Ultima poezie a lui Adrian Păunescu

By | 5 noiembrie, 2010

De la un cardiac, cordial

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minimă dreptate.

Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă.

Sursa

19 păreri la “Ultima poezie a lui Adrian Păunescu

  1. cristian

    Sublima aceasta ultima poezie a maestrului,
    Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

  2. cititor

    Dumnezeu sa il odiheasca in pace si noi sa invatam ceeva din poeziile lui.

  3. billutza

    pur si simplu incredibil.O ultima poezie in care daca citesti cu atentie iti dai seama ca Maestrul stia ca aceasta va fi cea din urma poezie, implorandu`l pe Dumnezeu sa`i mai dea zile.Insa „egoist” Dumnezeu l`a luat in Cer pentru a oferi specatacole angelice si pe lumea cealalta

  4. raider29

    Fermecatoare aceste versuri. Un om lucid si cu coloana vertebrala pana in ultima secunda a existentei lui. Suntem noi prea mici pentru a putea intelege tot ce a facut acest om in toata viata lui. Dumnezeu sa te ierte maestre…. si sa ne veghezi si sa ne indrumi de acolo de sus.

  5. mirela

    …daca muzica e totusi cea mai pura dintre arte
    ascultati-o cum apare dintr-o lira de poet,
    mai departe, mai departe, mai incet, tot mai incet…

  6. mirela

    Dumnezeu sa-l odihneasca in pacea pe care a iubit-o atat de mult…

  7. liliana

    Si aceasta ultima poezie a sa ne merge la inima… Versurile „Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani/Eu însumi sunt mai omenos în toate…” sunt datatoare de speranta pentru poporul nostru… Dumnezeu sa il odihneasca!

  8. Pingback: Tweets that mention Ultima poezie a lui Adrian Paunescu | Dan Tănăsescu -- Topsy.com

  9. Rest In peace!!

    A fost un poet bun si unul dintre cei mai importanti oameni care au influentat lumea si care au adus un strop de lumina in zilele acestea innegurate.

  10. cami

    Un om ca Adrian Paunescu se naste o data la o mie de ani, UN GENIU.

  11. mircea

    ”Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
    Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
    De nu doriţi să vină anii grei,
    Spitalul de urgenţă implorându-l”
    CIND DOAMNE NE VOM REVENI SA TRAIM LA MAXIM VIATA AICI PE PAMANTUL STRAMOSESC SA FIM IAR DEMNI SI DREPTI IN TARA ASTA …ROMANIA.
    ADIO GENIU DRAG DAR SA RAMAII DESUPRA,VEGHEAZA TURMA CE PRIBEGESTE AIUREA IN LUMEA ASTA ….
    DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA

  12. carmen

    am plans mult in aceste zile……nu am stiut cat l-am iubit…stiu ca am citit tot ce mi-a cazut in mana, sa zic asa, scris de Poetul Geniu, cu care am avut marele noroc sa fiu contemporana….am vrut sa-i cumpar cartile si nu le-am gasit….poate o sa se ocupe cineva de acest lucru….Dumnezeu sa-l odihneasca!

  13. emma

    Un geniu al poeziei romanesti…pacat ca la noi in tara marile talente nu sunt apreciate decat dupa trecerea in nefiinta.Odihneasca-se in pace!

  14. Ion

    Toate superlativele adresate bardului de la Barca tradeaza imensa incultura poetica in care se zbate poporul roman. Sunt sigur ca nici unul dintre cei care ii aduc aceste laude desantate n-au citit niciodata poezie adevarata. Ca sa aiba termen de comparatie. Apoi o logica elementara iti spune ca nu poti ajunge mare poet fiind toata viata o jigodie.

  15. Ion Văcaru

    DESNODANANT
    Pentru ca raul sa triumfe, este
    suficient ca oamenii buni sa nu faca nimic
    Eduard Burke

