Kybalion – Cele 7 principii ale filosofiei hermetice

By | 17 ianuarie, 2010

1. LEGEA MENTALISMULUI

„Totul este Spirit; Universul este mental”

Legea implică adevărul că totul este Spirit. Ea explică faptul că totul este realitate substanţială, aflându-se în toate manifestările şi aparenţele exterioare, pe care le cunoaştem sub numele de Univers material. Fenomene ale vieţii, Energie, Materie, într-un cuvânt, tot ce este aparent simţurilor noastre este Spirit, incognoscibil în el Însuşi şi indefinibil; însă acesta poate fi considerat şi gândit ca un Spirit Universal, Infinit. Ea explică chiar faptul că Lumea sau Universul Fenomenal nu-i decât o creaţie mentală a Totului, subiect al legilor lucrurilor create, Universul fiind considerat, în întregul său sau în părţile sale, ca o experienţă în Spiritul Totului, în acest Spirit noi trăind, lucrând şi fiinţând. Această Lege, stabilind natura mentală a Universului, explică foarte uşor toate fenomenele mentale şi psihice, atât de variate, care ocupă un loc important în viaţa oamenilor şi care fără a fi explicate sunt neinteligibile, dispreţuind orice interpretare ştiinţifică.

A înţelege această Mare Lege al Mentalismului, înseamnă a permite individului să înţeleagă cu uşurinţă Legile Universului Mental şi să le aplice, spre a-şi îmbunătăţi starea şi spre a se perfecţiona. Discipolul în hermetică este capabil să aplice inteligent Marile Legi Mentale, în loc să se servească de ele la întâmplare.

Intrând în posesia Cheii Măiestriei Universale, practicantul poate să deschida nenumărate porţi ale Templului Mental şi Psihic al Cunoaşterii, reuşind să pătrundă în el liber şi inteligent. Această Lege explică natura veritabilă a Energiei şi a Puterii, a Materiei, dar mai ales de ce, pentru ce şi cum sunt ele subordonate stăpânirii Spiritului.

Unul dintre Maeştrii hermetici a scris demult: „Acela care înţelege adevărul naturii mentale a Universului este deja bine înaintat pe drumul Măiestriei”. Aceste cuvinte sunt tot atât de adevărate astăzi pe cât erau la timpul la care au fost scrise. Fără cheia Măiestriei (cheia conducătoare, principală, universală) adevărata Măiestrie este imposibil de realizat, iar elevul va bate zadarnic la nenumăratele porţi ale Templului.

2. LEGEA CORESPONDENŢEI

„Ceea ce este Sus este ca şi ceea ce este Jos; Ceea ce este Jos este ca şi ceea ce este Sus”

Această Lege implică adevărul că există întotdeauna un raport constant între legile şi fenomenele diferitelor planuri ale fiinţei şi ale vieţii. Vechea axiomă hermetică este în aceşti termeni: „Ceea ce este sus este ca şi ceea ce este jos; ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus”.

Înţelegerea acestei Legi conferă mijloace destule în a rezolva paradoxuri obscure şi destule secrete ale naturii. Există planuri ale vieţii pe care noi le ignorăm complet, dar când aplicăm Legea Corespondenţei devenim capabili să înţelegem mai departe că nu este posibil să facem altfel. Ele se manifestă şi se aplică peste tot în Univers, pe diferitele planuri ale acestuia: material, mental şi spiritual, acest fapt fiind considerat o Lege Universală. Vechii hermetişti îl considerau ca fiind unul dintre instrumentele mentale cele mai importante, cu ajutorul căruia omul este capabil să răstoarne obstacolele care i se ridică în faţă, în faţa necunoscutului. Acestuia i-a fost posibil a înlătura voalul lui ISIS, la punctul la care a întrezărit, într-o lumină, o parte a zeiţei. La fel cum cunoaştem principiile geometriei, şi această cunoaştere permite astronomului aşezat în faţa observatorului său să măsoare distanţele dintre aştri, urmărind mişcările lor; la fel, cunoaşterea Legii Corespondenţei permite omului să deducă inteligent, din necunoscut, cunoscutul. Studiind Monada, el înţelege Arhanghelul.

3. LEGEA VIBRAŢIEI

„Nimic nu stă, totul se mişcă, totul vibrează”

Această Lege implică adevărul că totul se află în mişcare, totul vibrează, neexistând nimic în stare de repaos; fapte pe care ştiinţa modernă le acceptă şi pe care orice nouă descoperire ştiinţifică tinde să le verifice.

