Nu vreau aurul de la Roşia Montană, ci locurile de muncă de oriunde.

Traian Băsescu

Aseară Emil Boc a apărut la TVR unde a acordat un interviu. Printre multele platitudini, clişee propagandistice şi vorbe goale, cu care ne-am obişnuit, am surprins şi următorul dialog, care pare pur şi simplu incredibil, într-o lume cu oameni normali la cap:

Moderator 1: Aţi fi dispus să vă depuneţi mandatul, dacă preşedintele v-ar cere explicit acest lucru?

Emil Boc: N-am avut asemenea discuţii şi nu purtăm în asemenea termeni… eu toate soluţiile pe care le-am luat cu preşedintele, le-am luat împreună, nu în urma unor ultimatumuri sau a unor discuţii de acest fel…

Moderator 1: Dacă aţi ajunge la această discuţie, aţi fi dispus domnule premier, să vă depuneţi mandatul?

Emil Boc: Deci… problema nu e pusă în termenii corecţi… cred că problema trebuie pusă în ceea ce avem în momentul de faţă, parteneriat. Toate deciziile pe care le-am luat cu privire la România, că a vizat executivul, unele măsuri mai nepopulare, le-am luat în urma parteneriatului şi a discuţiilor comune pe care le-am avut…

Moderator 2: Şi în ce condiţii v-aţi depune mandatul atunci?…

Emil Boc: Aceste lucruri nu se discută public la televizor…

Moderator 2: Nu, dar în contextul actual… în ce condiţii v-aţi depune mandatul?

Emil Boc: Nu sunt… nu sunt chestiuni care să aibă în vedere şi nu poţi să spui dacă se îndeplineşte condiţia x, y şi z, îmi depun mandatul. Am spus-o de fiecare dată, mandatul unui prim-ministru ştii când începe… nu ştii când se termină!

Dumnezeule, era o întrebare simplă, la care se răspunde cu „da” sau „nu”: Dacă preşedintele v-ar cere explicit să vă daţi demisia aţi face acest lucru?

Cât de lipsit de onoare, demnitate şi bărbăţie trebuie să fii încât să te eschivezi în acest mod penibil şi ruşinos pentru o persoană cu o asemenea funcţie în stat? Oare Emil Boc este atât de slugă şi de lipsit de coloană vertebrală încât, atunci când Băsescu i-ar cere demisia, ar trebui să-l întrebe pe preşedinte ce răspuns să-i ofere la această solicitare??? Ceva de genul: ce ziceţi domnu’Traian ce să vă răspund, da sau nu?

În această după-amiază Traian Băsescu a ţinut o conferinţă de presă înainte de plecarea la Bruxelles, unde mâine va partcipa la Consiliul European Informal de Iarnă, prilej cu care se va întâlni cu secretarul general al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord Anders Fogh Rasmussen.

Printre multe alte lucruri despre care preşedintele a vorbit, legat de obligaţiile României ca membră NATO, despre “smart defence” şi alte probleme de apărare, la un moment dat a sugerat posibilitatea folosirii hackerilor români la asigurarea “securităţii cibernetice”.

România ar putea contribui la securitatea cibernetică – România are atâţia hackeri talentaţi. România ar putea fi un contributor important în conceptul de smart-defence. Avem atâtia hackeri talentati ce ar putea fi folositi pozitiv. Fie că vorbim de sisteme civile sau militare.

Oare domnul preşedinte nu ştie că în marea lor majoritate, activităţile hackerilor se încadrează în categoria infracţiunilor? Şi că aceste acţiuni sunt tocmai acelea care aduc atingere securităţii cibernetice?! Deci ce propune domnia sa, ca hackerii prinşi pentru diverse fraude şi atacuri informatice să nu mai fie anchetaţi şi condamnaţi şi să fie “reevaluaţi” şi recalificaţi ca “securişti cibernetici” în slujba NATO?!

La discursul cu ocazia investirii lui Cristian Diaconescu în funcţia de ministru de Externe, Băsescu arăta disperat, furios, plin de ură, vocea îi tremura până la lacrimi, iar ce spunea era aproape incoerent şi lipsit de logică.

