Primul meu aparat foto l-am cumpărat în 1990 din târgul care se ţinea pe strada Gherghiţei din Bucureşti, pentru cei care îşi mai amintesc. Era un Smena 8M, nou-nouţ, cu husă de piele, pe care am dat vreo 400 de lei comunişti, din ăia cu figura lui Nicolae Bălcescu pe ei. :lol:

Smena 8M este un aparat foto rudimentar pentru standardele actuale, fabricat în fosta URSS, între anii 1970 şi 1993 de către LOMO (Leningradskoye Optiko-Mechanichesckoye Obyedinenie). Are o construcţie destul de simplă, dar şi multe chestii enervante, mai ales pentru cineva obişnuit cu aparatele foto digitale de astăzi.

Bineînţeles că este o cameră pe film, de 35 mm, pentru că digitalul în fotografie nu exista la acea dată, cel puţin la nivelul consumului de masă.

Partea care mă stresează cel mai tare la acest aparat este faptul că filmul avansează manual, iar rotiţa care indică poziţiile rămase este total aiurea. Aşa că, dacă nu eşti atent, poţi face duble expuneri sau poţi rămâne cu cadre netrase.

O altă chestie stresantă este faptul că shutter-ul se armează manual, cu o clapetă situată în lateralul obiectivului. Dacă nu ţii degetele cum trebuie, se întâmplă ca această clapetă, în momentul declanşării, să se lovească de ele şi să modifice astfel timpul de expunere, făcând imaginea inutilizabilă.

Partea interesantă este modul cum se setează timpul de expunere, diafragma şi focusul. Pe marginea de sus a obiectivului sunt nişte pictograme, care afişează nişte norişori, un soare care iese din nori, soare puternic etc. Cu acestea se setează timpul de expunere, orientativ, în funcţie de cum apreciem vremea de afară. Există şi poziţia extremă, cea după “cerul înnorat”, în care timpul de expunere este setat pe bulb (nelimitat).

Diafragma se setează cu ajutorul unui inel central, în funcţie de sensibilitatea filmului (ISO sau DIN), trecută de producător pe cutia acestuia. Focusul se setează manual, tot aproximativ, în funcţie de distanţa până la subiect. Şi în acest caz avem un inel pe obiectiv unde sunt trecute distanţele şi nişte pictograme sugestive pentru portret, două persoane, grup, clădiri şi infinit.

Iată câteva date tehnice mai detaliate ale acestei camere:

  • Lentile: Triplet 43, 40 mm, f/4; 3 elemente
  • Plaja focală: de la 1 m la infinit, scale-focus
  • Timpi de expunere : Bulb, 1/15, 1/30, 1/60, 1/125, 1/250
  • Tipul shutter-ului: 3 lamele, tip diafragmă
  • Valori diafragmă: f/4, f/5.6, f/8, f/11, f/16
  • Tipul filmului: 35 mm
  • Dimensiuni: 70 x 100 x 60 mm
  • Greutate: 289 g

smena 8m

În ciuda construcţiei rudimentare şi a neajunsurilor, această cameră a devenit o mică legendă, dând naştere chiar şi unei mişcări în arta fotografică, numită lomografie. Există chiar şi tutoriale Photoshop care arată cum poate fi făcută o fotografie digitală să arate ca una făcută cu un aparat de tip “lomo”.

Am făcut această descriere a camerei Smena 8M, pentru că mi-am reamintit curând de ea şi am de gând să reîncep s-o folosesc. După ce i-am făcut inaugurarea, în urmă cu vreo 14 ani, într-un week-end romantic la munte cu aleasa inimii mele de atunci, am mai folosit-o pentru distracţie, ocazional, până prin 2005. Timp de 5 ani camera a stat nefolosită cu un film în ea, pe care am să-l dau acum la developat. După ce o repun în funcţiune, vreau să mă pun serios pe treabă şi să văd ce opere de artă pot scoate cu această mică “bijuterie” comunistă. :)

Related posts:

  1. Cum se bagă filmul în aparatul Smena 8M
  2. Samsung Fino 800
  3. Lomowalk No. 1
  4. Fotografii de la lomowalk
  5. Capcanele fotografiei digitale