    Prin decenii ce trecura
    Pline de tradari si ura,
    Voi, cautati la crime suza
    Cand orice fapta va acuza.
    Vorba ce va sta pe buza,
    Ca si jarul de sub spuza
    Nu va scuza! Va detesta si acuza…
    C-ar fi comis un genocid,
    Un mara Dac fu pus la zid
    Si a cazut cu fruntea sus
    De gloantele cel-au rapus
    Cantand cu multa detasare
    Imnul luptei proletare.
    Glontul nu i-a luat credinta
    Sa-i puna-n suflet umilinta.
    El a ramas ca bradul drept,
    Roman demn si intelept…
    Sfidand hidoasa asistenta
    Si criminala ei dementa,
    Si-a privit calaii pusi in sir
    Cu achii unui Dac, Martie!…
    Cand vor pricepe patriotii
    Ce-si promoveza idiotii
    Prin Parlamente si Guverne –
    Loaze, inbecile si perene –
    Ca Tara nu-i un car cu boi
    Sa-i slugareasca pe Ciocoi….
    Ei, nu pricep ca cei invinsi,
    De crude marsevi atinsi,
    Isi pierd bruma de rabdare
    Si ca un val din larg de mare,
    Spumegand de suparare,
    Vor porni. Saracia ii aduna
    Ca un bucium care suna
    Sa-si lase plugu-n ogor,
    Sa puna mana pe topor,
    Pe tapina, pe secure si resteu
    Sa-si rupa jugul, traiul greu….
    Muntii nu mai pot sa-ndure.
    Urla codrii sub secure.
    Stanca plange.Jale curge,
    Curge si pe vai se strange,
    Dand dezastrului masura
    In fluvii spumegand de ura…
    Viteji, ai Muntilor Carpati,
    Luptati! Nu-ngenunchiati!…
    Prin milenii ce-au trecut,
    Cu lancea-n mana si sub scut
    Ati rezistat cu demnitate
    Multor frunti incoronate
    Din Imperii ticaloase,
    Avare,crude,sangeroase
    Care prin crima si tradare
    Au subjugat tari si popoare.
    De ce? De ce, cu nepasare
    Lasam trecutul in uitare?
    De ce odata cu p[mantul
    Ne vindem parintilor mormantul
    Si sangele ce s-a varsat
    In luptele ce le-au purtat?…
    Prin jerfa lor suntem popor,
    Neam din neam nemuritor.
    De ce, atunci, in zi crestina
    Domnul Tarii, far-de vina,
    Barbat demn din os de Dac,
    Fu pus la zid si impuscat?…
    De ce n-am inteles cu totii
    Ca moartea i-au dorit–o hotii,
    Bush, masonii si apusul…
    De la Moscova si Rusul.
    De ce? De ce n-am priceput
    Ca Voda a fost si barat si scut,
    Stejar crescut din zare-n zare,
    Ostasi de veghe-ntre hotare,
    Sabie scoasa din teca
    Ca dusmanul sa nu treaca…
    Stanca ,El, le-a satat in cale
    Celor ce-si doreau o cale
    Ca zborul nostru sa-l doboare.
    De ce crestine ai tacut
    Si n-ai facut in juru-i scut
    Cand oculte minti corupte
    Veneu parsiv sa ne ocupe?
    De ce si azi sunt adulati,
    Sub fruntea Muntilor Carpati,
    Ca Salvatori, ca fiind Eroi
    Cand sunt escrocii Lumii Noi?
    Voi nu vedeti cum talharesc
    Neamul nostru romanesc?
    Cum hoarda de alesi titrati
    Bogatii storc din Carpati
    Si ocrotiti, de-o justitie nedreapta,
    Urca trepta dupa treapta
    Si se cred stapanii nostii
    Ca-ntrecut n-au fast cu fostii…
    Stapani pe banci si pe tezaur
    Traiesc Epoca lor de Aur
    Si an de an si-n orice zii
    Duc averi in straine visterii
    Sau in mari banci Elvetiene
    Cand Tara sufere si geme.
    Cand ,tu,terorizat, Romane,
    Duci viata ca de caine
    Si rabzi,si rabzi,si rabzi tacut…
    Rabzi cu funia de gat
    Si cu fruntea in pamant…
    Rabzi ingenunchiat, supus
    Sicu sperante-n cel de sus
    Cersesti cu mana-ntinsa
    In tara de Baroni invinsa…
    De ce,Romane, ai luptat
    Si sange-a curs si s-a varsat
    Sub gloante,tafalug de roti
    Ca, ayz, sa fi sluga la hoti,
    Protejati de legi demente,
    Strambe si voit nedrepte?…
    Pricepi acum de ce-au rapus
    Pe cel ce Tara Dom l-a pus?
    Sub ilustra Lui daomie,
    }n Euoropa, nu eram o Colonie.
    Iesiti din neagra nepasare
    Infratiti, cu mic cu mare,
    Ca ne-au furat Sceptrul Puterii
    Si sta in Mainile Tradarii.
    Iesiti, din mocirla desbinarii
    Cand in joc e soarta Tarii !…
    Ardeti pe rug ce e tradare,
    Oricat ar fi pretul de mare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge