În urmă cu două zile, mi-am făcut un capuccino şi m-am aşezat la calculator, cu cana lângă mine. Fără să-mi dau seama, nici astăzi, m-am trezit cu tastatura “baltă” de lichid cafeniu. Am şters-o cum am putut, pe taste şi printre ele şi mi-am continuat treaba.
După câteva ore, tastele au început să o ia razna: una apăsam eu şi alta apărea pe ecran. Aşa că a trebuit să o deconectez şi să o schimb cu una mai veche, de fapt prima mea tastatură, pe care am cumpărat-o împreună cu un 486 DX2 second-hand, în urmă cu vreo 12 ani.
Nu ştiu de ce, dar această tastatură, îmi oferă un sentiment deosebit atunci când o folosesc. Deşi nu are multe din tastele auxiliare, prezente la modelele mai noi, are un design mai butucănos şi se conectează cu un adaptor PS/2, nu ştiu, dar parcă pur şi simplu tastează singură. Degetele se simt mult mai relaxate şi mai agile atunci când o ating.
Poate că sunt eu un sentimental, dar am impresia că lucrurile făcute cu ani în urmă erau mai bune şi mai trainice decât cele de azi. Apropo, încă mai am un Pentium I IBM, la 200 Mhz, cu 32 MB RAM şi harddisk de 1,2 GB, pe care l-am cumpărat, second-hand, acum 9 ani. Mai funcţionează şi azi şi nu s-a defectat niciodată ceva la el.
Related posts:
puterea obisnuintei. eu prefer insa lucrurile noi, mai bine gandite, chiar daca imi ia ceva sa ma obisnuiesc din nou.
.-= Aurica´s last blog ..Primele imagini cu Microsoft Courier =-.
Pe tastatura cea nouă, pe care am vărsat capuccino, lucrez de mai bine de 4 ani. Dacă ar fi vorba de puterea obişnuinţei, aşa cum spui tu, ar trebui să-mi fie aceasta mai comodă şi să mă fi dezobişnuit de cea veche, pe care nu am mai lucrat de ani de zile.
Cât despre lucrurile noi şi mai bine gândite, dacă vrei să afli cât de “bine gândite” sunt, citeşte aici, http://en.wikipedia.org/wiki/Planned_obsolescence sau citeşte cartea “Gândirea stocastică” a lui Roberto Quaglia.
Cred ca este normal ca primele modele dintr-un nou tip de produs sa fie mai trainice si mai ingrijit lucrate decat cele ulterioare: e si orgoliul lucrului nou, si intentia de a castiga piata de partea ta, sa inceapa sa fie cumparata ciudatenia (pana ne obisnuim cu ea, orice noutate e o ciudatenie), si necunoasterea duratei medii de exploatare (n-ai cum sa stii dinainte, fara nici un reper, CAT timp va trebui sa functioneze), si nestiinta a CAT poti face rabat de la calitate astfel incat sa functioneze totusi acceptabil perioada medie de exploataere (imediat dupa ce afli cam cat este aceasta perioada), etc. DUPA, cand incepe noul produs sa fie din-ce-in-ce mai vandut si ajunge sa fie fabricat la nivel de productie de masa, incep speculatiile legate de optimizarea produsului pt a asigura o rentabilitate maxima (incepe producerea “cu economii”).