După ani de viaţă, am ajuns la concluzia că femeile nu se îndrăgostesc. Sau cel puţin, înţeleg cu totul altceva decât bărbaţii, prin a iubi. Dacă un bărbat se îndrăgosteşte la prima vedere şi este captivat în totalitate, până la uitare de sine, de imaginea femeii iubite, la ele este mai degrabă o chestie de ataşament şi recunoştinţă.
Până acum nu am văzut o singură femeie care să fie îndrăgostită cu pasiune, să poarte acea dragoste care te împinge la fapte nebuneşti. Starea de “îndrăgosteală” a femeii se rezumă la un fel de dependenţă de felul în care o face să se simtă bărbatul şi de ceea ce el îi oferă. Treptat, ea devine ataşată de toate acestea şi îi poartă partenerului său un fel de recunoştinţă, un sentiment al datoriei izvorât mai mult din raţiune decât din suflet.
Acest lucru se observă cel mai bine din felul cum femeile discută între ele despre bărbaţii cu care îşi împart viaţa. Tot timpul povestesc despre ce le-a făcut El, ce le-a oferit El, cum le-a făcut El să se simtă, dar foarte puţin despre cine este El şi ce simt ele pentru El. La fel şi când se află la primele întâlniri, cu un posibil viitor partener, în timp ce bărbatul este absorbit în totalitate de persoana femeii, de felul cum ea arată, cum vorbeşte şi cum gesticulează şi visează deja la scene de amor, deja se vede împreună cu ea, femeia analizează la rece: ce caracter are, ce posibilităţi materiale are, cum se îmbracă, dacă este descurcăreţ, dacă este dependent de afecţiunea ei etc. În timp ce bărbatul visează, femeia face calcule…
Related posts:
As avea MULTE de spus, dar nu ma simt bine – asadar, oarecum mai pe scurt:
1. Observatia este oarecum corecta (desi absolutizarea SI AICI poate juca feste) si aceasta stare de fapt este izvorata din evolutia in timp, pana FOARTE recent (la scara evolutiei biologice si chiar si sociale), a relatiilor intre sexe: barbatii alegeau, femeile puteau alege daca sa se lase alese sau nu, si – ulterior alegerii – femeile erau (in general, nu fara exceptii) dependente de subzistenta si de protectia asigurate de partener (asa impuneau la inceput raporturile de forte fizice si ulterior relatiile sociale). Bineinteles ca o evolutie atat de indelungata conform unui acelasi tipar lasa urme, si femeia era deprinsa sa caute sa depisteze cat mai timpuriu daca e cazul sa se lase aleasa sau nu de catre un anumit barbat care parea dispus sa o faca, pe cand barbatul cauta indicii care sa-l determine ca alegerea sa sa se opreasca mai degraba asupra unei anumite femei decat asupra alteia.
2. Citisem candva ca in societatea omeneasca (din punct de vedere al selectiei reproductive) frumusetea femeilor are drept corespondent bogatia barbatilor: prima face ca din cuplu sa rezulte copii frumosi (bine dotati genetic pt supravietuire – ASTA percepem noi drept “frumos” la o vietate), iar cea de-a doua asigura o cat mai mare sansa de supravietuire si de asigurare a celor necesare bunei evolutii si dezvoltari a noii generatii.
In plus, atat una cat si cealalta reprezinta simptome graitoare ale succesului social.
3. In context mai larg, intreaga “strategie reproducatoare” umana (si aici nu ma refer doar la societatea civilizata contemporana, ci la tot parcursul evolutiei biologice a umanitatii) este ATAT de deosebita la cele doua sexe (la barbati fata de femei) incat parca ar constitui specii diferite: femeile pot “produce” un numar relativ mic de descendenti care sa le asigure transmiterea genelor, si in consecinta cauta sa maximizeze sansele de supravietuire si de optima dezvoltare a fiecareia dintre aceste progenituri, si in acest scop cauta “sa puna mana” pe cate un mascul al speciei pe care sa-l retina pe langa sine cat mai mult pt a asigura pe de o parte protectie fizica si pe de alta parte pt a-si aduca aportul la intretinerea progeniturii, pe cand un barbat poate da nastere la un numar practic nelimitat de descendenti, astfel incat strategia SA reproductiva ar consta in principiu in a-si imprastia “genele” in cat mai multe exemplare feminine ale speciei (maximizand astfel sansa ca macar cateva din aceste progenituri sa ajunga la reproducere si sa transmita astfel genele), si in acest scop cauta sa-si pastreze deschise cat mai multe optiuni de alegere a partenerelor multiple si deci “se lasa greu” “inhamat” la “caruta” cuplului.
sa ma anunte si pe mine ala care a inteles in totalitate femeia ca eu am renuntat de mult sa o mai inteleg.
.-= eSorin´s last blog ..Compunere .. =-.
@VictorCh Eu eram interesat mai mult sub aspectul capacităţii de a avea sentimente decât de cel biologic. Oricum femeile îşi revendică drepturile naturale din biologia de acum câteva zeci de mii de ani, în vreme ce societatea a evoluat şi are cu totul alte exigenţe. Bărbatul este obligat la monogamie, capacitatea sa de a oferi protecţie şi siguranţă femeii este strict legată de bani, nu de contactul cu natura, iar necesităţile femeii şi al progeniturilor sale sunt mult mai diverse, artificale şi compexe. Plus de asta există pretenţia ca femeile să fie egale în drepturi cu bărbaţii, dar în acelaşi timp aşteaptă susţinere din partea lor.
@eSorin Băi, deci bine ai revenit în blogosferă! La femei nu e nimic de înţeles, doar mofturi şi fasoane… Ce, dacă ai un câine sau o pisică trebuie să-i înţelegi cumva, într-un fel anume?
Si fetele se indragostesc “din prima”, dar nu de baieti care sa simta acelasi lucru pentru ele. Sau poate, afisand asta, par mai usor de cucerit. Desi ea nu “se lasa” decat pentru ala care ii place ei, el percepe asta ca pe ceva general, nu ca pe un privilegiu.
Zic asta din dreptul celor ca mine, ca in rest exista tipuri si tipuri.
Din relatiile mele, pot spune ca majoritatea au fost de genul: lui ii place de mine, mie aproape deloc si il resping din primul moment, ca sa nu-i dau sperante. El totusi insista si imi arata cat tine la mine si cat de importanta sunt, pana cand ma convinge si incepe sa-mi placa de el (desi e obligatoriu sa-mi placa in prima secunda macar 10%) Bun. Toata treaba asta tine cam 3 saptamani. Timp in care eu ma atasez de el. Dupa care el nu mai da niciun semn. (asta mi-a alimentat banuiala afisata in primul paragraf)
Ceea ce e urat din partea lui.
Am mai avut si relatii (care au durat maxim 2 intalniri) in care imi placea mie baiatul. Chiar daca el era cel care imi cerea numarul sau imi dadea intalnirea (desi de obicei eu), pur si simplu ma trezeam a doua zi ca imi zicea ba ca una, ba ca alta, ideea era ca nu ii placea de mine si nu voia sa-mi dea sperante.
Corect fata de mine, dar dezamagitor, pentru ca aproape toti baietii care mi-au placut vreodata in proportie de peste 50% se afla in categoria astora.
Si pana la urma, mi se taie si mie cheful de a mai risca si de a ma mai consuma pentru cineva care ma vede ca pe o cantitate neglijabila.
Deci despre mine pot spune ca ma indragostesc “din prima”, dar:
-baietii care au norocul sa pateasca asta nu imi raspund la fel
-baietii pentru care nu simt asta incearca metoda cuceririi treptate.
In cazul al doilea sunt de acord cu tine ca nu prea e aia iubire. E mai mult o forma de codependenta. Si pana la urma, simt nevoia sa ies din situatia aia, simt ca m-am complacut prea mult intr-o relatie fara sens, ca imi trece tineretea langa un om pentru care nu simt nimic (sau pe care aproape incep sa il urasc) si ca nu asta imi doresc. Si imi incerc norocul cu unul din prima categorie. Si iar imi iau un bobarnac in nas. Si cedez ulterior unuia care sa tina el la mine. Si care imi da alt bobarnac…
De multe ori, fetele din situatia “celei care iubeste mai putin” incep sa se autosugestioneze si isi pun “alesul” la avatar, la status, pe telefon si etc etc. Citisem ceva despre asta pe un blog, dar ar fi alt subiect si nu il dezbat aici.
Deci as zice ca e gresit sa spui ca fetele nu simt nimic, pentru ca ele (nu toate, ce-i drept) se indragostesc, uneori pasional, nebunesc, sfasietor (chiar daca nu arata asta, se duc si plang singure sau se destainuie doar prietenelor), dar daca obiectul afectiunii nu le raspunde la fel, n-au de ales decat sa isi ia cu greu gandul de la el si se lipeasca mai devreme sau mai tarziu de vreunul care sa le lase impresia ca le-ar pasa de ele.
Ceea ce nu e bine. Pentru nimeni.
.-= DeeDee´s last blog ..D-ale crizei =-.
eSorin: Dupa parerea mea e suficient daca reusesti sa le intelegi ca oameni, nu e necesar sa faci eforturi speciale pt a le intelege neaparat ca femei; examineaza doar motivatiile biologice si sociale care stau la baza nevoilor lor (diferite de nevoile noastre, ale “baietilor”).
DanLee: Aparitia insasi a emotiilor (INCLUSIV a dragostei), precum si aparitia senzatiilor (de durere, de foame, etc) sunt legate strict de instinctul de supravietuire a speciei, fie sub forma instinctului de supravietuire a individului (astfel incat acesta sa ajunga la maturitatea sexuala pt a putea procrea, si ulterior pt a-si proteja, ingriji, hrani, educa, etc progeniturile), fie sub cea a necesitatii procreerii concretizata in instinctul sexual (inclusiv in forma sa mai “rafinata”, mai “elevata” – dragostea).
Societatea o fi evoluat, si cerintele sociale contemporane or fi ele altele, dar sa nu uitam in ce ritm permanent accelerat s-a produs evolutia societatii umane: aparitia primilor hominizi era datata in junetea mea la vreo 6-700k ani, ulterior s-a tot “avansat” indarat in timp (cu vreun deceniu in urma se ajunsese la cam 1.600k ani si acum inteleg ca s-a ajuns – pe masura ce arheologii descopera noi fosile – pana la cam 3 mil ani); apoi au urmat o serie de “incercari” ale naturii, in principiu esuate (homo erectus, homo primigenius, homo habilis, hobbitii, gigantopitecul, omul de neanderthal, etc) care – inainte de a se “stinge” – au adus sau nu un oarecare progres catre etapa cea mai recenta – aparitia (cu doar vreo 70k ani in urma, in urma unei aproape-extinctii a speciei) lui homo sapiens; apoi evolutia acestuia prin comuna primitiva (unde cea mai “perfectionata” forma de organizare sociala era familia (eventual familia largita, ca la lupi sau la lei) si ulterior tribul – ca la turmele de copitate) pana s-s ajuns la forme de organizare mai complexe (primele asemenea forme cunoscute dateaza cu numai cam 12k – 15k ani in urma), structurarea (si principiile) moderne ale societatii datand de mai putin de trei milenii (si primele idei moderne despre egalitatea femeilor cu barbatii – de cam un secol jum’ate).
In concluzie, dintr-o evolutie biologica de (sa acceptam) vreo trei milioane de ani, structura sociala a evoluat in doar ultima fractiune de cam 0,5% din evolutia structurii biologice, iar evolutia societatii de tip modern – in maximum cam 0,1% (respectiv 0,005%).
Aceste intervale reprezinta suficient timp pt structurarea si rafinarea principiilor sociale, precum si pt invatarea acestora, dar nu-ti face si dumitale impresia ca la scara biologica reprezinta intervale de timp MULT prea reduse pt ca noile principii sa fi patruns in memoria genetica pt a deveni comportament instinctiv?
Revenind la articol, eu consider ca tipul de comportament analizat comparativ de catre dumneata este comandat tocmai de aceasta memorie genetica (presupun ca esti si dumneata de acord cu mine ca acest comportament diferentiat al reprezentantilor celor doua sexe este de natura instinctuala, caci n-a stat nimeni sa le invete pe tinerele vlastare ale speciei CE atitudine anume sa adopte fata de reprezentantii sexului opus, ci respectivul comportament este instinctual, bazandu-se pe reactii instinctive), si DE ACEEA – IN ACEASTA lumina ii comentasem existenta si cauzele. .
DanLee: Ar mai fi niste “maruntisuri”.
1. “…femeile îşi revendică drepturile naturale…”
Pe buna dreptate se intampla asa, cata vreme si “indatoririle” lor “naturale” sunt aceleasi (daca nu te oferi cumva dumneata sa ramai gravid, sa nasti, sa ingrijesti si sa-ti educi mostenitorul); din acest punct de vedere, noi avem o mult mai mare libertate: daca alegem sa nu respectam (pe socoteala ei) conventiile sociale, nu ramanem sa facem, ingrijim, etc singuri copilul, ci doar eventual sa platim financiar o contributie.
2. “…societatea a evoluat şi are cu totul alte exigenţe…”
Corect, si ele si-au adaptat analizarea partenerului la noile exigente (nu faptul ca o fac, ci felul in care o fac, mai precis semnificatia pe care o atribuie diferitelor constatari).
3. “Bărbatul este obligat la monogamie…”
“…capacitatea sa de a oferi protecţie şi siguranţă femeii este strict legată de bani, nu de contactul cu natura…”
…in societatea noastra de tip occidental. Nu aceeasi e situatia in cadrul altor civilizatii (contemporane) – vezi (spre exemplu) innuitii (eschimosii).
4. “…necesităţile femeii şi al progeniturilor sale sunt mult mai diverse, artificale şi compexe.”
Necesitatile DE BAZA sunt aceleasi (educatie, hrana si protectie – impotriva atacurilor, a fenomenelor meteo, etc), doar modalitatea concreta de satisfacere a nevoilor s-a modificat, si intre nevoi au aparut multe nuante suplimentare.
5. “…pretenţia ca femeile să fie egale în drepturi cu bărbaţii…”
Aici e greu de contrazis, desi ar cam trebui sa fie posibil. Intrucat ele gresesc formulandu-si solicitarile intr-un mod prea simplist, nu le ramane decat sa suporte consecintele si sa-si asume si indatoriri egale alaturi de drepturile egale.
(Eu voi crede in aceasta asa-zisa egalitate atunci cand se va generaliza fenomenul (si nu va fi considerat ciudat) ca o fata sa mearga la parintii baiatului si “sa-i ceara mana”, adica sa-i instiinteze sa nu-si mai faca planuri care sa-l includa si pe baiat, intrucat el urmeaza sa se mute – sau locuieste deja – in alta parte fiindca ei s-au hotarat sa convietuiasca – casatorindu-se legal sau nu).
DeeDee:
)
1. “Si fetele se indragostesc “din prima”…”
Incearca te rog sa reflectezi putin CAM CUM se “acordeaza” aceasta afirmatie cu “calculul” procentual care urmeaza: “…sa-mi placa in prima secunda macar 10%…”; “…aproape toti baietii care mi-au placut vreodata in proportie de peste 50%…” “Head over heels in love”, NU? EXACT ASTA era aspectul subliniat de Dan in articol, acest calcul lucid pe care-l faceti chiar si cand va considerati indragostite.
2. In general la voi aceasta etapa este pasagera (tine de “rascoala hormonilor”, mai intensa sau mai domoala), si in general NU ASTA e baza pe care (dupa maturizare) va alegeti partenerul permanent. (Nu ti-a fost niciodata teoretizat principiul “Barbatul trebuie numai sa fie un pic mai frumos decat dracul, numa’ cat sa tina supa-’n el”?)
3. “Toata treaba asta tine cam 3 saptamani.”
Hm! Eu la vremea mea nu avusesem asa noroc, de obicei (in medie) trebuia sa duc mult mai multa “munca de lamurire”.
4. “…ideea era ca nu ii placea de mine si nu voia sa-mi dea sperante.”
a). Frumos din partea lui – putea sa te… “omagieze” si apoi sa te lase visand la el.
b). Presupun (vreau sa sper!) ca nu contesti faptul ca SI “EL” are dreptul sa nu-i placa de cineva.
c). Poate ca-i place de dumneata, dar fie ii place mai mult de alta, fie doar e fidel alteia care “pusese mana pe el” inaintea dumitale (din nou lucru laudabil, nu condamnabil).
5. “baietii pentru care nu simt asta incearca metoda cuceririi treptate”
“…daca obiectul afectiunii nu le raspunde la fel, n-au de ales decat sa isi ia cu greu gandul de la el si…”
DUMNEATA ai incercat vreodata sa-l cuceresti treptat pe cel de care iti placuse si care nu se prea aratase interesat?
multumesc dane!
ma,treaba cu crapaturile astea este putin mai complicata pentru ca la un caine poti sa-i iei mancare cateva sute de grame de boabe cu doar 10 lei insa unei cucoane tre sa-i dai sa manance jaratec daca intelegi ce vreau sa spun!
.-= eSorin´s last blog ..Compunere .. =-.
@VictorCh: Am vazut ca te iei de lucruri mai mult stilistice, care incearca sa faca textul mai clar. Tu il complici inutil.
Si totusi, ca sa dormi tu linistit, o sa-ti fac comentariu pe text.
1. “Incearca te rog sa reflectezi putin CAM CUM se “acordeaza” aceasta afirmatie cu “calculul” procentual care urmeaza: “…sa-mi placa in prima secunda macar 10%…”; ”
Asta e la mintea cocosului.
Pe langa faptul ca sunt doua propozitii diferite (chiar in doua PARAGRAFE diferite), ele exprima (evident) doua idei diferite. (Tu pari singurul care nu s-a prins de asta) Aia cu “din prima” e reluata mai la final, dupa exemplificarea celei cu “10%”
Iar cea de-a doua inseamna ca daca nici macar “un pic” nu-mi place, atunci poa’ sa-mi dea si luna de pe cer, ca tot nu ma intereseaza. Dar daca imi place deja putin, are sanse sa se faca placut mai mult.
Apoi am zis in finalul articolului ca nu prea e aia iubire.
Deci din asta reiese ca ai pus o intrebare aiurea, fara sa termini textul.
“…aproape toti baietii care mi-au placut vreodata in proportie de peste 50%…”
Da, i-am inclus pe toti care mi-au placut vreodata, pentru ca daca e unul care imi place mai mult decat aia din primul paragraf (de-aia am pus tot un procent, acolo), am un motiv destul de bun sa vorbesc cu el.
“Calculul lucid” de care vorbesti (tot fara sa intelegi textul) a fost facut odata cu scrierea comentariului. La calcul i-am adaugat si pe cei de la 10 ani incoace. Nu-mi spune ca la varsta aia iubeai 100% sau ca stiai ce-i aia. (Dar acum stii?)
Pun pariu ca daca ziceam “toti cei care mi-au placut mult” imi puneai intrebarea “ce intelegi tu prin mult?” Asa ca iar nu vad ce n-ai putut sa intelegi.
Deci iar reiese ca n-ai citit textul.
2. “In general la voi aceasta etapa este pasagera ”
Aoleu, cum suna “la voi”
Si la barbati este si mai pasagera si este si mai hormonala. (de prea multe ori se uita doar la cum arata o fata, indiferent cat de scorpie e si de cate straturi de pudra are pe fata. zic asta tot in cunostinta de cauza)
Ce-are a face? Le trece in trei saptamani. Nu-mi spune tu mie, ca nu tie ti-au disparut iubitii/iubitele in holospatiu dupa perioada asta.
3. Poate nu erai la fel de convingator si de disperat ca ecsii mei
4. Tu chiar n-ai inteles nimic. La paragraful asta m-ai lamurit de tot.
Toata ideea e ca tocmai la aia care imi plac nu am noroc. N-am zis ca n-au drepturi si ca nu exista si alte fete (oricum n-are nicio legatura). Dar din toti aia, putea macar unu’ sa vrea mai mult de doua intalniri.
Asta e ideea. Cam simpla, si totusi sunt surprinsa ca n-ai inteles.
