ceva relaxant, distractiv, care să ne genereze emoţii şi sentimente pozitive.

De mare ajutor ne pot fi, pentru eliminarea energiilor negative, tehnicile de meditaţie, rugăciunea practicată corect, în scop spiritual şi ascultarea de muzică de relaxare.

SlowFlo (Slo Flo) este un set de exerciţii lente, asemănătoare cu Tai Chi Chuan, dar elaborate special pentru creştinii practicanţi, pentru ca aceştia să nu aibă mustrări de conştiinţă, deoarece practică un sistem spiritual păgân neacceptat de religia creştină, aşa cum este şi în cazul practicii Yoga.

Creat de Laura Monica, practicantă cu centura neagră a stilului de Karate Chun Kuk Do, şi având la bază stilul creat de Chuck Norris, acest sistem transformă arta păgână a Tai Chi Chuan-ului într-un sistem în întregime creştin, cu mişcări şi denumiri inspirate din Biblie, la care se adaugă gesturi din limbajul american al semnelor.

Beneficiile SlowFlo includ flexibilizarea articulaţiilor şi a coloanei vertebrale, oxigenarea şi fortificarea întregului corp, creşterea metabolismului, având ca rezultat arderea caloriilor şi creşterea energiei, dar nu a celei „malefice”, numite „qi” de orientali, ci a celei creştine venită de la Iisus.

De câteva zile circulă pe Internet o înregistrare video de la o conferinţă din data de 2 ianuarie, în care prinţesa japoneză Kaoru Nakamaru, vorbeşte despre Apocalipsa care ar urma să vină în acest an.

Prinţesa spune că a obţinut trezirea spirituală în anul 1976, când i s-a deschis „cel de-al treilea ochi” (Ajna chakra) şi a început să comunice spiritual cu extratereştrii şi oamenii care locuiesc în lumea subterană.

Conform predicţiilor acestei prinţese japoneze, începând cu data de 21 decembrie 2012, planeta noastră va trece în a cincea dimensiune. Trei zile şi trei nopţi nu va putea fi folosită electricitatea, va fi întuneric total, nu se vor vedea nici Luna nici stelele şi după aceste evenimente vor fi salvaţi doar circa 10.000 de oameni de pe tot Pământul.

Oculta Mondială, sau Guvernul Invizibil, cum spune prinţesa, ar avea cunoştinţă de aceste evenimente şi ar fi pregătiţi să intre în adposturi subterane construite din timp în mai multe ţări, cum ar fi SUA (Atlanta), Norvegia, Polonia, Elveţia sau Australia.

Singura cale de salvare a omenirii, spune ea, este purificarea noastră fizică şi spirituală. Estenţa universului ar fi lumina dragostea şi energia şi noi ar trebui să ne umplem conştiinţa cu aceste elemente şi să alungăm orice urmă de întuneric care ar putea pătrunde.

Fizic ne putem purifica evitând să bem băuturi din doze de aluminiu, care fac foarte mult rău organismului.

Prinţesa mai vorbeşte şi despre teoria reîncarnării, despre spune că a experimentat-o şi este adevărată şi mai spune că sufletele noastre au fost dezbinate foarte mult începând cu 1913 (anul înfiinţării Rezervei Federale a SUA n.r.)

Personal consider toate aceste lucruri fabulaţii şi propagandă New Age, mai ales că cei de la NASA au infirmat zvonurile legate de anul 2012 şi aşa-zisele „profeţii mayaşe”. Ceea ce mi se pare interesant este faptul că aceste lucruri sunt spuse de o prinţesă japoneză, deci de un membru al familiei imperiale japoneze, care poate avea legături cu Illuminati.

Videoclipul original a fost şters de pe Youtube, ca urmare a încălcării drepturilor de autor, aşa că nu ştiu cât va mai rezista şi cel pe care îl postez aici.

Când vine vorba de colinde, mai mult ca sigur că vă vin în minte numele lui Ştefan Hruşcă sau Fuego. De aceea m-am gândit la un colind mai special interpretat de Grupul Psaltic Stavropoleos. Este un colind bizantin, ceştin-ortodox, închinat Naşterii Domnului.

Doi îngeraşi s-au gândit să se joace de-a oamenii.
- “Uite cum facem”, a spus cel care avea mai multă experienţă cu pământenii, “ne aşezăm la distanţă unul de celălalt. Tu mă chemi la tine, dar eu nu vin. Şi din cauza asta ne certăm un picuţ, aşa, la fel ca oamenii. Vrei?”
- “Bine”, a încuviinţat cel de al doilea.
- “Îngeraşule…”, zise rugător primul, “hai la mine”.

Celalălt îngeraş veni cât putu el de repede lângă prietenul său, cu faţa strălucind de zâmbet.
- “Aaa, nu, nu aşa! Eu te chem, dar tu nu vii. Ai inţeles?”
- “Da” , spuse iar cel de-al doilea îngeraş.

Dar cum auzi “Îngeraşule, hai la mine”, cum se duse ţintă lângă amicul său şi îl îmbrăţisă. Acesta îl mai instrui încă o dată:
- “Eu te strig, dar tu te ţii tare şi nu vii. Bine? Îngeraşule…”

Nici un răspuns.
- “Îngeraşule, vino, te rog, la mine…”

În sfârşit, hotărât să nu se mai lase convins, cel de-al doilea îngeraş spuse:
- “Nu vin.”
- “Bine, atunci vin eu la tine”, îl linişti primul îngeraş pe prietenul său, mergând într-un suflet lângă acesta şi îmbrăţişându-l cu multă afecţiune…

Cunosc această poveste de mult timp, de pe vremea când circula intens pe Internet. Am redescoperit-o azi şi cred că este plină de învăţăminte şi foarte potrivită pentru această perioadă a anului.

Tot circulă pe Facebook un citat, care cică îi aparţine lui Paulo Coelho. Sună cam aşa:

Un copil poate oricând să-l înveţe pe un adult trei lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce-şi doreşte.

Sunt de acord că un copil îl poate învăţa pe un adult orice, nu numai aceste 3 lucruri. Însă nu pot spune că aceste lucruri sunt în totalitate bune, utile şi încărcate de spiritualitate.

Cu primul lucru din citat sunt de acord. Este bine în viaţă să fii optimist, vesel şi bine-dispus, fără un motiv special. Dar legat de următoarele două am marii dubii.

Să nu stai locului niciodată înseamnă o lipsă totală de autocontrol, nervozitate, o minte agitată şi un consum inutil de energie. Cei care practică meditaţia şi merg pe o cale spirituală, înţeleg exact ce vreau să spun.

Să ceri cu insistenţă ceea ce îţi doreşti, iarăşi nu mi se pare un sfat înţelept. În primul rând, pentru că trebuie mai întâi să meriţi ceea ce îţi doreşti. Apoi, dacă ceri altora să îţi împlinească dorinţele, înseamnă că eşti egoist, leneş şi imatur. Dacă mai eşti şi insistent, atunci devii chiar pisălog. Şi nu în ultimul rând, în viaţă trebuie să învăţăm că nu putem obţine chiar tot ce ne dorim. De exemplu, cineva şi-ar putea dori ca toţi oamenii de pe pământ să moară şi să rămână numai el! Credeţi că această dorinţă este realizabilă şi legitimă?!

Educaţia unui copil de fapt tocmai asta urmăreşte; autocontrolul pornirilor instinctuale şi al impulsurilor de moment şi asimilarea faptului că dorinţele noastre trebuie puse în acord cu nevoile şi posibilităţile reale, cu cei din jur şi cu mediul înconjurător.

Morala pe care o desprindem de aici este că nu trebuie să iei ca model orice citat, doar pentru că acesta aparţine unei persoane celebre. De multe ori chiar şi personalităţile pot debita multe tâmpenii!

Într-o zi, vecinul nostru de bloc şi-a luat un aparat de aer condiţionat. Era un zăduf îngrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer condiţionat şi nici bani ca să ne cumpărăm unul. Sufeream de căldură şi de invidie. Aveam însă o bibliotecă. Ne-am uitat în ea şi am scos cugetările lui Seneca. Am citit de acolo o pagină-două despre bine şi sensul vieţii şi, deşi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.

Ceva mai târziu, vecinul şi-a deschis un butic şi a început să umble îmbrăcat la costum la patru ace. Noi – tot cu blugi. Nu-i nimic – ne-am zis liniştiţi, citind un capitol din “Etica” lui Spinoza.

Apoi vecinul a apărut deodată într-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicletă, dar l-am dispreţuit citind din “Phaidon” al lui Platon.

Mai târziu, vecinul a schimbat Meganul pe Merţan. Nu ne-a păsat, căci şi noi îl schimbaserăm deja pe Platon cu Aristotel.

Şi-a luat şi un 4×4, cel mai mare de pe stradă. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a făcut să zâmbim împăcaţi.

A mai trecut o vreme şi vecinul şi-a luat nevastă nouă: blondă, frumoasă, tânără. Noi – tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan.

Vecinul şi-a îmbrăcat soaţa cu o garderobă întreagă şi cu blănuri, başca bijuteriile. Noi ne-am îmbrăcat spiritul citind din “Ecleziast”.

În fine, vecinul s-a mutat într-o vilă la şosea cu gard mare, bodigarzi şi piscină. Am rezistat şi de data aceasta eroic, citind “Richard III”.

A urmat o a doua vilă – la munte. După ce am văzut-o, ne-am consolat cu “Macbeth”.

O a treia – la mare: am recurs la “Învierea” lui Tolstoi, al cărei efect l-am consolidat cu “Ghilgameş”, Ghandi şi “Declaraţia de iubire” a lui Liiceanu. Ne-am simţit cu mult mai bine.

L-au dat la televizor la o emisiune foarte populară. Ne-am stăpânit emoţia cu o porţie de Caragiale.

L-au dat a doua oară cu mare succes: am fi suferit dacă nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov şi Cazul Wagner al lui Nietzsche.

Aşa a trecut ceva mai mult timp… Vecinul îşi lua case, maşini, iahturi, femei. Noi răspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era strânsă, dar echilibrată.

În sfârşit, într-o zi l-au arătat cu cătuşe la mâini, umflat de DNA. Am răsfoit atunci fericiţi “Apocalipsa”. Dar peste vreo două săptămâni, vecinul nostru era eliberat şi chiar şi-a anunţat candidatura pe listele unui partid majoritar.

Scârbiţi, ne-am uitat în bibliotecă. N-am mai văzut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oară. Nu ne-a venit să credem. Pentru a treia oară ne-am uitat cu atenţie. Acelaşi rezultat: citiserăm toate cărţile.

Şi atunci ne-a cuprins invidia…

Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?

Dan Puric

 Primită pe e-mail.

Un adevărat cunoscător al naturii omeneşti, Cherie Carter-Scott poate fi considerată un “guru” al vremurilor contemporane. Una din cărţile care au consacrat-o în literatura motivaţională este cartea “If Life Is A Game, These Are The Rules“, o lectură extrem de interesantă pentru cei preocupaţi să descopere detalii şi adevăruri la fel de interesante despre personalitatea şi comportamentul uman, despre interacţiunea şi comunicarea dintre oameni, despre relaţiile pe care le stabilim cu ceilalţi.

Lecţia nr. 1: Vei primi un corp

Corpul pe care îl primeşti la naştere este unic şi, indiferent dacă îţi place sau nu, este al tău pe toată durata vieţii. Fii de acord cu el, acceptă-l, primeşte-l. Nu vei mai primi un altul de-a lungul acestei existente pe pământ. Iar ceea ce este cu adevărat important este ceea ce se află înlăuntrul tău, dincolo de trupul fizic. Nu sunt doar vorbe.

Lecţia nr. 2: Ţi se vor da lecţii 

Pentru că ai fost trimis în viaţă şi ţi s-a dat un corp, vei primi în continuare şi lecţii. Viaţa este un şir nesfârşit de lecţii din care, indiferent de vârstă, sex, viaţă, timp şi perioade temporale, vei avea de învăţat de fiecare dată.

Cu fiecare zi care trece, vei avea câte ceva de învăţat. Cu fiecare zi care trece, vei acumula experienţă de viaţă. Cu fiecare zi care trece, te vei lovi de câte ceva. Vei fi nevoit să înveţi, vei vrea să înveţi. Iar traversarea acestor lecţii, acumularea de experienţă dau de fapt sens existenţei tale.

Lecţia nr. 3: Nu există niciodată greşeli. Doar lecţii 

Încercările, reuşitele, dar şi greşelile fac parte din lecţiile pe care le ai de învăţat. Victoriile fac parte din lecţii. Experienţele nefericite şi nereuşite fac parte din lecţii.

Greşelile sunt iminente, poate chiar necesare pentru a atinge înţelepciunea spirituală. Este important să-ţi percepi greşelile personale, dar şi pe ale altora ca făcând parte integrantă din procesul de învăţare.

Este important să ieşi din ele cu fruntea sus şi cu zâmbetul pe buze – zâmbindu-ţi ţie, zâmbind celorlalţi, iertându-te, iertându-i pe ceilalţi, arătând compasiune, arătându-ţi compasiune. Iertarea înseamnă ştergerea datoriilor emoţionale, eliberarea de orice resentiment sau sentiment de vină. Iertarea nu înseamnă doar o lecţie în plus, ci o lecţie învăţată, un pas uriaş spre ceea ce ţi-ai propus.

Lecţia nr. 4: Lecţia se repetă până când este învăţată 

Lecţiile sunt repetate până la învăţarea lor completă. Mai mult ca sigur că aşa este. Lecţiile se încăpăţânează să revină ostentativ în viaţa ta până când vei fi capabil să le înţelegi ca atare, până când vei înţelege că o greşeală nu este un capăt de lume, dar cel mult o lecţie.

Provocările, problemele, nemulţumirile, toate acestea vor apărea în mod constant în viaţa ta dacă nu le percepi ca pe ceea ce sunt. Nişte provocări, nemulţumiri, probleme, LECŢII din care ai întotdeauna ceva de învăţat…

Eliminarea probemelor înseamnă de fapt acceptarea cauzalităţii şi asumarea propriei responsabilităţi pentru ele. Ca să înveţi o lecţie trebuie să îţi asumi greşelile învăţării ei. Trebuie să îţi asumi responsabilitatea pentru ele şi pentru ceea ce ţi se întâmplă. Fără să cauţi vinovaţi în jurul tău, fără să găseşti pretexte sau motive pentru nefericirea ta actuală.

Lecţia nr. 5: Nu încetezi niciodată să înveţi

Crezi că la un moment dat vei termina de acumulat lecţii şi informaţii. Crezi la un moment dat că ai învăţat tot ce putea învăţa. Că mai mult de atât nu se poate. SE POATE.

Întotdeauna vei avea ceva de învăţat. ALTCEVA. Atâta timp cât eşti în viaţă, atâta timp cât ai un trup şi un suflet şi te laşi prins în ritmul vieţii, vei avea de învăţat. Pentru că nu există etapă a vieţii tale din care să nu ai de învăţat.

Dacă reuşeşti să fii flexibil, să-ţi conştientizezi punctele slabe, să te desprinzi de obişnuinţă adaptându-te schimbărilor, îţi vei înlesni cu mult procesul de învăţare şi drumul către mulţumirea de sine.

Lecţia nr. 6: Nu există un “acolo” mai bun decât “aici” 

Nu există un “acolo” mai bun decât “aici” chiar dacă aşa pare. Nu există un “acolo” mai bun decât “aici” dacă vrei să fii fericit “ACUM”. Ca să fii fericit în acest moment trebuie să te bucuri de ceea ce ai în acest moment. Trebuie să extragi din ceea ce ai ACUM ceea ce este mai bun. Trebuie să fii mulţumit de tine însăţi, de punctul în care ai ajuns, de alegerile pe care le-ai făcut fără condiţionări. “Ceea ce este” aduce mai rapid fericirea decât “ceea ce ar putea să fie”, ceea ce ar putea să fie în altă parte, în alte circumstanţe, în alte condiţii, lângă o altă persoană, într-un alt timp, poate alta…

Lecţia nr. 7: Cei din jurul tău sunt oglinzi care te reflectă pe tine

Lasă deoparte tendinţa de a-i judeca pe ceilalţi, de a-i respinge, de a-i iubi, de a-i urî, de a-i ţine la distanţă. O faci într-un mod subiectiv, raportându-te la lucrurile pe care le judeci, le respingi, le urăşti sau le iubeşti la tine însăţi. Acceptarea de sine (cu felul tău de a fi, de a simţi, de a gândi), aşa cum este sinele tău, este o lecţie pe care trebuie să o înveţi ca să îi poţi accepta pe ceilalţi aşa cum sunt ei.

Lecţia nr. 8: Doar de tine depinde ceea ce ţi se întamplă în viaţă

Ceea ce ţi se întâmplă în viaţa depinde de tine şi doar de tine. Nu este un truism. Alegerea îţi aparţine. Ai la îndemână, la fel ca toţi ceilalţi, resursele necesare pentru a obţine ceea ce îţi doreşti de la viaţă. Startul spre fericire se dă de la aceeaşi linie. Ca să reuşeşti, uneori trebuie să înveţi să şi pierzi, să laşi să plece, să depăşeşti momente, să ai curaj, să îndrăzneşti, să visezi, să-ţi aduci aminte că ai putere, să crezi cu adevărat că destinul tău depinde de tine.

Lecţia nr. 9: Răspunsurile pe care le cauţi se găsesc de fapt înlăuntrul tău

Toate răspunsurile pe care le cauţi în jurul tău se găsesc de fapt înauntrul tău. Ascultă-te, stai de vorbă cu tine, vezi ce-ţi spun instinctele, vezi care sunt cele mai ascunse dorinţe ale tale, vezi care sunt sentimentele tale cele mai profunde. Ai încredere în ceea ce îţi spun toate şi ai încredere în tine. Lasă-le să te inspire. Lasă-le să te transforme. Îţi pot furniza cel mai precis şi corect răspuns pe care l-ai primit vreodată.

Lecţia nr. 10: Vei uita toate aceste reguli la naştere

Primită pe e-mail.

Este evident că sursa de inspiraţie a acestor legi spirituale este filosofia hindusă îmbăcată în ambalajul comercial al pragmatismului american. Dar filtrând corect aceste idei prin sita personalităţii tale, poţi trage nişte învăţăminte utile.

Preşedintele rus Dmitri Medvedev a declarat recent că reînviorarea ortodoxismului din Rusia, în ultimii 20 de ani, este un „miracol”, ţinându-se seama de deceniile de persecuţii ateisto-comuniste. Mai mult, liderul de la Kremlin apreciază colaborarea dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi instituţiile statului ca fiind deosebit de fructuoasă.

Medvedev a declarat la o întâlnire cu Patriarhul Chiril şi cu membrii comunităţii ortodoxe din Rusia, desfăşurată la sfârşitul săptămânii trecute, că în urmă cu 20 de ani nu şi-ar fi imaginat o renaştere atât de rapidă a credinţei şi o creştere atât de spectaculoasă a numărului de enoriaşi. Medvedev a atribuit această reînviorare a creştinismului ortodox eforturilor Patriarhului, clericilor şi donatorilor, precum şi politicilor de stat.

“Astăzi, datorită activităţii noastre comune, datorită eforturilor Preafericitului Patriarh Kiril, Biserica duce o colaborare fructouasă cu structurile de stat, cu instituţiile publice. În ultimii ani, într-o perioadă scurtă am reuşit să punem împreună cîteva începuturi importante”, a declarat şeful statului.

Totodată, el a subliniat importanţa introducerii obiectului „Bazele Culturii Ortodoxe” în curricula şcolară, declarând că, în prezent, această materie este predată în 10.000 de şcoli din 21 de regiuni ale Rusiei.

“În timpul ultimilor doi ani, începând cu semestrul al IV-lea al anului de învăţământ 2009-2010, valorile şi tradiţiile Ortodoxiei au început să fie studiate de copii la acordul părinţilor în 10.000 de şcoli din 21 de regiuni ale ţării. Iar în anul care urmează Bazele Culturii Religioase vor fi predate în toate instituţiile de învămământ. Şi probabil, există cîteva dificultăţi şi nuanţe în privinţa acestui lucru, dar cu toate acestea, decizia a fost deja luată, şi ea este adusă la îndeplinire. Şi cel mai important lucru este că avem deja şi roade”, a subliniat Medvedev.

