Dorinţa creează lumea în care trăieşti

By | 25 ianuarie, 2010

În Orient există o vorbă: „Dorinţa creează lumea” sau „Dorinţa creează Universul”. Aceasta înseamnă că dorinţele te fac să te concentrezi asupra a ceea ce mintea ta plăsmuieşte şi atât timp cât atenţia îţi este îndreptată în această direcţie, vei rămâne în această realitate şi astfel lumea din afara minţii, sau lumea non-dualităţii, care este accesibilă iluminaţilor, va rămâne ascunsă.

În şcolile orientale de meditaţie se consideră că fiecare aspirant posedă ceea ce este numit Samskara, sau „seminţele nearse ale dorinţei”. Aceste „seminţe ale dorinţei” îţi atrag atenţia înapoi, în această lume creată de mintea ta – lumea suferinţei şi a schimbării. Când vrei să obţii iluminarea şi te apuci de meditaţie sau altă practică spirituală care duce la iluminare, aceste Samskara te abat continuu de la calea care duce la experienţa Unităţii, trăită de cei care au atins iluminarea.

De exemplu, dacă vrei să faci bani, atenţia ta va fi îndreptată asupra banilor. Dacă vrei să fii respectat, atenţia ta va fi concentrată pe ideea de respect. Dacă îţi doreşti iubirea din partea altor oameni, atenţia ta va merge în această direcţie. Sau îţi doreşti plăceri, cum ar fi mâncare, sex, distracţie şi aşa mai departe. Ori, privind problema din alt unghi, vrei să eviţi suferinţa sau alt lucru negativ. Aceste dorinţe îţi acaparează atenţia şi aceasta te menţine în lumea unde toate aceste lucruri au fost create. Este ca şi cum atenţia ta a fost atât de mult absorbită de un film, pe care îl urmăreşti, încât ai uitat total de lumea care se găseşte în afara celei create de filmul respectiv.

Numai atunci când aceste „seminţe ale dorinţei” au fost „arse” complet, se poate spune că îţi vei putea îndepărta atenţia de la lumea minţii şi o vei putea îndrepta spre lumea non-duală care se află dincolo de minte.

O altă analogie utilizată în Orient este cea a oglinzii. Oglinda conştiinţei, se spune, va reflecta realitatea (lumea non-duală). Din nefericire, dacă oglinda este acoperită de praf, nu vei fi capabil să vezi reflexia sa. Praful reprezintă toate dorinţele (şi temerile, cealaltă faţă a monedei) create de minte. Pentru a vedea realitatea clar, trebuie să ştergi oglinda de praf – cu alte cuvinte, trebuie să încetezi să-ţi mai concentrezi atenţia pe creaţiile minţii tale. Asta vor orientalii să arate când spun „Mintea creează Universul”.

Plăsmuirile minţii nu sunt reale, pentru că ele sunt reprezentări ale realităţii, conceptualizări, o hartă a realităţii. Realitatea non-duală nu conţine conceptualizări, hărţi sau reprezentări. Este în schimb, lucrul în sine. Dacă lumea non-duală este mâncarea, atunci lumea minţii este meniul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge