Ieri am dedicat aproape o zi întreagă căutării unor proiecte mai vechi la care am lucrat cu mai mulţi ani în urmă, răscolind prin arhivele personale (CD-ROM-uri, dischete floppy, harddisk-uri vechi).
Am dat din întâmplare peste textul unui e-mail, vechi de vreo 5 – 6 ani, care mi-a readus în memorie un incident care m-a indignat la momentul respectiv.
În urmă cu câţiva ani, după ce strânsesem un număr destul de mare de clipuri video cu exemple şi demonstraţii din diverse arte marţiale (Tai Chi Chuan, Aikido, Qi Gong etc), m-am gândit să le adun pe toate la un loc şi să fac un CD-ROM interactiv.
Am selectat clipurile, le-am ordonat pe categorii, am proiectat o interfaţă de navigare pe CD, plus designul aferent, am scris şi câteva articole despre conţinutul CD-ului şi despre arte marţiale în general, am făcut şi o copertă drăguţă în Photoshop pentru carcasa în care urma să fie pus acesta, mă rog…
Am postat un anunţ pe site-ul pe care îl aveam atunci, în care ofeream acest CD doritorilor contra unei sume modice de 100.000 sau 150.000 de lei vechi. În acest preţ intrau şi cheltuielile poştale petnru expediere.
După câteva luni, am primit un e-mail de la un individ, care se recomanda, în semnătura mesajului, project manager la o firmă cu profil IT din Bucureşti. În mesaj mă întreba dacă nu pot pune aceste clipuri video pe site-ul meu pentru a fi downloadate, deoarece „nu este dispus să ofere bani pe ceva ce se găseşte gratis pe Internet„.
I-am răspuns, în prima fază, că nu pot pune clipurile pe site, pentru că nu am decât 2 MB de spaţiu alocat pe server şi am Internet cu conexiune Dial-up, deci ar fi peste puterile mele să fac acest lucru.
Din păcate şirul mesajelor s-a întrerupt înainte să-i spun că, dacă nu este dispus să dea bani, este liber să le caute singur pe Internet şi să şi le descarce… gratis.
Deci pentru acest om nu a contat faptul că am muncit mai multe luni ca să descarc aceste filmuleţe, pierzând nopţi întregi şi plătind facturi enorme la Romtelecom, nu a contat faptul că le-am selectat şi ordonat pe categorii, că am făcut o interfaţă de navigare, că am pus şi articole scrise de mine pe acest CD-ROM. Nu, el mă considera obligat pe mine să i le ofer gratis, cu toate că se afla într-o situaţie materială mult mai bună decât eram eu la acea dată, fiind şomer printre altele! Acele clipuri se găseau gratis pe Internet, dar el venea la mine să i le dau „mură în gură”… pe gratis.
Aceasta este mentalitatea generală a românilor internauţi, că tot ce se găseşte pe Internet este gratis, iar dacă nu reuşeşti să-l iei gratis, atunci trebuie să-l furi, folosind tehnici de hacking şi cracking sau apelând la tupeu şi nesimţire. Din acest motiv, cred că la noi o afecere online, de vânzare de cărţi electronice sau software, ar fi din start sortită falimentului. 🙁