De mulţi ani tot studiez şi mă ocup cu subiecte ce ţin de puterea minţii, meditaţie, vizualizare creatoare, gândire pozitivă etc. Am citit o sumedenie de cărţi, articole şi am văzut multe documentare care abordează astfel de teme.

Aşa că, zilele astea, într-un moment de relaxare, m-am gândit şi am conceput şi eu, într-un moment de inspiraţie, un exerciţiu de vizualizare, menit să îmbunătăţească relaţiile cu cei din jur şi să aducă mai mult optimism şi bună dispoziţie în viaţa celui care îl practică.

Deci, ca la orice meditaţie şi exerciţiu mental, trebuie să vă retrageţi într-un loc în care puteţi petrece câteva minute relaxaţi şi liniştiţi fără ca cineva să vă deranjeze.

După cîteva minute de relaxare, calmare a minţii şi detaşare de grijile şi problemele cotidiene (dacă vă pricepeţi la tehnici de relaxare şi meditaţie este foarte bine, dacă nu puteţi asculta nişte muzică ambientală) imaginaţi-vă că vă întâlniţi, pe rând, cu cât mai multe persoane pe care le cunoaşteţi şi atunci când vă văd aceste persoane încep să zâmbească şi să îşi manifeste bucuria faptului că vă întâlnesc.

Practicaţi acest lucru câteva minute, atât timp cât vi se pare comod şi încercaţi să creaţi cât mai multe detalii, atât vizuale, cât şi auditive, tactile, olfactive, sau de altă natură. Acest lucru este necesar pentru a crea impresia că ceea ce vedeţi cu ochii minţii chiar se întâmplă în realitate. Cu cât veţi reuşi asta mai bine, cu atât rezultatele vor fi mai evidente.

După ce practicaţi câteva zile, săptămâni sau luni, aşteptaţi-vă la schimbări surprinzătoare în viaţa voastră. Sunt curios să văd şi eu cum funcţionează!

Înainte de a pleca să petreacă Sfintele Paşti la Neptun, Traian Băsescu a adresat un mesaj poporului român, care a fost intens dezaprobat şi înjurat pe diverse site-uri şi forumuri.

Deşi la început, citindu-l, nu mi-am dat seama, azi am remarcat că el conţine nişte mesaje subliminale legate de apropiatele alegeri.

Iată un fragment semnificativ:

Fie ca lumina Învierii să ne călăuzească în acţiunile noastre cotidiene, să ne inspire în alegerile pe care le facem şi să ne ajute să lucrăm împreună pentru binele comun.

După cum vedeţi, am folosit caractere îngroşate pentru anumite fragmente din acest citat. În limbajul hipnotic, folosit în programarea neuro-lingvistică, anumite cuvinte sau grupuri de cuvinte, introduse într-un text sau discurs, aparent inofensive, se numesc “comenzi încorporate” (embedded commands). La nivel conştient receptorul mesajului percepe doar textul la vedere, dar aceste cuvinte, introduse “pe furiş”, sunt recepţionate la nivel subconştient şi constituie adevărate sugestii menite să manipuleze şi să influenţeze decizii şi acţiuni ulterioare.

În cazul de faţă avem “lumina învierii” (învierea PDL cumva, cu noua culoare verde?), “să ne inspire alegerile pe care le facem” şi “să lucrăm împreună”. O notă generală a întregului mesaj este că abundă în folosirea persoanei întâi plural, sugerând solidaritatea, complicitatea, cu Băsescu şi actuala putere. Mesajul cheie este cel care conţine cuvântul “alegerile”, făcând indirect referire, desigur, la alegerile locale şi parlamentare de anul acesta, întărit de această adresare la persoana întâi plural şi folosirea sintagmei “să lucrăm împreună”.

Deci mesajul ascuns s-ar traduce cam aşa: Această reînviere a PDL să ne inspire la alegerile din acest an (pe care le facem noi pdl-iştii) să lucrăm împreună, adică să votaţi tot PDL, fraierilor!

De când Mihai Răzvan Ungureanu a fost numit prim-ministru şi prin urmare a devenit mult mai vizibil pe micul ecran, multă lume a observat că premierul aproape tot timpul îşi mişcă rapid privirea dintr-un punct în altul, dând impresia că nu ar avea control asupra acestui tremur al ochilor. În limbaj popular am putea spune că domnul MRU este tot timpul „cu ochii în patru” încercând să observe simultan orice mişcare se desfăşoară în jurul său.

S-a discutat mult pe tema asta pe diverse bloguri şi forumuri şi s-au emis diverse teorii. Unii spun că premierul ar fi posedat de diavol. Alţii cred că ar fi fost supus unui tratament de control al minţii şi ar fi rămas cu sechele. Alţii cred că e vorba de Nystagmus.

Eu am o altă teorie; cred că este vorba mai degrabă de o deformaţie profesională. Ca să mă fac înţeles voi apela la unele teorii şi noţiuni din programarea neuro-lingvistică (NLP).

După cum se ştie din popor, ochii sunt oglinda sufletului şi aş adăuga eu, de asemenea sunt oglinda stării mentale a unei persoane. O minte agitată se manifestă prin mişcări dese şi necontrolate ale ochilor, în timp ce o minte calmă şi clară se manifestă printr-o privire fixă şi blândă.

În cazul domnului Ungureanu lucrurile sunt ceva mai complexe. În NLP există aşa-numitele modalităţi. Acestea sunt moduri specifice de reprezentare internă a unui individ şi folosesc un anumit canal senzorial. Astfel avem trei modalităţi principale: vizuală, auditivă şi kinestezică (senzaţii interne).

În NLP există o teorie care spune că există o legătură între poziţia ochilor unei persoane şi modalitatea pe care o foloseşte în acel moment. În funcţie de poziţia ochilor avem 6 situaţii distincte:

• Stânga-sus – modalitate vizuală, imagini construite mental, vizualizare mentală.
• Dreapta-sus – modalitate vizuală, vizualizare imagini memorate.
• Stânga-orizontal – modalitate auditivă, sunete, cuvinte construite mental.
• Dreapta-orizontal – modalitate auditivă, sunete memorate,
• Stânga-jos – modalitate kinestezică, intrarea în contact cu propriile senzaţii, stări interioare.
• Dreapta-jos – modalitate kinestezică, dialog intern, “rumegarea propriilor gânduri”.

În afară de aceste poziţii ale ochilor există şi privirea neutră, aceea îndreptată direct către interlocutor, în care atenţia este îndreptată în exterior.

M-am uitat aseară la emisiunea “Sinteza zilei” unde invitat a fost premierul Mihai Răzvan Ungureanu. Apropo, Mihai Gâdea a fost făcut K.O de către fostul şef al SIE, pregătirea specială a acestuia în domeniul comunicării spunându-şi cuvântul.

M-am uitat cu atenţie la mişcările oculare ale domnului Ungureanu şi am observat că privirea sa oscilează între poziţia neutră, spre interlocutor şi dreapta-jos, corespunzătoare dialogului intern. În opinia mea această atitudine este aceea a unei persoane care disimulează, care gândeşte una şi spune alta, o deformaţie profesională specifică celor care lucrează sau au lucrat în domeniul serviciilor secrete. Atunci când priveşte în jos şi spre dreapta, acesta se gândeşte ce trebuie să spună, apoi revine cu atenţia spre interlocutor.

În cazul premierului mai este vorba şi de o trăsătură personală de caracter, ce îşi pune amprenta asupra mişcărilor oculare. Domnia sa este din fire tipicar şi perfecţionist şi are o obsesie pentru control. De aceea simte mereu nevoia de a se interioriza şi de a verifica constant, dacă ceea ce spune este în concordanţă cu ceea ce a fost învăţat să spună, sau ceea ce şi-a pregătit dinainte să declare. De aici rezultă şi acele oscilaţii ale privirii, care au atras multora atenţia.

Este doar o teorie personală, aşa că nu am pretenţia că are valoare ştiinţifică sau că este infailibilă.

Am revăzut, duminică noaptea la Pro TV, filmul „3:10 to Yuma”, după câte îmi amintesc pentru a treia oară. Acest film, pentru necunoscători, este doar un western modern, cu o distribuţie aleasă pentru a garanta succesul de box-office.

Dar cine are cât de cât cunoştinţe în domeniul psihologiei moderne, al tehnicilor de manipulare şi al controlului mental, nu se poate să nu fi remarcat, un lucru deosebit în acest film, din care se pot învăţa multe lucruri interesante.

Este vorba despre eroul negativ al filmului, Ben Wade, interpretat de Russell Crowe. Personajul este un ucigaş nemilos şi deosebit de viclean, care este căutat pentru numeroasele crime şi jafuri comise. Dar, ceea ce îl face cu totul special este un talent aparte, care i-ar face invidioşi şi pe cei mai buni comunicatori profesionişti şi instructori de dezvoltare personală de azi.

Ben Wade foloseşte, desigur fără să conştientizeze acest lucru, o serie de tehnici folosite azi în mod curent în programarea neuro-lingvistică (NLP), cum ar fi: limbajul hipnotic, modalităţile şi raportul, tehnici pe care le voi detalia pe parcurs.

Atunci când vrea să seducă o femeie sau să îşi păcălească un adversar, temutul pistolar are o reţetă care se dovedeşte de fiecare dată infailibilă.

Mai întâi îşi urmăreşte viitoarea victimă cu o privire fixă, ca un animal care îşi pândeşte prada. În acest timp o studiază şi îi află toate caracteristicile personale, preferinţele sau slăbiciunile, apoi îşi adaptează limbajul şi comportamentul pentru a se conforma acestora. De exemplu, dacă persoana în cauză este evlavioasă, atunci va sparge gheaţa cu un citat din Biblie. Dacă este vorba despre un fost soldat, atunci deschide o discuţie despre front, ca între doi vechi camarazi de arme. Această tehnică se numeşte în NLP, raport.

Mai departe, la momentul optim, lansează formula magică, menită să inducă transa hipnotică, care este ceva de forma: „Ai fost vreodată în oraşul X?” În acest moment, persoana vizată, indiferent că a fost sau nu în oraşul respectiv, va încerca să îşi imagineze cum arată acel oraş, intrând astfel într-o stare de visare cu ochii deschişi, numită în limbajul tehnicilor mentale vizualizare.

Odată ce victima a intrat în această stare, Ben Wade începe să povestească despre oraşul respectiv, sau să relateze o întâmplare legată de acel loc, folosind o mare bogăţie de cuvinte ce descriu culori, forme, sunete etc. Aceste caracteristici ce aparţin reprezentărilor realităţii, ce corespund unui anumit organ de simţ se numesc în NLP, modalităţi.

Totul este rostit pe un ton grav şi tărăgănat, aproape psalmodic, exact în maniera în care procedează un hipnotizator profesionist. În final persoana supusă acestor tehnici perfide de hipnoză, se află sub controlul total al banditului pistolar, care, în cazul în care victima este o femeie cade la aşternut, iar dacă este un bărbat, respectivul este dezarmat, ucis, sau în cel mai bun caz, rămâne fascinat de agresorul său pentrru o perioadă bună de timp.

Acum nu ştiu dacă autorul scenariului acestui film cunoaşte tehnici de hipnoză şi programare neuro-lingvistică şi a intenţionat să le introducă într-o poveste cu cowboy din Vestul Sălbatic, dar scenele în care Russell Crowe face adevărate demonstraţii de tehnici NLP şi hipnoză ericksoniană sunt absolut senzaţionale şi demne de studiat, pentru a trage învăţăminte şi a câştiga experienţă. Cel puţin aşa mi se par mie…

De câteva săptămâni, la Pro TV este un serial poliţist numit “Mentalistul” (The Mentalist). La început credeam că e un serial banal, clişeist, după modelul “Profiler” sau “Minţi criminale“. Dar, pe lângă faptul că personajul principal, Patrick Jane (interpretat de Simon Baker) este foarte simpatic, am remarcat şi o serie de lucruri interesante, care probabil multora cred că le-a scăpat.

Personajul respectiv foloseşte anumite tehnici din “Programarea Neuro Lingvistică” (Neurolinguistic Programming sau NLP), pentru a manipula comportamente şi stări mentale şi pentru a obţine informaţii de la suspecţii sau martorii implicaţi în cazurile pe care le investighează.

Tehnicile sale sunt, în general de genul celor folosite de Derren Brown, un mare mentalist din lumea reală sau de mentalistul nostru autohton, Vlad Grigorescu. Despre NLP, ce este şi cu ce se mănâncă, voi vorbi altă dată. Acum mă voi referi la câteva tehnici pe care le-am observat în serial până acum.

Într-unul din episoade, Patrick Jane îi spune unei posibile martore, în timp ce o atinge discret cu mâna pe braţ, ca diseară, înainte de culcare să se gândească la el şi la un loc frumos, unde s-ar putea simţi fericită şi în siguranţă. A doua zi, la interogatoriu, la fel de discret, o atinge din nou pe braţ, iar aceasta devine pe dată mult mai deschisă şi cooperantă, manifestând chiar simpatie pentru el. Acest procedeu se numeşte ancoră, în NLP.

Într-un alt episod, originalul investigator este surprins în rulota unui hippiot, suspect de crimă, ascultând muzica preferată a acestuia şi jucând şah cu el. În alt caz se joacă ostentativ cu o minge în faţa unui grup de copii, apoi se urcă pe bicicleta unuia dintre ei şi începe să vorbească utilizând gesturi şi un limbaj în stilul copiilor. Această tehnică se numeşte raport sau calibrare şi constă în adoptatrea unor caracteristici ce ţin de postură, limbaj, intonaţie, ritm respirator sau vestimentaţie similare cu ale interlocutorului, cu scopul de a realiza o apropiere şi o comunicare mai
eficientă cu el.

Sunt curios ce surprize îmi mai face acest serial pe viitor. Păcat că este difuzat după miezul nopţii şi trebuie să sacrific din orele de somn pentru a-l vedea. Despre NLP voi mai vorbi şi altădată.