Aş vrea să citească despre asta toţi ăştia care se dau de dreapta, patronaşi, capitalişti băsişti sau corporatişti vorbitori de romgleză, care au în cap toată ziua numai eficienţă, competitivitate, profit, deadline-uri şi alte tâmpenii; toţi aceia care cred că viaţa înseamnă să aduni borfeturi, gadgeturi, maşini şi să faci câteva excursii pe an în străinătate.

Cică nişte cercetători au făcut un studiu din care reiese că nu atât cuplurile în care unul dintre parteneri este cheltuitor şi celălalt este zgârcit au probleme şi riscă să se destrame, cât cele în care ambii sunt materialişti, dedicându-şi viaţa acumulării de bunuri.

Ceea ce s-a aflat prin intermediul acestui studiu însă e că acele cupluri în care măcar unul dintre soţi este materialist merg mult mai rău decât acele cupluri în care nici unul dintre soţi nu este materialist. “Ceea ce credeam noi când am pornit studiul, că cele mai proaste relaţii le au cuplurile antagoniste, formate dintre un econom şi un cheltuitor, s-a dovedit fals”, spune profesorul Carroll. Însă ceea ce nu a putut dovedi studiul este cum anume materialismul erodează o relaţie. Profesorul Carroll nu poate decât să enunţe câteva posibilităţi: “Una ar fi că materialismul îi face pe soţi să ia decizii financiare proaste, cheltuind mai mult decât îşi permit, îndatorându-se sau stresându-se unul pe celălalt din cauza banilor. Alta ar fi că soţii materilişti pur şi simplu nu acordă atâta atenţie relaţiei ca cei non materialişti, muncind prea mult sau fiind tot timpul în goana de a aduna lucruri”.

Mai multe pe Realitatea.net

Te-ai chinuit ani de zile să desluşeşti misterul feminin? I-ai făcut zeci de cadouri, ai încercat să o faci să se simtă specială, unică? I-ai scris poezii, i-ai spus vorbe tandre, ai făcut credit la bancă, ca să o duci în excursii romantice prin Europa, sau prin cine ştie ce locuri exotice la capătul celălalt al lumii? Ai încercat să faci imposibilul şi… nimic?!

Uită toate astea! Iată o metodă simplă, practică şi foarte eficientă pentru a păstra o relaţie stabilă, durabilă şi cât se poate de avantajoasă pentru tine! În acest tutorial video, vei vedea o demonstraţie practică a acestei metode precum şi rezultatele ei rapide.

PS: Piţipoanca nu a depus plângere la poliţie, deci dă rezultate!

Recent, Gigi Becali a fost amendat cu 2.000 de lei de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru afirmaţii jignitoare la adresa femeilor, făcute în cadrul unei emisiuni televizate. Latifundiarul din Pipera şi-a dat drumul la gură într-o emisiune şi a spus că în popor se zice că, dacă un bărbat înşeală atunci este numit şmecher, pe când o femeie care face acelaşi lucru, mai ales dacă e măritată, se numeşte curvă.

Acţiunea Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării se înscrie într-o campanie de propagandă mai amplă la nivel european, ce are ca temă discriminarea. Am văzut o serie de articole în presă având ca subiect discriminarea de diverse feluri şi de asemenea la nivel european se desfăşoară un concurs pentru jurnalişti, ce are ca temă combaterea discriminării, unde primi trei clasaţi vor primi 5.000 de euro, 3.500  euro şi respectiv, 2.500 de euro.

Probabil, după masacrul din Norvegia mai trebuiau agitate puţin apele prin Europa şi create noi tensiuni.

Părerea mea, legată de această falsă problemă a discriminării femeilor de către Gigi Becali, este că această atitudine în societate faţă de femei are o justificare logică şi de bun simţ. Nu vreau să se înţeleagă de aici că bărbaţii au dreptul să-şi înşele partenerul de viaţă şi femeile nu! În momentul în care ţi-ai luat un angajament oficializat sau nu de stat, faţă de o femeie sau un bărbat, trebuie să-l respecţi în orice situaţie.

Dar faptul că societatea este mai severă în cazul adulterului feminin are o explicaţie simplă, ce ţine de biologie şi reproducerea umană: în urma unei relaţii, femeia poate rămâne însărcinată, pe când bărbatul, nu! Consecinţele acestui fapt au profunde implicaţii morale şi pragmatice.

Dacă un bărbat înşeală şi în urma relaţiei apare un copil, partenera sa oficială nu are nicio obligaţie şi nu trebuie să depună niciun efort suplimentar pentru creşterea, întreţinerea şi educarea progeniturii rezultate. În schimb, în cazul femeii, responsabilitatea materială şi morală pentru toţi copiii pe care îi va naşte aceasta, indiferent cu cine au fost concepuţi, va reveni bărbatului cu care aceasta este căsătorită sau are o relaţie stabilă.

