Despre mine

Posted on December 25, 2009

dan lee

M-am născut în Bucureşti, într-o vineri dimineaţa, pe 27 septembrie 1968. Părinţii m-au botezat Daniel, ca pe vestitul sfânt sihastru, dar toată lumea mi-a spus, de când mă ştiu, Dan.

Încă din copilărie am avut o dorinţă nemăsurată de a citi, de a învăţa şi de a acumula informaţii. Pot să spun că am ceva din spiritul enciclopedic al Renaşterii. Nu cred că aş putea să fac toată viaţa un singur lucru, sau să am o singură pasiune. La fel cum Leonardo Da Vinci nu a putut să fie numai pictor, sau numai inventator, nici eu nu aş putea să fiu numai fotograf, programator sau astrolog, de exemplu.

Dacă ar fi să mă gândesc la ceva de care am fost legat toată viaţa, fără întrerupere, acest lucru ar fi cu siguranţă cărţile. Prima mea carte am primit-o la 6 ani şi era un volum cu poezii de Mihai Eminescu. La 9 ani, preferam – în loc să joc fotbal în faţa blocului – să colind librăriile, unde frunzăream cărţi de fizică cuantică, astrofizică, fizica laserilor, electronică şi multe altele. Nu înţelegeam chiar tot ce scria acolo, în special formulele matematice, dar reuşeam să-i uimesc pe adulţi cu cunoştinţele mele.

E adevărat că mă mai jucam şi ca ceilalţi copii, cu capace de bere şi cartoane de la cutiile de chibrituri, cu cornete de hârtie trase cu ţeava, sau cu pocnitori făcute din şuruburi şi piuliţe, umplute cu fosfor de la beţele de chibrit. Dar ce mă fascina cel mai tare era să decupez din reviste şi ziare, fotografii şi articole despre Univers, planete şi galaxii, iar seara stăteam până târziu în faţa blocului cu ochii îndreptaţi spre cer, în speranţa că voi vedea un OZN, împreună cu alţi copii pe care îi convinsesem că extratereştrii există.

După ce am citit cartea lui Ovidiu Zotta, “Operaţiunea Hercule”, am luat exemplul eroului principal şi am început să ţin un jurnal personal în care povesteam cam ce mi se întâmpla în viaţa de zi cu zi, sau ce fantezii aveam eu la vârsta aia, cu nave spaţiale, prinţese extraterestre şi alte aberaţii.

Din acei ani de fragedă copilărie şi până azi am acumulat un număr imens de pasiuni şi preocupări, unele dintre ele păstrându-le până astăzi.

În anii de şcoală generală eram obsedat de montaje electronice şi tot felul de dispozitive pe care le construiam după schemele din revistele “Strat spre viitor” şi “Tehnium”.

În liceu am prins pasiunea pentru muzică şi am învăţat să cânt (după partitură) la flauto dolce (blockflöte) şi chitară. Tot atunci mi-am cumpărat o chitară electrică şi visam să am o formaţie, aşa ca Iris sau Holograf. Mai târziu, după Revoluţie, am făcut “Şccoala Populară de Artă”, la secţia chitară, unde am învăţat, pe lângă muzică clasică şi ceva muzică uşoară şi jazz.

În armată, după câteva bătăi în care am constatat că tehnicile mele de apărare nu erau prea eficiente, m-am apucat să studiez artele marţiale. Mai întâi singur, apoi în cadru organizat pe la diverse săli. Am făcut Karate Shotokan cu sensei Paica Adrian, apoi am început să îndrăgesc tot mai mult latura spirituală a artelor marţiale şi am urmat cursurile de Tai Chi Chuan ale profesorului Zhu Rhong Fu, printre primele de acest gen din România. Am descoperit cu ocazia asta şi Qi Gong-ul şi l-am practicat la cursurile ţinute de Cranta Adrian şi de maestrul Lin Kai Ting.

Am mai făcut cursuri de radiestezie şi inforenergetică la şcoala lui Claudian Dumitriu, ajungând până la gradul 3. Am învăţat singur astrologie, numerologie, psihologie, ocultism, încercând să fac o punte de legătură între ştiinţă şi misticism. Am urmat şi un curs de masaj şi reflexoterapie, dar nu am apucat să practic pentru că am avut nişte probleme de sănătate care mi-au încheiat cariera în acest domeniu.

Din 1997 am luat contact cu lumea calculatoarelor. După câteva cursuri de iniţiere, am învăţat să mă descurc cu operarea şi am trecut la lucruri mai serioase: programare, web design, grafică computerizată ş.a.

În cei patru ani în care am lucrat în televiziune am învăţat o mulţime de lucruri legate de tehnica video-audio, montaj, lumini, producţie TV, jurnalistică şi mi-am dezvoltat în continuare pasiunea pentru fotografie pe care am dodândit-o în scurta perioadă în care am lucrat într-un laborator foto.

În ceea ce priveşte Internetul, primul contact cu web-ul l-am avut în 2000, chiar în ziua alegerilor pentru primarul general al capitalei, când am fost prima oară într-un Internet Cafe.

Primul site personal l-am făcut în 2001, folosind un editor HTML de pe un CD al revistei “Computer World”. Era alcătuit din câteva pagini în care vorbeam despre preocupările mele, una din acestea fiind CV-ul cu care speram să sparg piaţa muncii. Mai postasem şi o pagină cu o aplicaţie scrisă de mine în JavaScript, cu care vizitatorii puteau să-şi prezică viitorul prin metoda Yi-King. După ce portalul care găzduia contul meu s-a relansat, site-ul meu a dispărut fără posibilitatea de a recupera datele de pe el.

Al doilea site l-am făcut în 2004 la serviciu, în pauzele de masă, utilizând numai editorul Notepad din Windows, iar butoanele şi grafica le-am conceput cu utilitarul Paint. De data aceasta tematica era axată pe arte marţiale, filosofie, masaj şi reflexoterapie. Foloseam ceva JavaScript pentru animarea butoanelor şi pentru un meniu de navigare în stilul site-ului Microsoft. După ce am mai adăugat nişte CSS şi am făcut nişte butoane mai mişto în Xara Webstyle, site-ul arăta chiar drăguţ. Din păcate şi acesta a fost şters fără să fiu anunţat şi fără să primesc explicaţii.

Primul blog l-am început în mai 2008, pe platforma celor de la ablog.ro. După câteva luni m-am mutat pe wordpress.com sub numele Dan Lee (citiţi povestea aici), unde am scris până să-mi cumpăr domeniu şi să deschid blogul de faţă. Voi continua să mă ocup şi de blogul anterior, dar voi scrie mai rar, aşa că treceţi-mă în blogroll cu ăsta nou. :D

În prezent, (2010) sunt în ultimul an la Universitatea Hyperion, la jurnalism şi în vară voi da examenul de licenţă. După aceea mă voi înscrie din nou la Şcoala de Arte din Bucureşti unde vreau să studiez arta fotografică mai temeinic. După care am de gând să învăţ spaniola, portugheza şi germana. Cam atât deocamdată…

ö

» Filed Under Uncategorized | Leave a Comment