5. Nu am incercat niciodata sa cuceresc pe nimeni treptat, TOCMAI pentru ca stiu cat de urat e sa fii in situatia cuceritului si ca intr-o zi cu soare tot o sa dispara de langa mine, asta fiind motivul principal.
Plus ca am putin bun simt si nu ma bag in om daca nu ma vrea, indiferent de tipul de relatie. Intreaba-i pe aia care ma cunosc. (si nu, nu cred ca baietii au dreptul de a se “baga” in om)
PS: O rugaminte am: nu-mi mai zice dumneata.
.-= DeeDee´s last blog ..D-ale crizei =-.
În primul rând câteva chestii valabile pentru toată lumea. Ceea ce scriu eu aici sunt păreri pur personale, subiective, desprinse din experienţa de viaţă. Nu am făcut cercetări sociologice pe acestă temă, nici sondaje la nivel internaţional pentru a-mi verifica opiniile. De aceea nu generalizez şi nu am pretenţia ca părerile mele să fie incluse în manualele de antropologie.
@VictorCh Noi aici discutăm despre civilizaţia occidentală, deci nu are rost să ne referim la eschimoşi sau altceva. Tocmai asta vreau să spun, că aceste moduri de raportare a bărbaţilor şi femeilor în cadrul relaţiilor sunt determinate cultural, nu biologic. Omul este printre puţinele mamifere, la care femela are nevoie de sprijinul susţinut al masculului pentru creşterea progeniturilor. Dacă ne uităm puţin în jur, majoritatea speciilor lasă exclusiv în grija femelei această misiune. Iar la începuturie omenirii când oamenii trăiau în comunităţi tribale, creşterea copiilor se făcea cu participarea întregii comunităţi nu numai a celor doi părinţi. Toate femeile aveau grijă de copiii din comunitate, iar bărbaţii plecau la vânătoare în grupuri la care participau atât tinerii cât şi bătrânii. Deci a avea copii şi a-i creşte nu era chiar o problemă aşa de mare.
Astăzi e mult mai greu. Familia este alcătuită numai din mamă, tată şi copii, care sunt aproape izolaţi de restul comunităţii. Tatăl trebuie să se descurce să-şi găsească un serviciu cât mai bun, iar mama, pe perioada creşterii copilului, primeşte o indemnizaţie total insuficientă.
“La fel şi când se află la primele întâlniri, cu un posibil viitor partener, în timp ce bărbatul este absorbit în totalitate de persoana femeii, de felul cum ea arată, cum vorbeşte şi cum gesticulează şi visează deja la scene de amor..”
Bine ca ai specificat..scene de amor..pai voi barbatii iubiti? Voi numai la sex va ganditi,nu meritati iubirea unei femei. Voi nu iubiti cu inima si nu iubiti sincer, voi doar va excitati,deci totul e sexual la voi. Daca barbatii nu au inima, au doar un organ sexual, de ce ar avea femeile inima? putem fi si noi reci,dar noua nu “ni se scoala” atat de des asa ca alegem de multe ori sa fim materialiste, sa platiti cumva si voi..daca voi vreti numai sex si nu iubire, nici noi nu vrem iubire. Pai nici sa fiti disperati din prima, ne plac tipii misteriosi,dar la un moment dat trebuie sa ne aratati iubirea voastra, nici insensibili si doar cu gandul la sex, e o chestie de chimie pana la urma, dar clar ca femei care sa simta ceva profund mai exista,insa barbatii vor doar sex. Voi nu va multumiti din cand in cand,macar o data cu simpla prezenta a partenerei, fara sex nimic nu mai conteaza.. Deci..cine e mai incapabil de iubire..femeia sau barbatul? Daca e sa ma iau dupa ce zici tu, atunci ok..femeia iubeste rational, macar e o calitate in plus de animale,ca voi iubiti doar sexual,nu cu inima. Punct.
Deci noi femeile cand simtim pasiune simtim fiori la inima, vrem si sex,dar nu doar sex, sexul e o nevoie biologica, dar noi suntem mai spirituale in general. Insa voi fiorii aia ii simtiti doar la penis.. Si daca toate femeile ar arata ca iubesc pasional asta nu v-ar mai place. Pt ca barbatii nu se simt atrasi de femeile ce ii iubesc, ci doar de femeile independente emotional,ce nu le pot avea. Ii momentul in care femeie arata iubirea fata de el, el isi pierde interesul. E dur,dar asta e realitatea. Fiecare, atat femeia cat si barbatul trebuie sa gaseasca o cale de mijloc intre disperare si dependenta emotionala si insensibilitate si independenta totala. Oricum nu conteaza. Love is bullshit. Ce atata dragoste? Mai bine ne nasteam animale, ne multumeam si femelele si masculii doar cu sex.
Cea mai sexy femeie si frumoasa din lume de care toti se indragostesc, modelul de femeie perfecta observ ca este Angelina Jolie..total departe de genul de femeie ce iubeste sincer, e genul de femeie rece. Sau defapt inca o dovada ca doar sex aveti in cap,nu pasiune curata.. Va atrage sexual. Pt ca si ea e o tipa obsedata sexual si doar vi se scoala. Asta e realitate. Totul tine de psihologie si de natura umana,degeaba incearca cineva sa schimbe ceva. Si degeaba filosofam. Eu iau totul asa cum e. Oricum toti suntem muritori, totul se va termina,sau daca nu,vom intra intr-un prag spiritual,unde sufletele barbatilor nu vor avea penis..:)) si atunci poate veti afla ca exista si altceva in existenta asta in afara de sex!
Vorbeşti foarte mult despre sex şi amesteci dragostea cu sexul. Vorbeşti despre femei şi bărbaţi ca şi cum i-ai cunoaşte foarte bine pe toţi şi ai şti ce e în sufletul fiecăruia. Adevărul este că poţi vorbi cu certitudine doar despre tine însuţi. nu ai cum să ştii cum e să fi în pielea altei persoane.
“Deci as zice ca e gresit sa spui ca fetele nu simt nimic, pentru ca ele (nu toate, ce-i drept) se indragostesc, uneori pasional, nebunesc, sfasietor (chiar daca nu arata asta, se duc si plang singure sau se destainuie doar prietenelor), dar daca obiectul afectiunii nu le raspunde la fel, n-au de ales decat sa isi ia cu greu gandul de la el si se lipeasca mai devreme sau mai tarziu de vreunul care sa le lase impresia ca le-ar pasa de ele.”
100% adevarat.:)
si femeile se indragostesc, cum nu, ideea este ca la noi exista diferenta intre a te indragosti si a iubi…cand te indragostesti o faci in mod inconstient, pui in celalalt o serie de calitati pe care s-ar putea sa nici nu le detina, pentru ca noi, femeile avem tendinta de a visa la dragostea perfecta, printul fermecat pe calul sau…si avand aceasta necesitate apropae genetica, daca intalnim pe cineva care corespunde la nivel emotional ne lasam in visare, vcare poate sa dureze un timp,iubirea adevarata insa o nutrim atunci cand suntem cu adevarat iubite, cand realizam ca cel de langa noi ne iubeste cu mare intensitate, pur si simplu nicio femeie nu rezista sa nu raspunda unui barbat pt care este totul!
pe femei nu ai cum sa le intelegi pt k in primul rand nici ele nu se inteleg,cat despre femeia care face calcule in timp ce el se vede deja cu ea in pat,exagerezi,nu toate sunt la fel,mai studiaza pote vei descoperii si altceva la femei in afara de calcule si recunostinta
Chiar crezi că mi-aş pierde toată ziua studiind femeile?
Cea mai mare greseala este de a incerca sa intelegi felul cum functioneaza mintea unei femei.
In acelasi timp ar fi trist sa poti incadra cele doua specii in canoane standard. Fiecare individ din specia masculina sau feminina are trasaturi particulare fapt ce diferentiaza o persoana de alta.
Un lucru este cert, nu toate/toti sunt lafel si orice padure are uscaciuni.
.-= Dan´s last blog ..Motorola GM300 – Ultima achizitie pentru shack =-.
Hai, mă laşi? Asta cu misterul feminin e un banc răsuflat demult. Dacă ar fi aşa atunci psihologia ar fi valabilă doar pentru bărbaţi!
Bravo,frumos articol!
Mulţumesc!