A doua zi, la “intervenţia cu românii”, a apărut un Băsescu cu chip luminos, care afişa siguranţă şi încredere în sine, iar discursul a fost unul arogant şi indiferent la problemele cetăţenilor revoltaţi. Preşedintele a spus că nu ar schimba nimic din ceea ce a făcut până acum, că el ştie ce trebuie făcut şi că va colabora în continuare cu Guvernul, pentru a ne oferi un “orizont de ţară nouă”.

De unde această schimbare bruscă de atitudine? E simplu, sosise în ţară delegaţia FMI. Şi pentru că i-au venit stăpânii, asigurându-l că totul este în regulă şi că tot el este jupânul, Băsescu a prins curaj, ba chiar a început să aibă chef de glume.

Traian Băsescu a avut joi, la Palatul Cotroceni, o întâlnire cu directorul executiv al FMI, Menno Snel.

Potrivit Mediafax, la începutul întâlnirii, preşedintele l-a întrebat pe oficialul FMI: “Cum se vede România de la Washington?”.

“La ultimele întâlniri, au fost foarte multe complimente faţă de modul în care aţi administrat ţara în criză”, a răspuns Menno Snel.

În replica ce a urmat, Băsescu nu s-a abţinut să nu facă o glumă, iar aceasta i-a vizat pe protestatari.

“Poate la următoarea noastră întâlnire o să trimitem nişte oameni care protestează în Bucureşti… (râsete – n.r.) În legătură cu succesele noastre”.

Sursa: RTV

Azi am primit o scrisoare de început de an de la BCR. După politeţurile introductive şi urările de an nou, vom face şi vom drege, să facem bine, ca să fie bine, pe prima pagină a scrisorii este prezentată o listă cu realizările măreţe ale BCR din perioada 2007 – 2011.

Apoi sunt asigurat că toate aceste îmbunătăţiri sunt la dispoziţia clienţilor împreună cu altele noi, care sunt puse în aplicare începând cu acest an.

Toate aceste lucruri sunt la dispoziţia dumneavoastră şi vă puteţi bucura în mod necondiţionat de ele. Consilierii noştri au participat la programe speciale de pregătire şi vă pot oferi informaţii mai detaliate despre cele mai bune soluţii dedicate nevoilor dumneavoastră pentru administrarea contului curent BCR şi a operaţiunilor. Continuând procesul de îmbunătăţire şi simplificare a operaţiunilor pe contul curent BCR, începând cu 27 martie 2012 vom elimina un număr de 14 comisioane şi vom ajusta valorile a 7 comisioane după cum urmează…

După care, pe verso vine şi surpriza: o listă care cuprinde o serie de majorări semnificative ale unor comisioane percepute la principalele operaţiuni bancare, printre care şi câteva reduceri la nişte comisioane pentru operaţiuni nesemnificative.

De exemplu se măreşte cu 1 leu comisionul de administrare a contului curent ceea ce măreşte costul administrării cu 12 lei pe an, în schimb se reduce cu 3 lei comisionul de eliberare a extrasului de cont la ghişeele băncii. În rest, majorări şi iar majorări la mai toate operaţiunile de încasări sau retrageri de numerar, inclusiv cele electronice.

Este vorba de dublări sau majorări chiar mai mari, la mai toate comisioanele de anul trecut, la care se mai adaugă comisionul de 1% din valoarea retragerilor de numerar de mare valoare neprogramate/neonorate, adică pentru sume mai mari de 50.000 de lei, respectiv 10.000 de euro.

Deci ni se prezintă mai întâi realizările măreţe şi serviciile oferite din 2007 până azi, după care sunt anunţate nişte majorări de comisioane, hotărâte în mod unilateral şi fără nicio justificare, ca pe  pe un lucru bun şi avantajos pentru client. Asta îmi aminteşte foarte mult de discursul de ieri seară al preşedintelui Traian Băsescu, ca stil de comunicare.

Notă: Aceste majorări de comisioane percepute la operaţiunile bancare, care au fost făcute şi pe tot parcursul anului precedent, au fost anunţate în presă pentru toate băncile care operează în România, nu numai pentru BCR. Însă de data asta nu-l văd pe domnul Isărescu ieşind să ia public atitudine, aşa cum a făcut-o atunci când îi certa pe români că sunt nechibzuiţi şi au luat credite cu buletinul.

Preşedinţii nu pot să demisioneze în perioade de criză.

Traian Băsescu

În opinia mea umilă, cred că tocmai perioadele de criză sunt cele mai potrivite momente în care un preşedinte îşi poate da în mod onorabil demisia.

După ce ministrul de externe Teodor Baconschi a fost revocat din funcţie de către Emil Boc prin SMS, foarte probabil via Traian Băsescu, aşa cum era firesc blogul ex-ministrului a fost asaltat de o mulţime de utilizatori Internet, fapt care a determinat blocarea acestuia.

După ce blogul şi-a revenit, postarea în care Baconschii îi jignea pe protestatari a dispărut. Totuşi articolul poate fi găsit în cache-ul Google şi îl puteţi accesa aici.

Eu l-am salvat şi pentru a nu se pierde cuvintele memorabile cu care guvernantul pdl-ist îşi alinta electoratul le redau aici sub formă de citat:

După ce ani de zile şi-a etalat figura uzată exclusiv pe ecranele bătrânei Securităţi, Crin Antonescu a trecut în sfârşit la fapte. Mă rog, nu direct – asta ar fi cerut prea mult curaj –, ci prin interpuşi, simpatizanţi ai ordinii noi pe care ne-o pregătesc locotenenţii şi caporalii lui Ion Iliescu. Alături de copilotul său Ponta, a lansat un apel la manifestaţii pentru suspendarea Preşedintelui “în stradă” şi răsturnarea guvernării PDL.

Acţiunea a culminat ieri seară în centrul Bucureştiului. Ca la Londra vara trecută, vajnicii suporteri ai democraţiei de macadam au spart, incendiat, bătut şi au aruncat cu piatră cubică. Nu ştiu dacă au dus democraţia până la capăt, furând plasme pentru a putea urmări mai confortabil analizele atât de fine ale tonomatelor de serviciu.

Să fi declanşat soarta SMURD toate aceste nobile pasiuni stradal-televizive? Sau doar carisma domnilor Antonescu şi Ponta? Sau poate exasperarea galeriilor fotbalistice a fost stârnită de dictatura PDL?

Habar n-am. Ştiu însă că un lucru devine din ce în ce mai clar pentru toţi românii de bine. A început încleştarea pe viaţă şi pe moarte între forţele trecutului şi proiectul unei noi Românii. Opoziţia şi-a activat în sfârşit întreg arsenalul moştenit de la Ana Pauker, Teo, Luca şi Dej: derbedei înarmaţi, dezinformare, propaganda urii.

Ne acuză că vom fura alegerile doar pentru că vrem ca românii să voteze, în diaspora şi acasă. Ce vor ei, în schimb, e ca o populaţie imbecilizată de televiziuni, înfricoşată de scenarii apocaliptice mereu dezminţite de realitate şi, mai nou, de bătăuşii scoşi pe străzi, să aleagă în locul reformei Statului retorica urii şi neputinţei ridicată la nivel de program politic.

Anul care începe va fi crucial pentru România. Opţiunea e simplă: reformă, responsabilitate, siguranţă sau regres, populism, domnia bâtei. Alegerea o va face însă România vrednică, România care munceşte, România însetată de viitor, nu mahalaua violentă şi ineptă încolonată, ca minerii odinioară, în spatele moştenitorilor Securităţii.

Băsescu şi Boc au făcut acest gest ca să-şi salveze lor pielea. Nu pentru SMURD, nu pentru Arafat, nu pentru că au renunţat la ideea coruptă de a introduce prestări medicale private în sistemul de stat.

Radu Tudor – jurnalist

Într-o declaraţie pe postul România TV, Gigi Becali s-a declarat scârbit de protestele pro Arafat spunând că nu este de acord cu susţinerea arătată de români pentru “un arab”.

Mie mi-e scârbă de protestul ăsta. Nu sunt de părere să luăm apărarea unui arab (…) Fiindcă nu-i creştin”, a spus Becali. “Ce minuni a făcut Arafat? A luat un sistem francez şi l-a implementat în România.

Sursa: Adevărul

Acest lucru dovedeşte încă o dată faptul că finanţatorul Stelei este o persoană lispită de verticalitate, un oportunist şi un impostor.  Îmi amintesc de seara când s-au anunţat rezultatele alegerilor prezidenţiale din 2009, când Mircea Geoană ţopăia şi striga ca un disperat “Am învins!”şi “Mihaela, dragostea mea”, oierul din Pipera stătea în spatele său şi rânjea înercând să-şi facă simţită prezenţa în tabăra învingătorilor.

Mai apoi, după ce sorţii victoriei s-au întors în favoarea lui Băsescu, a trecut în cealaltă tabără, mai recent încercând chiar să-l convingă pe Corneliu Vadim Tudor să adere la “Mişcarea Populară” a Ioanei Băsescu.

La fel procedează şi acum încercând să sprijine făţiş interesele puterii:

„M-am uitat cu scârbă la televizor! Mi-e scârbă de românii care au ieşit în stradă!”, a declarat Becali. “Cum să ţin cu un arab împotriva preşedintelui ţării mele?”

Sursa: Gândul

L-aş întreba pe nea Jiji, dacă este el atât de creştin şi de patriot, de ce, în loc să-şi bage banii făcuţi în mod cinstit şi creştinesc, în palate poleite cu aur şi Maybach-uri, nu a făcut el un SMURD 100% românesc şi creştin şi de ce, în loc să-şi bage dolarii în clubul Steaua, ca să facă avere din trafic cu jucători de fotbal, nu a făcut el nişte spitale, policlinici, şcoli, sau cămine pentru bătrâni sau nevoiaşi??? Aud?!

După ce actuala putere a crescut datoria publică a ţării de trei ori în numai doi ani, după de a desăvârşit opera de distrugere a economiei şi a lăsat peste un milion de oameni fără loc de muncă, iar pentru redresarea situaţiei a găsit ca soluţie tăierile de salarii şi creşterea taxelor şi impozitelor, acum s-a gândit să introducă o lege care ducă în mod sigur la exterminarea celor mai săraci cetăţeni ai României.

Deputatul PDL Ştefan Pirpiliu a înaintat un proiect de lege care interzice cerşetoria şi care prevede pedeapsa cu închisoarea între şase luni şi doi ani pentru persoanele care practică această activitate, dar şi amenzi între 300 şi 600 de lei pentru cei care dau bani cerşetorilor.

Sursa: Gândul

Sunt de acord cu faptul că mulţi dintre cerşetori sunt de fapt nişte escroci organizaţi în reţele coordonate de interlopi care îşi fac vile şi îşi iau maşini luxoase, speculând mila şi omenia trecătorilor şi o lege care să pedepsească o astfel de escrocherie era necesară.

Dar ideea de a sancţiona pe cel care oferă bani mi se pare o dovadă de nesimţire şi cinism din partea celui care a propus acest proiect de lege. Conform definiţiei cerşetorului din respectivul proiect, acesta este „persoana care solicită publicului ajutor material”. Deci, dacă eu ajut o persoană săracă, care nu are ce mânca, sau un copil bolnav, ori care nu poate merge la şcoală din cauza sărăciei, atunci sunt pasibil de amendă, nu?!

Consider acest lucru un abuz din partea guvernanţilor, deoarece, în primul rând am dreptul să-mi folosesc banii aşa cum cred eu de cuviinţă şi în al doilea rând am de asemenea dreptul să hotărăsc singur cine merită ajutor şi cine nu, cine este escroc şi cine este un om sărman şi defavorizat.

Pe urmă este o dovadă de ipocrizie şi cinism să proprui astfel de legi, în condiţiile în care nu ai făcut nimic pentru a crea locuri de muncă, centre de asistenţă socială, cantine ale săracilor, programe de integrare socială şi proclami la nesfârşit că statul nu este responsabil pentru fiecare cetăţean în parte, dar în acelaşi timp îl sufoci cu taxe, impozite şi birocraţie.

Acum statul vrea să suprime cetăţenilor şi ultima şansă de salvare: întrajutorarea reciprocă şi milostenia. Şi sunt convins că această lege nu a fost dată pentru interesul cetăţeanului ci pentru foamea de bani a puterii şi dorinţa ei de a salva aparenţele în societate. O dovadă în acest sens este că legea prevede ca sumele de bani obţinute prin cerşetorie să fie confiscate. Deci banii de la cerşetori confiscaţi, plus nişte amenzi pentru cetăţenii milostivi vor aduce nişte sume în plus la buget. Şi dacă cerşetorii vor dispărea de pe străzi, cei de la UE vor crede că în România e bunăstare, prosperitate şi peste tot curge numai lapte şi miere.