Problema care îi roade foarte tare pe adepţii globalizării forţate de la noi este faptul că românii, în proporţie de 85%, sunt posesori de locuinţe proprietate personală. Vezi Doamne, în Europa ar fi doar vreo 20% de proprietari, restul locuind cu chirie.
Acum, dacă stau să mă gândesc, ce înseamnă asta, dacă nu o renunţare la democraţie? Pentru ce l-am împuşcat în 1989 pe Ceauşescu? Pentru ce au murit peste 1000 de oameni la Revoluţie? Nu cumva ca să înlocuim proprietatea comună a întregului popor (adică Partidul), cu proprietatea privată, care este sfântă în capitalism?! Nu este garantat prin Constituţie dreptul la proprietate? Atunci de ce să ne dorim să fim chiriaşi?
Dacă analizăm puţin problema, constatăm că numărul de locuinţe nu are cum să scadă. Dacă avem în vedere şi politica actuală a PD-L, care vede relansarea economică prin investiţii în construcţii şi faptul că PDL-iştii au numeroase afaceri în domeniul construcţiilor şi al imobiliarelor, putem spune că numărul locuinţelor tinde să crească în viitor.
Prin urmare cum este posibil ca cei 85% de proprietari să devină chiriaşi? Bineînţeles prin „desproprietărire”. Mai precis, prin politica „de dreapta” a guvernanţilor, populaţia va fi sărăcită în aşa hal încât să nu-şi mai poată păstra locuinţele proprietate personală. Apoi urmează să vină băieţii şmecheri şi să ia locuinţele „sărăntocilor” – care au avut nesimţirea de a fi proprietari – la preţuri de nimic.
Astfel, foştii proprietari şi generaţiile viitoare vor deveni nomazi ce umblă de colo-colo cu traista-n băţ, căutând câte un oligarh securisto-comunist, sau alogen, căruia să-i cotizeze la greu pentru a avea un acoperiş deasupra capului. Iar viaţa tihnită se va transforma într-un coşmar perpetuu, datorită grijii permanente că, dacă îţi pierzi serviciul, automat te trezeşti aruncat şi în stradă, pe lângă faptul că nu ai ce mânca. Are asta vreo legătură cu democraţia???