Iată ce le-a spus Traian Băsescu românilor din Chicago:

O să vă dau un motiv pentru care să rămâneţi aici. Unul singur şi bun (…) O să vă spun foarte cinstit un lucru: toţi ne iubim ţara, dar viaţa nu este numai dragoste de ţară, mai este şi viaţă de zi cu zi. În momentul de faţă, România nu este în măsură să asigure cetăţenilor ei salarii, respectiv un nivel de trai, ca în statele care nu au trecut prin comunism, iar acest lucru trebuie recunoscut cinstit. De altfel, eu nu am niciun fel de înţelegere pentru demagogia politicienilor care se proţăpesc la televizor şi spun: v-au plecat românii din ţară.

Sursa: Gândul

Cu alte cuvinte: “Eu sunt preşedintele ţării voastre şi în loc să recunosc că în 8 ani de zile nu am fost în stare să fac nimic, pentru a vă oferi o viaţă mai bună, dau vina pe comunism!” Un adevărat patriot român, ce mai!

După ce a dat cu mopul şi a croşetat în direct, probabil suferind foarte mult de nebăgare în seamă, după ce a trecut în opoziţie, Elena Udrea a apărut în prima ediţie a emisiunii „Alegerile Mihaelei” de la Realitatea TV.

Nu ştiu la ce fel de „alegeri” se referă Mihaela Rădulescu în titlul noii ei emisiuni, dar madam Udrea ziceai că e în campanie electorală, pozând din nou în gospodina care face demonstraţii de menaj în direct. De data asta am asistat la lecţia de călcat cămăşi, pentru femei puternice şi de carieră, aşa cum erau şi doamnele din platou.

Cu ocazia asta postacii personali ai doamnei Udrea, plictisiţi de atâta înjurat la Ponta, Antonescu şi Oprescu, au avut un binemeritat respiro de „pupincurism”, comentând elogios evenimentul pe site-urile de ştiri care au semnalat această nouă ieşire la rampă a blondei de la PDL.

Vicepreşedintele UNPR Lavinia Şandru a declarat, azi, că s-a împăcat cu şeful statului, Traian Băsescu.

M-am împăcat cu Traian Băsescu. Ne-am întâlnit pe un coridor. Traian Băsescu traversa coridorul, eu ieşeam cu colegii. S-a întors spre mine preşedintele, m-am uitat la el, mi-a zâmbit, ne-am îmbrăţişat. A fost aşa un sentiment… Pentru el a fost un sentiment că m-am întors de undeva de unde plecasem. Pentru mine a fost aşa un sentiment că m-am revăzut cu un om, la care, credeţi-mă, am ţinut enorm şi sunt convinsă că la un moment dat vom sta amândoi şi vom râde de perioada de care vă amintiţi şi dumneavoastră.

Sursa: Gândul

Ah, ce emoţionant! Oare de unde s-a întors doamna Lavinia Şandru şi unde a fost plecată? Ultima oară îmi amintesc că Traian Băsescu o trimisese pe “centura politicii româneşti”.

Ca să nu credeţi că aici vorbeam din propria imaginaţie, redau concluziile unui studiu realizat în cadrul unui proiect Global Development Network South East Europe (GDN-SEE), obţinut de GEA din partea Institutului de Studii Economice Internaţionale din Viena, avându-i ca autori pe economiştii Liviu Voinea şi Flaviu Mihăescu.

Cercetarea este bazată pe Ancheta Bugetelor de Familie (ABF) realizată de Institutul Naţional de Statistică în anii 2004, 2005 şi 2006. ABF are un eşantion de peste 33.000 de gospodării în fiecare an. Fiecare membru al gospodăriei de peste 15 ani este intervievat şi datele privind caracteristicile personale şi venitul sunt înregistrate. În 2005, au fost intervievaţi 99.414 indivizi (din care 20.777 câştigau un salariu), faţă de 101.692 indivizi în 2004 (din care 20.759 câştigau un salariu).

Iată şi concluziile acestui studiu:

• Câştigurile au fost distribuite foarte inegal: 10% din angajaţi au obţinut 40% din câştigurile din cota unică.
• Indicatorii de inegalitate pe care i-am calculat arată cu toţii o creştere a inegalităţii determinată de cota unică.
•  Familiile care au câştigat cel mai mult au şi cheltuit cel mai mult din acest câştig (cele mai bogate familii au consumat 84% din câştigurile din cota unică, cele mai sărace familii au consumat 74%).
• Cota unică a sporit inegalitatea distribuţiei veniturilor.
• Cota unică a stimulat economia pe partea de cerere, nu de ofertă, stimulând consumul (82% din câştigurile din cota unică s-au dus în consum).
• Cota unică a crescut stimulentul pentru a munci, dar în special pentru cei cu salarii deja mari.