Prin urmare, bărbatul trebuie să fie sigur că toţi copiii pe care îi va avea poartă doar genele sale şi ale partenerei, nu şi ale vecinilor, prietenului cel mai bun etc.

Acum, revenind la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, chiar nu înţeleg ce apără ei de fapt, dreptul femeilor de a-şi înşela bărbaţii?! Cred cumva că lumea ar fi mai bună şi mai fericită, dacă şi femeile şi bărbaţii ar practica libertinajul sexual şi ar fi imorali în numele unei „corectitudini politice” de tip totalitar, impusă de UE?!

Poate mâine le va veni ideea să amendeze părinţii care oferă sugarilor lapte în loc de alcool şi nu îi lasă să fumeze şi să facă sex! Pentru că asta este evident o discriminare  a bebeluşilor faţă de adulţi, nu?! Sau şi mai bine, să-l amendeze pe însuşi Dumnezeu (prieten bun cu Becali) pentru că a discriminat femeia dotând-o cu uter şi vagin în loc de penis, aşa cum are bărbatul!!!

Măi, ăsta micu’ măcar îşi exprimă sincer sentimentele, nu ca ipocriţii ăia de adulţi!

Iată o teză foarte bine fundamentată:

A fost dovedit ştiinţific, ca o chestiune de supravieţuire, că bărbatul
are nevoie de cel puţin două femei:

- una în casă – Soţia
- una în afara casei – Cealaltă

A înţelege această teză este foarte uşor:

Soţia îngrijeşte de casă, de copii, de haine, etc…
Cealaltă îngrijeşte de tine;
Soţia îţi vorbeşte de toate problemele casei, de datoriile de plătit, de dificultăţile din timpul zilei;
Cealaltă îţi vorbeşte despre cât de mult îi lipseşti în timpul aceleiaşi zile;
Soţia cumpără un parfum scump pentru a merge la o petrecere;
Cealaltă foloseşte parfumul scump pentru a-ţi placea ţie şi a te simţi bine cu ea;
Soţia doarme cu pijamaua cea veche şi confortabilă;
Cealaltă se îmbracă cu un neglijé senzual, ca să te aştepte pe tine;
Soţia îţi reclamă lucrurile care lipsesc din casă;
Cealaltă aranjează totul pentru ca nimic să nu lipsească când soseşti tu;
Soţia te cheamă la telefon ca să nu uiţi să treci pe la farmacie, la măcelarie, la supermarket, la pâine şi să iei copiii de la şcoală;
Cealaltă te cheamă la telefon numai ca să-ţi spună că te iubeşte şi că îi este dor de tine.

Acuma, te vei întreba : De ce nu schimbăm soţia cu Cealaltă???
Răspuns: pentru simplul fapt că Cealaltă, în cazul în care s-ar hotărî
să trăiască cu tine, ar ocupa ea imediat locul de Soţie şi, la puţin timp
după aceea, ar apărea nevoia imperioasă de a găsi o altă Cealaltă…

Cum recunoşti o Cealaltă ideală (1)?
Nu trebuie să fie foarte frumoasă, pentru că în caz contrar ai avea-o pentru puţin timp, sau te expui riscului să o împarţi cu altul. Dar trebuie să fie drăgăstoasă şi delicată. Ea nu are intenţia să se căsătorească şi te-a ales pe tine, tocmai pentru că eşti însurat.

Cum recunoşti o Cealaltă ideală (2)?
Dacă şi ea ar fi fost căsătorită, s-ar îmbunătăţi posibilităţile ca să nu ai probleme, căci niciodată nu te va chema la telefon la tine acasă, sau nu te va pune în situaţii dificile, când v-aţi întâlni într-un supermarket.

Cum recunoşti o Cealaltă ideală (3)?
Ea te va chema la serviciu cu acea voce senzuală (pe care numai Cealaltă o are) şi dacă, colegii tăi de serviciu răspund şi te dau la telefon, sunt morţi de invidie, pentru că tu abia răspunzi, vei vorbi şoptit şi zâmbind…

Sfat util: ţine-le mereu pe amândouă mulţumite; ţine cont că, dacă Soţia, dintr-un anumit motiv, nu-ţi mai prezintă problemele obişnuite, Cealaltă nu mai are niciun sens.

Drepturile familiei

Citeşte ce scrie ilustrul Washington de Barros Monteiro, în Cursul de
Drept Civil (vol.2, Drepturi de Familie, pag.117):

“Fără îndoială, din punct de vedere pur psihologic, este fără niciun dubiu, mai grav adulterul la femei. Aproape îtotdeauna, infidelitatea băbatului este fructul unui capriciu pasager, sau a unei dorinţ de moment. Greşeala lui nu afectează în niciun mod dragostea pentru nevasta lui. Adulterul femeii, bineînţeles, demonstrează că sunt definitiv rupte legăturile afective pentru soţ şi că stabilitatea căminului este iremediabil compromisă.“

“Pentru un bărbat, scrie Somerset Maugham, o relaţie pasageră nu are importanţă sentimentală dar, fără îndoială, pentru o femeie are.”

În afară de asta, copiii pe care femeia i-ar putea avea din adulter, vor trebui să rămână în grija soţului, ceea ce agravează imoralitatea faptului, în schimb copiii soţului cu amanta, niciodată nu vor cădea în grija soţiei. Cu alte cuvinte, adulterul femeii transferă soţului îngrijirea progeniturii altuia, în timp ce adulterul soţului nu ar fi adus această consecinţă. Pentru asta, societatea condamnă în mod sever adulterul femeii.

Concluzii

Bărbatul nu este infidel, are doar “capricii trecătoare” Acest jurist este un geniu!!! Plecând de aici… bărbaţi!!!, avem deja baza juridică pentru escapadele noastre!!!

Text primit pe e-mail şi adaptat de mine.

Draga mea, nu fi nervoasă,
S-a-ntâmplat netam-nesam:
Cu maşina înspre casă
Prin furtună conduceam.

Când deodat’ din şanţ apare
Drept în faţa ochilor
O… ceva, o … arătare,
Şi-am frânat să n-o omor.

Era palidă şi trasă,
Udă, plină de noroi
Şi-am zis “Hai, te iau acasă
Să mănânci ceva la noi.”

S-a spălat, i-am dat mâncare
Şi-o camaşă, dar nu-i bai
Era dintre cele care
Tu nu le mai foloseai.

I-am dat fusta de mătasă
Şi-un pulover galben-pai.
Fiindcă te făceau cam grasă;
Tu nu le mai foloseai.

Rupţi, pantofii din picioare
I-am schimbat – o bucurai!
Cu acel model pe care
Tu nu îl mai foloseai.

Când să plece de la mine
M-a-ntrebat pe-un ton şoptit:
“Nu mai ai cumva, creştine,
Şi-altceva nefolosit?”

Primită pe e-mail.

Draga mea, nu fi nervoasă,

S-a-ntîmplat netam-nesam:

Cu maşina înspre casă

Prin furtună conduceam.

Cînd deodat' din şanţ apare

Drept în fata ochilor

O...ceva, o ... arătare,

Şi-am frânat să n-o omor.

Era palidă şi trasă,

Udă, plină de noroi

Şi-am zis "hai, te iau acasă

Să mănînci ceva la noi."

S-a spălat, i-am dat mâncare

Şi-o camaşă, dar nu-i bai

Era dintre cele care

Tu nu le mai foloseai.

I-am dat fusta de mătasă

Şi-un pulover galben-pai.

Fiindca te făceau cam grasă;

Tu nu le mai foloseai.

Rupţi, pantofii din picioare

I-am schimbat - o bucurai!

Cu acel model pe care

Tu nu îl mai foloseai.

Când să plece de la mine

M-a-ntrebat pe-un ton şoptit:

"Nu mai ai cumva, creştine,

Şi-altceva nefolosit?"

Schimbam canalele la televizor mai devreme şi din întâmplare am surprins câteva momente dintr-o emisiune la OTV. Nu ştiu exact despre ce era vorba pentru că nu urmăresc postul, dar mi-a atras atenţia un dialog între un reporter şi o femeie care spunea că este nefericită. Vorbea despre iadul singurătăţii şi probabil era vorba de faptul că nu îşi găseşte un partener pe măsură.

Reporterul i-a sugerat faptul că una din cauze ar putea fi şi personalitatea ei dificilă. Imediat femeia s-a ofuscat şi i-a dat un răspuns, pe un ton iritat, care m-a lăsat tablou: „Păi, cum să fiu eu de vină, dacă de trei ori până acum eu am fost cea care a intentat bărbaţilor acţiune de divorţ??? Dacă eram eu dificilă, mă părăseau ei pe mine!!!”

Asta este logica, sau mai precis lipsa de logică a unor femei: ele sunt perfecte, au întotdeauna dreptate şi restul umii este de vină. Nu se observă pe sine, nu îşi analizează comportamentul şi privesc tot timpul numai dinspre ele către exterior. Din acest motiv nu îşi dau niciodată seama unde greşesc şi faptul că trebuie să îşi îndrepte şi corecteze anumite defecte personale.

Bărbatul ideal este cel care, atunci când îşi găseşte nevasta în dormitor cu amantul, spune:
- Nu vă deranjaţi, continuaţi!
Amantul ideal e cel care mai poate să continue…

Cu mulţi ani în urmă o bătrână (a se citi scorpie) mi-a dat definiţia căsătoriei: “Un butoi plin cu căcat şi un strat de miere deasupra.” “Mierea se termină repede şi rămâi cu o viaţă de căcat”, mai spunea baba.

Cam aşa şi în povestea de mai jos, din care mai desprindem încă o morală: dacă întâlneşti o femeie nefericită, nu te grăbi să o iei de nevastă!

Cred că măcar o dată în viaţă, bărbat fiind, ai întâlnit acest tip de femeie. Femeia care se comportă de parcă aşteaptă să o înfiezi mai degrabă decât să ai cu ea o relaţie de cuplu. Femeia vampir, sau femeia lipitoare, sau femeia parazit, ori cum vreţi să o numiţi este o femeie care are pretenţii foarte mari, foarte multe şi bine stabilite faţă de un posibil partener, dar care nu este preocupată deloc de ceea ce ar putea ea oferi bărbatului respectiv. De fapt ea consideră că nu trebuie să ofere nimic atât timp cât bărbatul o iubeşte.

Aceste femei deosebit de cochete, preocupate excesiv de propria persoană, narcisiste, vor de fapt o relaţie de tip părinte – copil, care să le ofere confort, lux şi siguranţă, dar care să le absolve de responsabilităţile unei persoane adulte. De aceea caută întotdeauna bărbaţi maturi, puternici, potenţi financiar, care să poată face faţă pretenţiilor lor exagerate. În esenţă este vorba, în cazul lor, de imaturitate, lăcomie şi o doză însemnată de narcisim şi vanitate.

Bărbatul este privit, deci, ca o sursă de “energie”, pe care ele sunt îndreptăţite să o exploateze la maxim, în baza faptului că sunt femei şi posedă o oarecare putere de seducţie sexuală, pe care o exersează şi o instrumentează cu mare artă. Cu toate astea sexul nu este un lucru prea important pentru ele (uneori sunt chiar frigide), ci doar un puternic instrument, o armă în lupta pentru dominarea sexului opus.

Mi-am adus aminte de acest tip de femeie, când am văzut o emisiune moderată de Andreea Raicu la Prima TV. Este vorba despre un reality-show, în care trei tineri şi trei tinere petrec patru zile într-o casă şi trebuie să se cunoască întâlnindu-se numai într-o cameră unde este întuneric perfect şi nu se pot vedea. La sfârşit, are loc întâlnirea pe lumină şi, dacă se plac, pot rămâne împreună.

La ediţia emisiunii pe care am văzut-o, una din concurente ilustra perfect genul de femeie pe care l-am descris mai sus. După primele întâlniri pe întuneric cu băiatul care o alesese, a fost deranjată foarte tare de faptul că acesta i-a spus că “se mulţumeşte cu puţin în viaţă”, pentru că, în viziunea ei, un bărbat adevărat trebuie să fie un luptător, să vrea cât mai mult şi să poată oferi mult şi femeii de lângă el. Chiar ea declarase, când s-a prezentat, că îşi doreşte un bărbat independent, matur, descurcăreţ, care poate să îi ofere tot ce îşi doreşte şi care să o sprijine de câte ori are nevoie. Cu toate acestea ea nu avusese nicio slujbă după terminarea facultăţii, pentru că “nu a găsit ceva care să-i placă” şi a avut relaţii cu bărbaţi mult mai maturi şi mai potenţi financiar decât băiatul din concurs.

Deci, conform concepţiei acestei domnişoare, călugării de la Muntele Athos, Buddha, Iisus şi Dalai Lama nu sunt bărbaţi adevăraţi, pentru că se mulţumesc cu puţin în plan material. Totodată ea nu consideră că într-o relaţie şi ea, la rândul ei, trebuie să ofere un oarecare sprijin partenerului, dacă nu în plan material, măcar în plan moral şi afectiv.

Dacă stăm să ne gândim, de ce îşi doresc oamenii relaţii? Nu cumva pentru a avea anumite avantaje, anumite beneficii care să le facă viaţa mai frumoasă şi mai uşoară? Şi dacă bărbaţii oferă femeilor totul, dacă fac sacrificii suplimentare, îşi consumă energia şi nu primesc mai nimic în schimb (de multe ori nici măcar suficient sex), atunci de ce şi-ar mai dori o astfel de relaţie?