Introducere în Qi Gong

By | 30 decembrie, 2009

Qi Gong (Chi Kung) este un străvechi sistem chinezesc de exerciţii ce constă în diferite posturi asociate cu mişcări, exerciţii de respiraţie şi tehnici de vizualizare mentală şi meditaţie.

Scopul acestor exerciţii este de a acumula energie vitală (Qi) din exterior, de a-o transforma în Qi intern care este apoi repartizat în întregul organism în mod armonios de-a lungul canalelor şi meridianelor energetice.

Denumirea de Qi Gong este formată din Qi, care înseamnă energie, suflu vital şi Gong care înseamnă exersare, practică.

Sistemul se pare că are o vechime de aproximativ 3000 de ani, deşi unii specialişti susţin că unele exerciţii au o vechime de peste 7000 de ani. În China sunt circa 3000 de şcoli de Qi Gong de orientare taoistă, budhistă sau confucianistă.

Se disting două tipuri de Qi Gong, în funcţie de scopul şi rezultatele obţinute:

  • Qi Gong-ul „dur”, folosit în artele marţiale, care are ca scop obţinerea unor abilităţi ieşite din comun precum spargerea unor obiecte dure, rezistenţa la foc sau la frig, controlarea greutăţii corpului făcându-l foarte uşor, sau dimpotrivă, foarte greu, precum şi diferite tehnici de emitere a Qi-ului în exterior pentru a neutraliza şi a provoca adversarului leziuni, fără a avea un contact fizic cu acesta (Abilitatea „palmei de cinabru” de exemplu).
  • Qi Gong-ul pentru sănătate şi vindecare, folosit pentru a obţine o stare perfectă de sănătate şi capacitatea de a vindeca alte persoane prin intermediul Qi-ului.

Am început să practic Qi Gong in 1994, iniţierea fiind făcută de prof. Cranta Adrian. Apoi am participat la câteva workshop-uri ale maestrului Lin Kai Ting, şi timp de câteva luni am avut onoarea de a exersa cu domnia sa în parcul I.O.R. din Bucureşti, unde maestrul îşi efectua antrenamentele zilnice.

Stilul practicat de mine este unul taoist, denumit Zhonghua Yanghseng Yizhi Gong, care în traducere înseamnă „Formele chinezeşti de păstrare a sănătăţii şi Qi Gong-ul benefic înţelepciunii”. Creatorul său este marele maestru Zhang Hong Bao. Acesta, eliminând din tehnicile tradiţionale, acele elemente care aveau un rol mai mult decorativ, a creat un stil ce permite practicantului o avansare rapidă, şi căpătarea într-un timp mai scurt a abilităţilor speciale.

După această perioadă, am mai studiat, ca autodidact, o serie de stiluri de origine budhistă, tibetană ş.a. care mi-au permis să-mi formez o viziune mai largă asupra acestui domeniu.

Pentru cei doritori să practice, vreau să atrag atenţia că, deşi în general nu sunt pericole în urma executarii exerciţiilor Qi Gong, anumite stiluri şi în special orice formă mai avansată de practică prezintă anumite pericole pentru novici. De aceea trebuie apelat la un instructor sau un maestru.

Pericolele apar atunci cănd se efectuează tehnici avansate de respiraţie, sau meditaţii ce implică dirijarea energiei pe meridianele energetice, fiind necesară cunoaşterea în detaliu a structurii de canale şi meridiane ale corpului, precum şi modul de circulaţie a energiei de-a lungul acestora.

pozitie qigong

3 păreri la “Introducere în Qi Gong

  1. Pingback: Ce este Qi Gong? « Dan Lee

  2. Pingback: Guo Lin Qi Gong | Dan Tănăsescu

  3. Pingback: Zhang Zhuang | Dan Tănăsescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge