Am revăzut, duminică noaptea la Pro TV, filmul „3:10 to Yuma”, după câte îmi amintesc pentru a treia oară. Acest film, pentru necunoscători, este doar un western modern, cu o distribuţie aleasă pentru a garanta succesul de box-office.

Dar cine are cât de cât cunoştinţe în domeniul psihologiei moderne, al tehnicilor de manipulare şi al controlului mental, nu se poate să nu fi remarcat, un lucru deosebit în acest film, din care se pot învăţa multe lucruri interesante.

Este vorba despre eroul negativ al filmului, Ben Wade, interpretat de Russell Crowe. Personajul este un ucigaş nemilos şi deosebit de viclean, care este căutat pentru numeroasele crime şi jafuri comise. Dar, ceea ce îl face cu totul special este un talent aparte, care i-ar face invidioşi şi pe cei mai buni comunicatori profesionişti şi instructori de dezvoltare personală de azi.

Ben Wade foloseşte, desigur fără să conştientizeze acest lucru, o serie de tehnici folosite azi în mod curent în programarea neuro-lingvistică (NLP), cum ar fi: limbajul hipnotic, modalităţile şi raportul, tehnici pe care le voi detalia pe parcurs.

Atunci când vrea să seducă o femeie sau să îşi păcălească un adversar, temutul pistolar are o reţetă care se dovedeşte de fiecare dată infailibilă.

Mai întâi îşi urmăreşte viitoarea victimă cu o privire fixă, ca un animal care îşi pândeşte prada. În acest timp o studiază şi îi află toate caracteristicile personale, preferinţele sau slăbiciunile, apoi îşi adaptează limbajul şi comportamentul pentru a se conforma acestora. De exemplu, dacă persoana în cauză este evlavioasă, atunci va sparge gheaţa cu un citat din Biblie. Dacă este vorba despre un fost soldat, atunci deschide o discuţie despre front, ca între doi vechi camarazi de arme. Această tehnică se numeşte în NLP, raport.

Mai departe, la momentul optim, lansează formula magică, menită să inducă transa hipnotică, care este ceva de forma: „Ai fost vreodată în oraşul X?” În acest moment, persoana vizată, indiferent că a fost sau nu în oraşul respectiv, va încerca să îşi imagineze cum arată acel oraş, intrând astfel într-o stare de visare cu ochii deschişi, numită în limbajul tehnicilor mentale vizualizare.

Odată ce victima a intrat în această stare, Ben Wade începe să povestească despre oraşul respectiv, sau să relateze o întâmplare legată de acel loc, folosind o mare bogăţie de cuvinte ce descriu culori, forme, sunete etc. Aceste caracteristici ce aparţin reprezentărilor realităţii, ce corespund unui anumit organ de simţ se numesc în NLP, modalităţi.

Totul este rostit pe un ton grav şi tărăgănat, aproape psalmodic, exact în maniera în care procedează un hipnotizator profesionist. În final persoana supusă acestor tehnici perfide de hipnoză, se află sub controlul total al banditului pistolar, care, în cazul în care victima este o femeie cade la aşternut, iar dacă este un bărbat, respectivul este dezarmat, ucis, sau în cel mai bun caz, rămâne fascinat de agresorul său pentrru o perioadă bună de timp.

Acum nu ştiu dacă autorul scenariului acestui film cunoaşte tehnici de hipnoză şi programare neuro-lingvistică şi a intenţionat să le introducă într-o poveste cu cowboy din Vestul Sălbatic, dar scenele în care Russell Crowe face adevărate demonstraţii de tehnici NLP şi hipnoză ericksoniană sunt absolut senzaţionale şi demne de studiat, pentru a trage învăţăminte şi a câştiga experienţă. Cel puţin aşa mi se par mie…

De câteva săptămâni, la Pro TV este un serial poliţist numit “Mentalistul” (The Mentalist). La început credeam că e un serial banal, clişeist, după modelul “Profiler” sau “Minţi criminale“. Dar, pe lângă faptul că personajul principal, Patrick Jane (interpretat de Simon Baker) este foarte simpatic, am remarcat şi o serie de lucruri interesante, care probabil multora cred că le-a scăpat.

Personajul respectiv foloseşte anumite tehnici din “Programarea Neuro Lingvistică” (Neurolinguistic Programming sau NLP), pentru a manipula comportamente şi stări mentale şi pentru a obţine informaţii de la suspecţii sau martorii implicaţi în cazurile pe care le investighează.

Tehnicile sale sunt, în general de genul celor folosite de Derren Brown, un mare mentalist din lumea reală sau de mentalistul nostru autohton, Vlad Grigorescu. Despre NLP, ce este şi cu ce se mănâncă, voi vorbi altă dată. Acum mă voi referi la câteva tehnici pe care le-am observat în serial până acum.

Într-unul din episoade, Patrick Jane îi spune unei posibile martore, în timp ce o atinge discret cu mâna pe braţ, ca diseară, înainte de culcare să se gândească la el şi la un loc frumos, unde s-ar putea simţi fericită şi în siguranţă. A doua zi, la interogatoriu, la fel de discret, o atinge din nou pe braţ, iar aceasta devine pe dată mult mai deschisă şi cooperantă, manifestând chiar simpatie pentru el. Acest procedeu se numeşte ancoră, în NLP.

Într-un alt episod, originalul investigator este surprins în rulota unui hippiot, suspect de crimă, ascultând muzica preferată a acestuia şi jucând şah cu el. În alt caz se joacă ostentativ cu o minge în faţa unui grup de copii, apoi se urcă pe bicicleta unuia dintre ei şi începe să vorbească utilizând gesturi şi un limbaj în stilul copiilor. Această tehnică se numeşte raport sau calibrare şi constă în adoptatrea unor caracteristici ce ţin de postură, limbaj, intonaţie, ritm respirator sau vestimentaţie similare cu ale interlocutorului, cu scopul de a realiza o apropiere şi o comunicare mai
eficientă cu el.

Sunt curios ce surprize îmi mai face acest serial pe viitor. Păcat că este difuzat după miezul nopţii şi trebuie să sacrific din orele de somn pentru a-l vedea. Despre NLP voi mai vorbi şi altădată.