Prezentarea integrală a acestei lucrări o puteţi descărca de aici.

Aflată la Palatul Copiilor, unde a participat la lansarea candidaturii Sulfinei Barbu pentru Primăria Sectorului 4, Elena Udrea a propus simpatizanţilor PDL ca stadionul “Naţional Arena” să poarte numele de “Adriean Videanu”.

Justificarea propunerii este că această „realizare extraordinară”, cum o numeşte Udrea, este un proiect început pe mandatul fostului primar PDL al Capitalei.

Mergând pe această logică, metroul uşor din zona Crângaşi ar trebui să se numească „Traian Băsescu”, deoarece acest proiect nu numai că a fost început de actualul preşedinte al României, ba chiar a fost inaugurat de domnia sa în calitate de vatman!

Sursa foto: Gândul

Se şi vede, de altfel, acest lucru deoarece ctitorul ei şi-a lăsat amprenta caracteristică asupra liniei 41, supranumită şi „linia neagră” sau „linia morţii”, deoarece de la inaugurare şi până acum a avut loc un lung lanţ de accidente şi incidente neplăcute, cel mai recent fiind cel de ieri, din Pasajul Lujerului.

Superstiţioşii ar putea spune că linia lui 41 a debutat cu stângul, în acea zi de 21 octombrie 2002. La doar câteva ore de la inaugurarea oficială, o garnitură 41 a accidentat un copil pe Podul Grant, după ce acesta traversase prin loc nepermis linia, de mână cu mama sa.

Patru zile mai târziu, pe 25 octombrie, două accidente au avut loc în aceeaşi zi. Doi şoferi au fost grav răniţi, după ce au făcut aceeaşi greşeală la câteva ore distanţă: au virat brusc la stânga peste linia de tramvai, fără să se asigure, iar garniturile 41 i-au acroşat.

Citiţi mai departe pe Gândul

Ce să-i faci, ceasul rău, pisica neagră! Mă întreb, cum ar fi fost oare dacă Naţional Arena s-ar fi numit Stadionul Naţional “Traian Băsescu”?!

La meciul de aseară al finalei “Europa League” au fost invitate o serie de pesonalităţi din lumea sportului, cum ar fi Gică Hagi, Ilie Năstase, Gică Popescu sau Belodedici, dar şi din rândul politcienilor, printre care s-au numărat Victor Ponta, Sorin Oprescu, Vasile Blaga şi Crin Antonescu.

Citesc pe Tricolorul vechi, că Michel Platini, preşedintele UEFA şi organizatorul evenimentului, i-ar fi adresat o invitaţie şi preşedintelui Traian Băsescu, nelipsit de altfel, în trecut, la astfel de evenimente, dar pe care acesta în final a refuzat-o.

Pe Tricolorul nou am citit că Băsescu şi-ar fi dorit să meargă la meci şi chiar a fost vorba de o desfăşurare amplă de forţe din partea SPP şi SRI, pentru a analiza situaţia şi a da toate asigurările necesare, dar se pare că în final preşedintele a ales să stea acasă şi să vadă partida dintre Atletico Madrid şi Athletic Bilbao la televizor.

Pare ciudat, deoarece cu câteva zile înainte, Băsescu a făcut un tur pe la Hypermaket, la cumpărături, unde a împărţit cetăţenilor portocale şi banane şi acolo părea foarte relaxat şi lipsit de inhibiţii. Iar această ieşire a sa în public la finala “Europa League”, ar fi avut un impact mult mai mare la capitolul audienţă.

Gurile rele spun că Băsescu ar fi invidios pe Sorin Oprescu, pentru că acesta a cules laurii victoriei în cazul “Naţional Arena” şi o apariţie în public alături de acesta l-ar fi pus într-un con de umbră. Sau poate preşedintelui i-a fost teamă ca nu cumva suporterii spanioli să-l huiduiască şi să-i strige şi domniei sale ce i-au strigat lui Mitică Dragomir în Centrul Istoric?!

Cu toate strategiile şi planurile secrete de compromitere a opoziţiei şi cu toate tergiversările şi manevrele de a calma nemulţumirile populare tot mai mari, Traian Băsescu observă că pierde tot mai mult teren şi influenţă pe plan politic, fapt ce începe să îl îngrijoreze şi chiar să îl aducă la disperare.

Aşa se explică, cel mai probabil, ultima scenetă mediatică organizată în acest week-end  după scenariul binecunoscut, cu care preşedintele ne obişnuise în trecut şi care avea rolul să îi readucă procente de simpatie în rândul populaţiei.

Este vorba de preşedintele “din popor”, care îşi face cumpărăturile singur şi încropeşte conferinţe de presă “spontate”, ţinute în parcări de hypermarket, în timp ce îşi îndeasă cumpărăturile în portbagajul “Loganului” proprietate personală, înconjurat de reporteri de televiziune aflaţi acolo “din întâmplare”.

De data asta cotele penibilului au întrecut orice măsură. Traian Băsescu împărţea portocale “cetăţencelor”, probabil selectate şi păzite cu grijă de SPP-işti şi era foarte glumeţ şi zâmbitor. Una dintre femei a spus că doreşte kiwi, nu portocale, la care Băsescu a făcut o glumă – care în urmă cu vreo 4 – 5 ani ar fi fost de mare succes în mass-media – replicând: “Kiwi n-am, dar banane am!” Şi pentru că tânăra l-a refuzat şi de data aceasta, preşedintele, care se îndrepta spre ea cu banana în mână a spus: “Nu ţi-o dau ţie. Crezi că totul ţi se cuvine?”

În afară de banane Băsescu a mai oferit unui cameraman o cutie cu bere, spunând că domnia sa nu consumă acest tip de băutură.

Oare e chiar aşa de greu să realizezi că nu poţi avea succes la nesfârşit cu astfel de scamatorii, că nu poţi păcăli tot timpul oamenii, cu aceleaşi trucuri, fără ca ei să îşi dea seama, în timp, de adevăratele tale intenţii şi de contradicţia evidentă între ceea ce vrei să creadă lumea că faci şi ceea ce faci în realitate?

În ceea ce priveşte bananele, Băsescu a fost totuşi cât de cât sincer, pentru că tot ce am primit până acum de la domnia sa a fost “banana în mână” şi multe gogoşi îndesate pe gât!

Mie Victor Ponta, ca politician, nu mi-a inspirat niciodată încredere, mai ales după discursul elogios în Parlament la adresa guvernului Ungureanu. Dar am mers pe ideea că orice e mai bun la conducerea ţării decât PDL şi Traian Băsescu.

După desemnarea s-a ca premier, Ponta m-a dezamăgit, nu numai pe mine, cred, dar şi pe toţi cei care îşi puseseră speranţa într-o cât de mică îmbunătăţire a situaţiei din România.

Prima dezamăgire a fost propunerea lui Ioan Rus în funcţia de ministru la Interne, fapt pe care nu îl mai comentez, pentru că au făcut-o destui înaintea mea.

Pe urmă a urmat pactul ruşinos cu Gabriel Oprea şi UNPR, pe care Băsescu l-ar fi numit cu siguranţă “soluţie imorală”, dacă ar fi  fost în defavoarea sa.

Această alianţă cu UNPR este lucrul cel mai trist şi grav totodată, pentru că domnul Oprea a declarat că nu va susţine niciodată suspendarea lui Traian Băsescu.

Întrebat într-o emisiune la B1 TV ce va face UNPR dacă USL va declanşa procedurile pentru suspendarea din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu, Gabriel Oprea a răspuns: “Niciodată nu vom vota aşa ceva. Cum să votăm pentru instabilitatea României, când crezul nostru este stabilitatea României?”.

Sursa: DCNews

Prin urmare, dacă Victor Ponta respectă dorinţa UNPR, adică Băsescu nu va fi suspendat, lupta este ca şi pierdută, pentru că un guvern susţinut de foştii aliaţi ai PDL şi de un USL împănat cu traseişti şi dezertori din tabăra puterii, cu Băsescu la Cotroceni, nu poate decât să garanteze că lucrurile vor merge exact ca înainte. Totodată sunt trădate şi idealurile protestatarilor din Piaţa Universităţii care cereau doar atât: “jos Băsescu”, “jos Boc”, “alegeri anticipate”. Şi dacă Ponta va fi tot un fel de Boc…

După cum ştiţi, Traian Băsescu este cel mai bun preşedinte pe care l-a avut România în ultimii 50 de ani. Şi după cum a declarat chiar el şi cum, desigur, ne-am dat cu toţii seama, este cel mai autentic politician de dreapta, adorator al „Marelui Licurici”, cu care are chiar vise erotice. Aş putea spune că Traian Băsescu este chiar un libertarian convins, un politician aflat la dreapta dreptei, ce mai!

În finalul discursului, rostit cu ocazia desemnării lui Victor Ponta ca prim-ministru, domnul Băsescu a spus: “La revedere! Ne vedem la Neptun.” Ei, cum de ce la Neptun? Ca să petreacă 1 Mai muncitoresc, sărbătoarea comunistă a proletarilor din lumea întreagă, păi ce credeaţi? Şi ce loc mai bun, pentru un preşedinte de dreapta – un neoliberal convins – poate fi, pentru sărbătoarea muncii, decât vila fostului dictator comunist Nicolae Ceauşescu!