Sunt mii de ani de când învăţaţii vechiului Egipt au enunţat această Lege Universală. El explică diferentele existenţe între diferitele forme ale materiei, ale energiei, ale sufletului şi chiar ale spiritului ca fiind consecinţele unor proporţii inegale ale vibraţiei. Pornind de la acel „TOT” care este Spiritul Pur şi până la formele cele mai grosolane ale materiei, totul vibrează; cu cât este mai intensă vibraţia, cu atât este mai înaltă poziţia pe scara evoluţiei. Vibraţia este atât de intensă şi atât de infinit de rapidă încât, practic, Spiritul Pur este în repaos, la fel ca o roată care se învârteşte atât de repede încât pare că stă pe loc. În cealaltă extremitate a scării se află formele grosolane ale materiei, ale căror vibraţii sunt atât de lente încât parcă nici nu ar exista – la fel ca şi sunetele de joasă frecvenţă pe care urechea omeneasca nu le poate percepe; între aceşti doi poli sunt milioane şi milioane de grade ale vibraţiei; de la corpuscul la undă, de la atom la moleculă, până la lumi şi universuri, totul vibrează.

Aceasta este la fel pentru energie şi pentru forţă, care nu sunt decât grade diferite ale vibraţiei. Aceasta corespunde şi în planul mental, căruia vibraţiile îi guvernează starea, cât şiplanului spiritual. Discipolul hermetist care înţelege bine această Lege şi formele sale corespunzătoare este capabil să-şi controleze propriile vibraţii mentale şi, de asemenea, pe ale altora.

Maeştrii folosesc în mod egal această lege, în diferite maniere, pentru a învinge forţele naturii. „Cel care înţelege Legea VIBRAŢIEI a câştigat sceptrul puterii”, a spus un vechi ocultist.

4. LEGEA POLARITĂŢII

„Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are două extreme; asemănătorul şi neasemănătorul au aceeaşi semnificaţie; polii opuşi au o natură identică, însă de grade diferite; extremele se ating; toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri; toate paradoxurile pot fi conciliate”

Această Lege implică adevărul că Totul este dublu, totul are doi poli, totul are două extreme. Aceste fraze sunt vechi axiome hermetice. Ele explică vechile paradoxuri care au creat atâta perplexitate oamenilor şi se exprimă după cum urmează: teza şi antiteza au o natură identică, însă de grade diferite; contrariile sunt asemănătoare şi nu diferă decât prin gradul lor, polii opuşi putându-se concilia; extremele se ating; totul este şi nu este în acelaşi timp; toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri; orice adevăr este pe jumătate fals; acelaşi lucru are două faţete, etc.

Legea Polarităţii explică faptul că în orice lucru sunt doi poli, două aspecte diferite, opuse, şi că în realitate contrariile nu sunt decât extreme ale acestui obiect, între care sunt intercalate grade diferite, de exemplu căldura şi frigul, deşi sunt opuse, în realitate unde se termină căldura şi unde începe frigul? Nu există un frig şi nici o căldură, absolute. Cei doi termeni, cald şi frig, indică numai gradele diferite ale aceluiaşi lucru; acest lucru care se manifestă cu frig şi cald este numai o variantă a vibraţiei. Astfel, cald şi frig nu sunt decât doi poli a ceea ce numim căldură, iar fenomenele care îl însoţesc sunt manifestările Legii Polarităţii. Acelaşi fenomen este adevărat în cazul luminii şi întunericului, care sunt unul şi acelaşi lucru, deosebirea constând într-o diferenţă de grade a celor doi poli ai fenomenelor; când ne părăseşte noaptea şi când începe ziua?

Ce diferenţă este între mare şi mic; între tăios şi tocit; între calm şi neliniştit; între sus şi jos; între pozitiv şi negativ? Legea Polarităţii explică aceste paradoxuri şi nici unul nu-l poate înlocui pe celălalt. În planul mental, tot acest principiu lucrează.

Să luăm însă un exemplu extrem de radical: al urii şi dragostei, două stări mentale în aparenţă total diferite. Sunt, însă, grade diferite în ură şi dragoste; de asemenea, sunt sentimente intermediare, pentru care noi folosim cuvintele simpatic şi antipatic, care ajung să se confunde atât de mult, încât uneori este o dificultate a şti dacă vreunul vă este simpatic sau antipatic, dacă vă simţiţi atras de el sau vă este indiferent. Aceste sentimente opuse nu sunt decât grade diferite ale unui sentiment unic, aşa cum îl veţi putea gândi şi înţelege dacă veţi medita o clipă la aceasta. Mai mult decât atât, şi hermetiştii îi acordă o importanţă deosebită; este posibil de schimbat vibraţiile urii în vibraţiile dragostei, atât în propriul tău spirit cât şi în spiritul altora. Mulţi dintre cei care citesc aceste rânduri au avut experienţe personale de tranziţie rapidă, involuntară, între dragoste şi ură, sau invers, în propria persoană şi a altora. De-abia acum veţi înţelege că este imposibil să realizaţi acest lucru cu ajutorul voinţei, folosind formulele hermetice. Binele şi răul nu sunt decât doi poli diferiţi ai aceluiaşi lucru; hermetismul cunoaşte arta de a transforma răul în bine prin aplicarea Principiului Polarităţii. În totalitate, arta polarizării este o fază a alchimiei mentale, cunoscută şi aplicată de Maeştrii vechi şi moderni ai hermetismului.

Înţelegerea acestei Legi permite modificarea polarităţii proprii, tot atât de bine ca şi pe a altora; pentru a deveni un maestru al acestei arte trebuie să-ţi consacri timpul studiului necesar.

5. LEGEA RITMULUI

„Totul se scurge înăuntru sau în afară; orice lucru are durata sa; totul evoluează, apoi degenerează; balansul pendulei se manifestă în totul; măsura oscilaţiei sale la dreapta este asemănătoare cu măsura oscilaţiei la stânga; ritmul este constant”

Această Lege implică adevărul că în orice lucru se manifestă o mişcare înainte şi înapoi, o mişcare asemănătoare unei pendule, ceva asemănător unei maree, unei mări înalte şi unei mări scăzute. Această mişcare de plecare şi venire se produce între doi poli a căror Lege a polarităţii ni s-a demonstrat că există.

Este întotdeauna o acţiune şi o reacţiune, un progres şi un recul, un maxim şi un minim. Tot aşa este pentru toate elementele Universului: sori, lumi, oameni, animale, spirit, energie, materie.

Această lege se manifestă în creaţia şi distrugerea lumilor, în progresul şi decadenţa naţiunilor, în viaţa oricărui lucru şi, în sfârşit, în starea mentală a omului; pentru acest din urmă lucru, hermetiştii apreciază importanţa înţelegerii acestei Legi.

Hermetiştii au înţeles-o bine şi au găsit că aplicarea acesteia este universală. Ei au descoperit anumite mijloace pentru a anihila prin ele chiar efectele, prin folosirea de formule adecvate.

Ei implică legea mentală a neutralităţii. Ei nu pot anula Legea Ritmului, nici să-i opreasca cursul; dar au învăţat să-i oprească, mai bine zis să-i evite, efectele asupra lor înşişi, într-un anumit grad, care depinde de nivelul de măiestrie atins. Ei au învăţat s-o utilizeze, în loc de a fi utilizaţi de ea; în acest lucru şi în metoda de asimilare constă arta hermetiştilor.

Maestrul în hermetică se polarizează el însuşi la punctul unde vrea să rămână, apoi neutralizează balansul ritmic al pendulei, care tinde să-l transporte către celălalt pol. Toţi cei care şi-au însuşit un anumit grad de măiestrie personală lucrează astfel, într-o oarecare măsură, mai mult sau mai puţin inconştient. Maestrul, din contra, o face conştient, prin folosirea voinţei sale. Astfel, el ajunge să atingă un grad de echilibru şi de fermitate mentală, aproape de necrezut, din partea undelor care sunt târâte înainte şiînapoi, ca o pendulă.

Această Lege, ca şi cea a polarităţii, precum şi metodele pentru a le contracara (a le neutraliza) au fost studiate în amănunt de hermetişti, iar folosirea lor constituie o parte importantă a alchimiei mentale.

6. LEGEA CAUZEI ŞI EFECTULUI

„Orice cauză are efectul său; orice efect are cauza sa, totul se întâmplă conform Legii. Hazardul este un nume dat unei legi necunoscute. Sunt numeroase planuri ale cauzalităţii, însă nimic nu scapă Legii”

Acest principiu implică faptul că există o cauză pentru orice efect produs şi un efect pentru orice cauză. El explică că totul se întâmplă conform unei legi, că niciodata nimic nu se întâmplă accidental, neprevăzut, că hazardul nu există şi că, deoarece există planuri diferite de cauză şi efect, planul superior domină totdeauna planul inferior. Nimic nu poate scăpa în întregime legii.

Hermetiştii cunosc până la un anumit punct arta şi metodele de a se ridica deasupra planului obişnuit al cauzei şi efectului. Ridicându-se mental la un plan superior, ei devin cauză, în loc de a fi efect. Mulţimile se lasă docil duse, ele ascultă de tot ce le înconjoară, de voinţa şi dorinţa celor mai puternici, de ereditate, sugestie, de toate cauzele exterioare care le dirijează ca pe simpli pioni ai vieţii.

Maeştrii, din contra, se ridică în planul superior, dominând sentimentele şi caracterul lor, calităţile şi puterile, tot aşa de bine ca pe tot ce-i înconjoară. Ei devin stăpâni, în loc de a fi jucaţi şi dirijaţi de voinţa altora, precum şi de influenţele exterioare. Ei se servesc de Lege, în loc de a fi instrumente. Maeştrii ascultă de cauzalitatea principiului superior, însă ei comandă planul lor. În această afirmaţie există o bogăţie de cunoştinţe hermetice.  LE ÎNŢELEGE CINE VA PUTEA.

7. LEGEA GENULUI

„Este un gen în toate lucrurile; TOTUL are principiile sale: masculin şi feminin; genul se manifestă în toate planurile”

Această Lege implică adevărul că genul există peste tot. Principiile masculin şi feminin sunt în acţiune constantă. Acesta e adevărul nu numai în plan fizic, ci şi în planurile mental şi spiritual.

În Planul Fizic, Legea Genului se manifestă sub forma sexului, în plan superior el ia forme mai elevate, însă este mereu acelaşi.

Nici o creaţie fizică, mentală sau spirituală nu este posibilă fără el. Înţelegerea legilor sale va arunca lumină asupra multor obiecte care în mod constant au uimit spiritul oamenilor.

Legea Genului a lucrat întotdeauna pentru a crea şi regnuri. Orice lucru, orice individ conţine cele două elemente, masculin şi feminin, sau chiar Marele Principiu. Orice element masculin are elementul său feminin, şi invers. Dacă vreţi să înţelegeţi filosofia Creaţiei, a Regenerării Mentale şi Spirituale, trebuie să studiaţi şi să înţelegeţi această Lege hermetică. Ea ascunde soluţia unui mare număr de mistere ale vieţii.

Ţinem să vă avertizăm că nu este nici o înrudire cu numeroasele teorii fundamentale, periculoase şi degradante, cu învăţăturile care sunt răspândite sub titluri fanteziste şi care nu sunt decât o prostituare a Marelui Principiu natural al genului. Astfel de rămăşiţe ale vechilor forme infamante ale cultului Phalusului tind să distrugă inteligenţa, corpul şi spiritul; filosofia hermetică s-a ridicat întotdeauna cu indignare împotriva învăţăturilor degradante care conduc la destrăbălare, pasiuni necumpătate şi pervertirea principiilor naturii. Dacă pe acestea le căutaţi părăsiţi imediat acest studiu. Hermetistul nu are nimic care poate să vă fie util în acest scop. Pentru aceia care sunt puri (curaţi sufleteşte), totul este pur; pentru cei care sunt murdari, totul este murdar. Totul este Spirit; Universul este mental;  Ceea ce este Sus este ca şi ceea ce este Jos; Ceea ce este Jos este ca şi ceea ce este Sus. Nimic nu stă, totul se mişcă, totul vibrează.

Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are două extreme; asemănătorul şi neasemănătorul au  aceeaşi semnificaţie;polii opuşi au o natură identică,  însă de grade diferite; extremele se ating; toate      adevărurile nu sunt decât semiadevăruri; toate paradoxurile pot fi conciliate.

Totul se scurge înăuntru sau în afară; orice lucru aredurata sa; totul evoluează, apoi degenerează;     balansul pendulei se manifestă în totul; măsura oscilaţiei sale la dreapta este asemănătoare cu măsura oscilaţiei la stânga; ritmul este constant.

Orice cauză are efectul său; orice efect are cauza sa, totul se întâmplă conform Legii. Hazardul este un   nume dat unei legi necunoscute. Sunt numeroase planuri ale cauzalităţii, însă nimic nu scapă Legii.
Este un gen în toate lucrurile; TOTUL are principiile sale: masculin şi feminin; genul se manifestă  în toate planurile.

Notă: „Kybalion – Filosofia hermetică” este o carte apărută în 1908, care se pretinde a fi esenţa învăţăturilor lui Hermes Trismegistus. A fost publicată anonim de către un grup sau o persoană sub pseudonimul de „Cei trei Iniţiaţi”.

4 păreri la “Kybalion – Cele 7 principii ale filosofiei hermetice

  1. Dan Lee Post author

    Am adăugat o notă la sfârşitul articolului. Cartea este considerată esenţa învăţăturilor lui Hermes Trimegistus şi a fost publicată anonim în 1908.

  2. Pingback: Ce studiaza astrologia | Dan Tănăsescu

  3. Pingback: Toate paradoxurile pot fi conciliate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge