Cum se alege un președinte

By | 11 septembrie, 2019

Deși suntem abia în luna septembrie, neoficial a început deja campania electorală pentru prezidențiale. Cu această ocazie mi-am făcut și eu o imagine în legătură cu motivele care determină alegătorul român să voteze un anumit candidat la funcția de președinte al României. Aceste motive sunt total subiective și puerile, bazându-se mai mult pe emoție și aparențe decât pe logică și rațiune.

Pe baza a ce am văzut până acum am alcătuit o listă cu principalele motive pentru care votanții au ales să susțină unul sau altul dintre candidații care și-au declarat înscrierea în cursa electorală:

  1. Mitul salvatorului providențial. Cei din această categorie sunt sătui de toți cei care au fost la putere până acum și consideră că un singur om, trimis de Dumnezeu, poate rezolva toate problemele națiunii, de la eliberarea de sub jugul puterilor străine și eliminarea mafiei și a corupției din instituții până la construirea de autostrăzi și curățenia în spațiul public. Dacă unul dintre candidați pare că nu este legat în vreun fel de foștii guvernanți, atunci în mod sigur el este Mesia, salvatorul providențial al neamului!
  2. Încrederea oarbă în promisiuni și discursuri. Dacă unul dintre candidați e bun de gură pe Facebook sau pe la televiziuni, promite că va face și va drege, că luptă cu sistemul… și dacă mai bagă și niște texte naționaliste, atunci e clar omul de care țara are nevoie! Aiurea! Să ne amintim cum a câștigat Băsescu în 2004 încrederea electoratului! Nu spunea el să trăim bine, nu condamna el comunismul și nu lupta el cu corupția și cu mogulii cei răi? Și ce a urmat după aceea? ca să nu mai vorbim de ”România pas cu pas” și ”România lucrului bine făcut” a lui Iohannis, de care s-a ales praful!
  3. Mitul victimei și a martirului pentru salvarea neamului. Dacă unul dintre candidați se dă victimă, fie că i-a răpit cineva nepoata, fie că a fost persecutat de ”sistem”, a fost amenințat cu moartea, a fost bătut de jandarmi la un protest etc. atunci el trebuie susținut, compătimit și votat, pentru că este un martir al neamului.
  4. Apartenența la un partid sau ideologie. Unii cred că, dacă un viitor președinte este susținut de un anume partid sau este adeptul unei anumite ideologii, considerate de ei ca fiind ”cea mai bună”, atunci acela trebuie neapărat votat. Asta e o prostie! Singura ideologie a unui conducător trebuie să fie apărarea interesului național. Restul e propagandă. Plus de asta, un președinte prin atribuțiile sale este apolitic, el nu trebuie să susțină vreun partid sau vreo ideologie anume.
  5. Mitul tânărului care aduce schimbarea. Unii au obsesia asta cu tinerii. Tinerii sunt cei mai buni pentru a fi aleși, deoarece ei nu sunt ”contaminați de comunism”, nu sunt tributari trecutului și au concepții politice noi și progresiste, mai ales dacă au fost școliți în străinătate. Nu mai contează că au plecat la studii cu burse de la ONG-uri străine și acolo au fost instruiți să devină agenți ai intereselor străine României.

Acum, revenind cu picioarele pe pământ, să vedem ce calități și competențe trebuie să aibă cineva care aspiră la funcția de președinte al unei țări!

În primul rând, un președinte trebuie să fie foarte inteligent, poate cel mai inteligent dintre toți. O țară nu poate fi condusă de un mediocru.

Pe urmă trebuie să aibă calități certe de lider. Mai exact, să știe să comunice cu oamenii, să știe să mobilizeze oamenii, să îi organizeze, să fie capabil să țină sub control instituțiile și să facă medierea între ele, bineînțeles în limitele pe care i le permite prerogativele de președinte.

Un președinte trebuie să aibă o cultură vastă și să fie un filosof, adică să aibă o înțelegere profundă a acestei lumi, a mecanismelor sociale, geopolitice, să știe unde se află țara sa în contextul global, să fie un maestru al strategiei și negocierii și să știe cum să jongleze cu marile puteri și cu țările vecine, pentru a apăra la maximum interesele țării pe care o conduce.

Nu în ultimul rând, un președinte trebuie să fie gata oricând să-și sacrifice viața și situația personală pentru țară (vezi Hugo Chavez) și să dovedească asta prin fapte, nu prin vorbe și promisiuni.

Dacă ați descoperit toate aceste calități, sau măcar câteva, la un candidat, atunci puteți merge să îl votați, dar nici atunci nu puteți fi siguri că va fi mai bine în viitor pentru țară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge