Donna Summer, cântăreaţa pop a anilor 70, cunoscută sub numele de „Regina Muzicii Disco”, a murit de cancer pulmonar, o boală pe care ea crede că a contractat-o în urma inhalării de particule toxice eliberate după atacurile teroriste din 11 septembrie de la New York.
Artista de 63 de ani, care a lansat hit-uri, cum ar fi „Hot Stuff”, „Love to Love You”, „Baby and I Feel Love”, a murit la Florida, joia trecută.
Ea a păstrat în mare măsură lupta ei cu cancerul pulmonar departe din ochii publicului. Dar site-ul TMZ a relatat faptul că vedeta le-a mărturisit prietenilor bănuiala că boala ei a fost rezultatul inhalării de praf toxic rezultat în urma prăbuşirii Turnurilor Gemene.
Un cutremur puternic cu magnitudine de 6 pe scara Richter s-a produs la ora locală 4:04 în regiunea Emilia Romagna.
Cinci persoane au murit în provincia Ferrara, iar una în oraşul Bologna. Patru persoane care lucrau în schimbul de noapte au murit după prăbuşirea halei unei fabrici în localitatea Sant’Agostino din provincia Ferrara. Seismul iniţial a fost urmat de mai multe replici. Ultima dintre ele s-a produs, potrivit Institutului italian de geofizică şi vulcanologie, la o adâncime de 10 kilometri şi a avut epicentrul în apropiere de Finale Emilia.
Poliţişti înarmaţi au evacuat cel puţin 1.000 de muncitori, în centrul Londrei, după ce un suspect de terorism a asediat o cladire de birouri şi a luat ostatici.
Bărbatul, care s-a identificat ca fiind Michael Green, şi-a legat la spate canistre cu gaz, înainte de a intra în biroul unei firme de vehicule de mare tonaj de pe Tottenham Court Road, potrivit martorilor.
Se pare că a luat patru ostatici în interiorul „Shropshire House”, ca urmare a faptului că nu a reuşit la un curs de şoferi de camion şi îşi vrea banii înapoi.
Ofiţerii, inclusiv experţi în explozibili şi negociatori de poliţie, au izolat clădirea deoarece bărbatul a început să arunce obiecte, inclusiv calculatoare şi fişete, pe o fereastră de la etajul cinci şi a ameninţat că se aruncă în aer.
În propaganda făcută de RMGC pentru începerea exploatării aurifere de la Roşia Montană au fost prezentate imagini din Noua Zeelandă, menite să sugereze faptul că metoda extragerii aurului cu cianuri este una dintre cele mai sigure şi mai ecologice din lume.
Am putut vedea imagini cu văcuţe păscând, peisaje idilice pe locurile vechilor exploatări şi un oficial al companiei de exploatare care bea apă din iazul de decantare pentru a demonstra că apa respectivă este inofensivă.
Se pare însă că realitatea nu este tocmai aşa. Într-un fragment din documentarul “Shock and Ore” (Şoc şi minereu) reiese că situaţia din Noua Zeelandă este cu totul alta. Companiile străine care exploatează aurul se îmbogăţesc, statul rapid înghite redevenţele şi taxele, iar în comunitatea locală se adâncesc sărăcia, şomajul, alcoolismul şi bolile psihice.
În urma exploatării rămâne un imens dezastru ecologic şi pot apărea incidente neprevăzute, cum a fost cel de acum 13 ani, când barajul iazului de decantare din oraşul Waihi a cedat.
Un alt lucru care nu s-a spus pe nicăieri este că adevăratul pericol ecologic vine de la apariţia “acidului de drenaj”. Acesta se formează cam după 30 – 40 de ani de la închiderea minelor, când compania care a realizat exploatarea a plecat de mult timp din locul respectiv. Cu această problemă gravă de mediu trebuie să se confrunte guvernul ţării gazdă, care trebuie să suporte cheltuieli uriaşe pentru ecologizare, iar comunitatea locală suferă consecinţele, după ce a fost lăsată din nou fără locuri de muncă.
În acest documentar mai sunt prezentate şi ample proteste ale societăţii civile împotriva extinderii acestor exploatări aurifere, manifestaţii mult mai ample decât la noi, dar care nu apar deloc în materialele de propagandă în favoarea proiectului de la Roşia Montană.
Rusia şi partenerii ei din cadrul BRICS – Brazilia, India, China şi Africa de Sud – doresc să modifice regulile jocului în FMI, Banca Mondială şi în comerţul mondial în general. Această poziţie este oglindită în Declaraţia de la Delhi adoptată joi la summit-ul din capitala Indiei.
Liderii a cinci state sunt nemulţumiţi de ritmul lent al reformării cotelor în FMI. Ei cer ca deja anul acesta să se ofere BRICS mai multe voturi în acest fond. În Declaraţia de la Delhi se menţionează că solvabilitatea FMI depinde de faptul dacă tuturor membrilor li se vor oferi drepturi egale. Potrivit expertului Maxim Braterski, ţările BRICS nu intenţionează să se resemneze cu faptul că Occidentul ignoră înţelegerile referitoare la reîmpărţirea voturilor în folosul ţărilor cu pieţe care se dezvoltă rapid. Totodată, cota lor în economia mondială creşte rapid şi constant.
„Problema nu a apărut azi sau ieri. Cu 2-3 ani în urmă, ţările BRICS au ridicat în cadrul G20, problema referitoare la aceea că în sistemul de conducere al FMI economiile lor nu sunt reprezentate proporţional cu ponderea lor. Poziţia în folosul reîmpărţirii cotelor a fost destul de coordonată şi puternică, a început mişcarea care a adăugat câteva voturi şi acţiuni în plus Chinei şi Indiei. Rusia nu a avut de câştigat absolut nimic. Acest proces într-adevăr decurge lent. Probabil că este just faptul că ţările BRICS doresc să obţină o reîmpărţire mai fermă a cotelor”.
Liderii BRICS sunt neliniştiţi şi de ritmul lent al reformării Băncii mondiale. Ei au îndemnat la evoluţia ei – de la un institut de mediere între Nordul bogat şi Sudul sărac – la un mecanism care stimulează parteneriatul echitabil. Acest lucru va permite să se rezolve mai eficient problemele dezvoltării globale, de asemenea să se depăşească împărţirea membrilor Băncii mondiale în donatori şi beneficiari.
Summit-ul de la Delhi a acuzat ţările bogate că tocmai politica lor a destabilizat economia mondială şi a provocat criza financiară globală. Între altele, liderii BRICS au relevat că politica monetară a SUA oferă avantaje unilaterale Occidentului bogat şi pune obstacole în calea dezvoltării restului lumii. Pe acest fundal, BRICS a făcut un pas serios către sistemul valutar multipolar. Bneşeconombanc din Rusia şi instituţiile analoge din alte ţări ale BRICS au semnat un acord de creditare reciprocă în valutele naţionale. Acest lucru va reduce cota dolarului în decontările reciproce, va reduce riscurile în cazul unor fluctuaţii bruşte ale cursului valutar şi aruncării de dolari în numerar pe pieţele financiare mondiale.
Cooperarea financiară a BRICS pe această bază va oferi posibilitatea creării unei Bănci a Dezvoltării. Declaraţia de la Delhi oglindeşte această poziţie a BRICS. Totodată, accesul la bancă va fi deschis şi ţărilor sărace, ceea ce le va ajuta să amelioreze infrastructura, să rezolve problema alimentelor şi a înapoierii tehnologice.
Un fost pastor în prezent terapeut sexual, Marc Angenent a deschis un sex-shop online pentru creştinii practicanţi. Site-ul îşi va cruţa vizitatorii de limbajul murdar sau imaginile porno.
Olandezul a trecut de la a fi preot la meseria de sexolog terapeut, înainte de a decide, în ultimul moment, să se dedice ambelor sale profesii, pe propriul risc, relatează „Radio Netherlands Worldwide”.
Fostul preot a fost animat de dorinţa de a-i ajuta pe credincioşi să-şi depăşească sentimentul de vinovăţie şi de ruşine atunci când încearcă să-şi îmbunătăţească viaţa sexuală.
“Acest magazin online este, de asemenea, o modalitate de a aduce în centrul atenţiei plăcerea sexuală, ca fiind un subiect sancţionat în comunitatea creştină”, spun cei de la Radio Netherlands Worldwide, citându-l pe proprietarul magazinului.
Vizitatorii site-ului „Liefdestuin Angenent” (ceea ce în traducere înseamnă Grădina Iubirii), vor fi feriţi de la a vedea imagini pornografice şi limbaj licenţios, conţinutul concentrându-se pe nimic altceva decât articole sexuale.
Unii creştini conservatori critică proiectul, dar chiar şi aşa, proprietarul susţine că a început deja să primească comenzi.
Magazinul online pentru creştini Liefdestuin, nu este primul de acest fel. Site-uri care oferă produse sexuale pentru persoanele religioase sunt lansate în Statele Unite şi în alte părţi de un deceniu.
Este posibil în lumea actuală să invadezi o serie de state pentru a le jefui de resurse, iar opinia publică, nu numai să nu fie revoltată, dar chiar să susţină această acţiune, privind-o ca pe o „intervenţie umanitară”?
Se pare că da! Recent a fost lansat pe Youtube documentarul „KONY 2012”, care în prezent a depăşit 82 de milioane de vizualizări, devenind un fenomen global. În el este vorba despre un criminal de război din Uganda numit Joseph Kony, acuzat că este responsabil pentru faptul că a răpit, torturat, violat şi forţat aproximativ 66.000 de copii să lupte pentru ideologia sa. De asemenea circa 2 milioane de oameni ar fi fugit din calea trupelor “Armatei de rezistenţă a Domnului” (LRA), pe care o Kony conduce.
În realitate acest Joseph Kony a creat probleme în Uganda în urmă cu câţiva ani, în prezent el ne mai aflându-se în ţară. Iar acest documentar este lansat acum pentru a determina societatea civilă din statele occidentale să accepte, sau chiar să solicite o intervenţie militară în Uganda şi în alte state africane din regiune, sub pretextul “protecţiei copiilor” şi “luptei împotriva terorismului”, aşa cum relevă şi articolul următor.
Agenda secretă în Uganda, Africa Centrală şi Cornul Africii este acapararea petrolului şi resurselor minerale strategice. Căutarea lui Joseph Kony şi protecţia copiilor din Uganda este o perdea de fum, aruncată în mod cinic, un pretext pentru o “intervenţie umanitară”, într-o regiune în care SUA au sponsorizat “războaie civile”, (în Sudan, Rwanda, Republica Democratică Congo, Somalia, Etiopia) care în decursul ultimilor 20 de ani au dus la peste opt milioane de decese:
Prin intermediul AFRICOM, Statele Unite caută un avantpost în blocul incredibil de bogat în resurse din Africa centrală, pentru o manevră ulterioară de instalare a hegemoniei regionale totale asupra Chinei. Republica Democratică Congo (RDC) este una din regiunile cele mai mari din lume fără un guvern care funcţionează eficient. Acesta conţine depozite vaste de diamante, cobalt, cupru, uraniu, magneziu, şi staniu producând peste 1 miliard dolari în aur, în fiecare an. Este absolut posibil ca SUA să îşi crească în mod considerabil prezenţa în RDC, sub pretextul capturării lui Joseph Kony.
Într-o decizie recentă, Pentagonul confirmă trimiterea forţelor marine speciale pentru a antrena trupele ugandeze în lupta nu numai împotriva „Armatei de Rezistenţă a Domnului” (LRA) a lui Joseph Kony, dar, de asemenea, împotriva lui Al Shabab din Somalia. Joseph Kony este folosit ca pretext pentru o intervenţie militară directă în cinci ţări africane.
“Până în prezent, forţa de intervenţie a trimis mici echipe în cinci ţări africane, inclusiv unele ameninţate de teroarea grupului Al-Qaeda în Maghrebul islamic, potrivit unui comunicat de presă al Marinei” (Stars and Stripes, 15 martie 2012).
Oficial, platforma de bază este “menţinerea păcii”, care trebuie realizată prin intermediul “operaţiunilor de combatere a terorismului” sponsorizate de SUA. Obiectivul declarat este de a transforma soldaţii din Uganda în “ingineri ai anti-terorismului” şi anume Forţe speciale sub supravegherea SUA, “care se vor desfăşura apoi în Somalia, în sprijinul batalioanelor de infanterie.” (ibidem)
Trimiterea de puşcaşi marini americani în Africa este susţinută ca “parte a unei noi forţe speciale de intervenţie pe apă, în aer şi la sol (Special Purpose Marine Air Ground Task Force-12), având baza în Sigonella, Sicilia”, care va trimite mici echipe ale forţelor marine pe întreg continentul african. Iniţiativa a fost lansată în 2011, “ca parte a unui efort de a pregăti militarii africani să efectueze operaţiuni de combatere a terorismului”, sub conducerea SUA.
Cică un pensionar olandez s-a operat la şold şi de atunci nu se mai poate opri din râs. Uitându-mă la următorul video, care de altfel a avut un număr record de vizualizări pe Youtube, cred că alta este cauza crizelor de râs ale olandezului.
Cred că de vină este soţia sa. Când se uită la ea şi o vede cum arată, îşi zice: “Doamne, m-am însurat cu un bărbat!”, apoi izbuncneşte isteric în râs.
Guvernul britanic afirmă faptul că creştinii nu au dreptul să poarte o cruce sau un crucifix la locul de muncă şi este dornic să demonstreze aceasta în instanţă.
Procesul a fost iniţiat de două femei britanice, Nadia Eweida şi Shirley Chaplin, după ce au fost pedepsite pentru refuzul de a-şi scoate simbolurile lor religioase.
Nadia Ewedia este o angajată a „British Airways”, căreia i-a fost solicitat să-şi acopere cruciuliţa în timp ce era la locul de muncă şi a fost trimisă în concediu fără plată, atunci când ea a refuzat să facă acest lucru. Shirley Chaplin este o asistentă medicală mutată într-o funcţie de birou, după ce a refuzat să-şi scoată crucifixul. Femeile pretind că au fost discriminate atunci când angajatorii lor le-au interzis să poarte o cruce şi, respectiv, un crucifix.
Poziţia Guvernului este că purtarea crucii nu este o “cerinţă a credinţei” şi, prin urmare, angajatorii pot interzice purtarea crucii la locul de muncă.
Cazul a fost preluat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care trebuie să decidă dacă dreptul de a purta o cruce este protejat în temeiul articolului 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Articolul 9 prevede: “Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religioasă; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau credinţa, precum şi libertatea, fie individual sau în comunitate, cu alte persoane şi în public sau privat, de a manifesta religia sau credinţa, în cadrul unui cult, învăţătură, practici şi ritualuri.”
Eweida şi Chaplin susţin că interzicerea crucii şi a crucifixului la locul de muncă le încalcă dreptul uman de a-şi manifesta religia. Dar autorităţile insistă asupra faptului că, deoarece purtarea crucii nu este o “cerinţă impusă de credinţă”, nu intră sub incidenţa articolului 9.
Avocaţii celor două femei spun că “manifestarea” religiei include efectuarea de lucruri care nu sunt o “cerinţă impusă de credinţă” şi că, prin urmare, sunt protejate de drepturile omului.
Cazul a agitat societatea britanică. Fostul arhiepiscop de Canterbury, Lordul Carey, a acuzat autorităţile că “dictează” creştinilor, spunând că acesta este un alt exemplu de marginalizare a creştinismului.
Mulţi spun că poziţia guvernului în acest caz, este în mare parte determinată de atacurile Bisericii Romano-Catolice britanice asupra planul guvernului de a legaliza căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Planurile au fost anunţate de către conservatori în timpul alegerilor parlamentare din 2010.
Primul ministru David Cameron însuşi a vorbit în favoarea eliminării interdicţiei privind căsătoria între persoane de acelaşi sex, la Conferinţa Partidului Conservator, din octombrie 2011. Oamenii ar trebui să îmbrăţişeze căsătoriile între persoane de acelaşi sex, din cauza conservatorismului şi angajamentului lor faţă de valorile familiei, şi nu în ciuda acestora, a spus Cameron.
Ce mi se pare cel mai ciudat în toată această poveste este faptul că tocmai consevatorii se pronunţă în favoarea căsătoriilor homosexuale, când se ştie foarte bine că homosexualitatea este apanajul stângii, iar conservatorii sunt mult mai ataşaţi de biserică şi monarhie. Dar de fapt ce mai contează dreapta şi stânga, când păpuşarii din umbră sunt aceiaşi în ambele cazuri!
Printre condiţiile impuse de FMI guvernului irlandez, după acordarea unei noi tranşe de împrumut în valoare de 3,2 miliarde de euro, se numără şi aceea de a reduce din drepturile pensionarilor, aceasta implicând tăieri de pensii, călătorii gratuite şi carduri de sănătate.
Fondul Monetar Internaţional (FMI) are acum în vizor pensionarii, deoarece consideră că aceştia au scăpat în mare măsură de efectele austerităţii.
Importantul nostru furnizor de ajutor financiar a spus guvernului să urmărească economisirea de bani prin renunţarea la unele ajutoare sociale pentru persoanele în vârstă.
Acesta avertizează că aceste beneficii sunt inutile, deoarece de acestea beneficiază bogaţi şi săraci deopotrivă.
Printre sistemele de ajutor se numără abonamentele reduse la energie electrică, gaze şi televiziune, la care se adaugă permisele gratuite de călătorie şi cardurile medicale.
Vă sună cunoscut scenariul? Mai ţineţi minte cu câtă furie au fost loviţi pensionarii de măsurile de austeritate în România? De ura cu care Băsescu îi numea pe vârstnici „cancerul societăţii”? Şi cum, sub pretextul „pensiilor nesimţite” de care ar beneficia câţiva „bogaţi” se propuneau la nivel de guvern tăieri pentru toţi pensionarii, indiferent de venit?