Preşedintele rus consideră că, de fapt, creştinismul ortodox a ajutat Rusia să-şi păstreze valorile tradiţionale şi să contracareze doctrinele care dau naştere la conflicte sociale, ostilitate, violenţă şi instabilitate.

„Trebuie să avem dorinţa de a promova valorile tradiţionale în ţara noastră. Acest lucru este deosebit de important în această lume complexă, aflată în permanentă schimbare. (…) Ortodoxia îi ajută pe oameni să îşi găsească drumul în viaţă”, a conchis Medvedev.

Sursa: FrontPress.ro

“CĂTRE POPOR”

enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei

Ierarhia Bisericii Greciei, care s-a întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2010, simte nevoia să se adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, pentru a vorbi pe limba adevărului şi a dragostei.

Zilele pe care le trăim sunt grele şi critice. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să ia poziţie asupra evenimentelor la care suntem martori.

Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit şi cutremurător. Criza duhovnicească, socială şi economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din spaţiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor şi a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre.

În faţa acestei situaţii orice om raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste patogenii ale societăţii şi ale economiei pe care azi le realizăm în un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara noastră sunt, de decenii, aceiaşi. Cum au socotit atunci costul politic, ştiind că conduc ţara la catastrofă, iar azi ei se simt în siguranţă, pentru că acţionează de pe poziţia celor care dau porunci? Au loc răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape fără împotriviri.

Criza noastră economică, în cuvinte foarte simple, se datorează diferenţei dintre producţie şi consum. Între ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de viaţă cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mare decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute cu speranţa că balanţa perturbată se va reechilibra. Atunci când însă nu se întâmplă acest lucru şi debitorii cer returnarea împrumuturilor plus dobândă, se ajunge la criză şi la faliment. Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea şi rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum prezintă însă nu doar o dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop deţinerea puterii. O conducere care în practică se vădeşte că a subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului.

Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii. Nu ne-am pus problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situaţia de astăzi.

Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi încarcerarea omului în prezentul rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a devenit un interval de timp între două date, a naşterii şi a îngropării, cu un interval necunoscut între ele.

Într-o asemenea perspectivă, deşertăciunea se ia la întrecere cu iraţionalul şi lupta o câştigă totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor şi îi întrebi: “de ce iei droguri, fiule?” şi îţi răspund: “spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu sper nimic, nu aştept nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injecţia şi călătoresc (în alte lumi)”; sau atunci când atragi atenţia unui tânăr că luând droguri va muri, iar el îţi răspunde cu un zâmbet tragic: “nu înţelegeţi că eu iau droguri, ca să trăiesc”, atunci înţelegi cât de incredibil de adevărate şi de potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vieţii noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă perspectivă de viaţă în afară de consum, când puterea economică şi demonstrarea ei ostentativă devine singurul mod al recunoaşterii sociale, atunci diferenţierea de restul lumii este singurul drum de viaţă, pentru că altfel,dacă nu eşti imoral, eşti prost. Aşa au gândit şi au făptuit mulţi, aşa am ajuns la diferenţierea şi de putere, dar şi de poziţie în poporul nostru. Întrebarea – dilema lui Dostoievski “libertate sau fericire?” o trăim în tot tragicul ei. Am ales bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea ţării noastre. Astăzi omul în mod justificat tremură mai degrabă “oare nu cumva i se vor micşora veniturile?”, dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii “negustori de popoare”.

În Sinodul Ierarhiei, noi, părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut autocritica, am dorit să ne confruntăm cu responsabilităţile noastre şi să cercetăm care este partea noastră de vină în prezenta criză. Ştim că uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reacţionat direct şi la momentul potrivit faţă de atitudini care v-au rănit. Negustorii distrugerii relaţiei dintre popor şi Biserica sa care îl păstoreşte au exploatat îndeajuns şi în mod pragmatic scandalurile fabricate şi au încercat să destrame încrederea dumneavoastră în Biserică.

Dorim să vă spunem că Biserica are antidotul consumului ca mod de viaţă şi acesta este asceza. Şi dacă consumul este sfârşitul, pentru că este o viaţă fără sens, asceza este drumul, pentru că conduce la o viaţă cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens. Este antrenamentul sportivului care îl conduce la competiţie şi la medalie, iar această medalie este viaţa care biruieşte moartea, viaţa care se îmbogăţeşte cu dragoste. Asceza este drumul libertăţii, împotriva sclaviei inutilului care astăzi ne înjoseşte.

Ne nelinişteşte situaţia Educaţiei noastre, pentru că sistemul educaţional actual se raportează la elev nu ca la o persoană, ci ca la un calculator electronic şi singurul lucru pe care îl face este să îl “încarce” cu materie, neinteresându-se de întreaga sa personalitate şi de aceea copiii noştri cu îndreptăţire se împotrivesc. De aceea suntem neliniştiţi în privinţa proiectului Noului Liceu care se pregăteşte. Manualele şcolare se scriu, într-adevăr, cu răspunderea guvernului, dar conţinutul lor îl vizează şi pe ultimul cetăţean grec, care aşteaptă de la Biserica sa să îi facă cunoscut cu putere şi glasul său smerit.

Înţelegem că toate parohiile noastre trebuie să devină spaţii ospitaliere pentru tinerii noştri, aşa cum sunt deja destule dintre ele, în care mulţi tineri găsesc refugiu în căutarea lor după sens şi speranţă.

Ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul contemporan, nu o Biserică secularizată, ci una sfinţită şi sfinţitoare, o Biserică liberă şi care să păstorească cu putere. O Biserică care nu se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei lumi, indiferent dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu.

Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om şi să îl sprijine. Biserică însă suntem cu toţii şi aceasta este puterea noastră şi puterea ei. La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare şi încearcă să o submineze. Ei ştiu că dacă vor “pierde” păstorul, cu uşurinţă se vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde Dumnezeu a fost luptat, scopul final era omul şi înjosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă priveze de speranţă. Aduceţi-vă aminte că pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, este o criză care urmăreşte controlul mondial de către puteri care nu sunt iubitoare de oameni.

Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situaţie, pentru că nu a încetat să fie şi trup al lumii, parte a istoriei. Nu poate să îngăduie nici nu fel de nedreptate, dar este datoare să arate disponibilitate pentru mărturisire şi martiriu. Ştim că oamenii de lângă noi suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă economic, deznădejdea de multe ori stăpâneşte inima lor. Cunoaştem acest lucru, pentru că prima lor oprire în căutarea speranţei este Biserica din zona lor, parohia lor. Scopul şi lupta noastră este ca fiecare parohie să devină centrul de unde activitatea pastorală a bisericii locale să îmbrăţişeze întreaga societate locală respectivă.

Decizia noastră este să creăm un observator al problemelor sociale cu scopul de a urmări îndeaproape şi de a preîntâmpina metodic problemele pe care le creează prezenta criză. Scopul nostru este să dezvoltăm lucrarea de asistenţă socială a fiecărei parohii, în aşa fel încât să nu mai existe nici măcar un om care să nu aibă o farfurie de mâncare. Cunoaşteţi şi dumneavoastră că în această privinţă Biserica realizează o lucrare uriaşă. Cunoaşteţi acest lucru, pentru că mulţi dintre dumneavoastră sprijiniţi voluntar acest efort al parohiei voastre şi îl susţineţi economic. Vă chemăm să staţi aproape fiecare de parohia voastră, ca să ne confruntăm împreună cu aceste momente grele.

Poporul nostru a trecut şi altă dată prin sărăcie şi foame, dar a îndurat şi a biruit, pentru că atunci avea perspective. Noi toţi putem să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere şi de dragoste. Cu acest duh, adunaţi-vă în jurul marii noastre familii, Biserica, scoţând la iveală greşelile noastre, căutând sensul vieţii în dragoste, vom ieşi din acest ceas greu.

Ierarhia Bisericii Greciei

Sursa: Facebook