Şi dacă vă întrebaţi cui s-a adresat preşedintele nostru când a spus „ne vedem la Neptun”, ei bine mai mult ca sigur că invitaţia i-a fost adresată defunctului premier Mihai Răzvan Ungureanu, acest eminent şi erudit tânăr politician, o reală speranţă a dreptei româneşti autentice, căruia i se poate citi şi în priviri înclinaţia fermă către dreapta.

Ei vor discuta, evident, probleme de dreapta, la o bere proletară şi nişte mititei muncitoreşti la grătar. Hai să fie cu noroc!

PS: Gurile rele spun că la întâlnire va participa şi Elena Udrea. E clar deci, că acolo se va desfăşura un adevărat simpozion al dreptei româneşti!

În ultimii anii a apărut o nouă specie de extremişti, care se manifestă cel mai frecvent pe Internet, indivizi pe care i-aş numi fundamentalişti neoliberali. În limbaj popular, ei sunt numiţi „băsişti” deşi, în mod logic, neoliberal şi băsist reprezintă o contradicţie în termeni.

Teoria neoliberalilor fanatici este simplă şi poate fi întâlnită, replicată în sute sau mii de exemplare, în comentarii şi articole pe mai toate blogurile, forumurile, site-urile de ziare şi televiziuni, unde apar dezbateri pe teme politice. Ei spun cam aşa: „În România totul merge prost, pentru că e socialism. Şi în socialism, statul ticălos ia de la cei bogaţi şi muncitori şi dă la cei săraci şi puturoşi.”

Problema fundamentalistului neoliberal este că el însuşi e sărac. De aceea este şi aşa de furios şi agresiv, pentru că nu poate fi bogat, evident din cauza socialismului. În mod paradoxal însă, el urăşte săracii, cu alte cuvinte, se urăşte pe sine. Aşa cum spune şi Biblia „să îţi iubeşti aproapele, ca pe tine însuţi”, fundamentalistul neoliberal se urăşte pe sine pentru că e sărac şi de aceea îi urăşte cu patimă şi pe toţi cei care sunt mai mult sau mai puţin săraci.

Acum să analizăm puţin situaţia şi să vedem unde apare dilema.

Traian Băsescu, fostul lider al unui partid înscris în Internaţionala Socialistă, se auto-declară reprezentantul dreptei autentice din România şi promotorul celor mai neoliberale politici din instoria post-decembristă a ţării. Dacă e să ne luăm după domnia sa, în fiecare noapte doarme cu poza lui Milton Friedman sub pernă şi când era la grădiniţă citea pe nerăsuflate numai von Hyek şi von Mises.

La fel şi PDL, dacă e să ne luăm după aparenţe, este plin de „lupi tineri” cu spirit antreprenorial, adevăraţi capitalişti, muncitori, harnici şi experţi în afaceri, care sunt adepţi înfocaţi ai darwinismului social şi economic.

Cum se face atunci că, după aproape 8 ani de când Băsescu e preşedinte, ţara se afundă tot mai mult în sărăcie, economia agonizează şi datoria naţională au crescut în ultimii 2 – 3 ani de vreo trei ori faţă de datoria României din toată perioada de după decembrie 1989? Să înţelegem de aici că guvernele din regimul Băsescu au fost toate socialiste?! Statul a luat de la cei bogaţi şi harnici şi a dat la cei săraci şi puturoşi?  Ceva nu se potriveşte la teoria asta!

Acum să considerăm că în România a fost tot timpul socialism şi nu am avut parte, în toţi aceşti 22 de ani, de un capitalism autentic. Cum se face atunci că, atât pe vremea ”comuniştilor rusofili” ai lui Iliescu, cât şi pe vremea super capitaliştilor lui Băsescu, o serie de indivizi controversaţi au făcut averi uriaşe? Dacă statul a fost unul socialist şi a luat de la cei bogaţi, inteligenţi şi muncitori şi a dat la săracii cei leneşi şi proşti, atunci de ce aceşti multi-milionari sau miliardari în euro şi dolari, au reuşit să strângă astfel de averi? Nu i-a taxat statul socialist şi pe ei? Sau poate nu au fost muncitori şi inteligenţi… Atunci, dacă nu au fost muncitori şi inteligenţi cum au reuşit să se îmbogăţească???

Vedeţi, fundamentaliştii neoliberali băsişti, m-au băgat într-o mare dilemă: e socialism în România, sau nu e socialism?