Când şi când primesc câte un apel nesolicitat pe telefonul fix. Ridic receptorul şi o voce feminină melodioasă începe să îmi prezinte tot felul de oferte, de promoţii, evenimente, prezentării, pentru o firmă oarecare.

De fiecare dată pun întrebarea de rigoare: „De unde aveţi numărul meu de telefon?” Domnişoara îmi cauză mă informează senină că a luat numărul din cartea de tefefoane sau din „baza de date Romtelecom”.

După ce îi explic că nu e frumos să procedeze aşa şi că nu mă interesează astfel de oferte şi campanii, gagica îmi spune, de obicei: „Ştiţi, v-am selectat după adresă, deoarece locuiţi în zona în care avem noi sediul (sau prezentarea).”

Dacă pe Internet primesc pe e-mail astfel de mesaje, ele sunt considerate spam şi ajung automat într-un folder special. Mă gândesc, nu există cumva o modalitate, sau reglementare, care să permită ca aceste apeluri nedorite să fie băgate la spam, adică să fie blocate sau interzise?!

Vă spuneam ieri despre o femeie din Craiova, accidentată pe trecerea de pietoni, care a fost tâlhărită de doi rromi în timp ce zăcea pe asfalt.

Azi, primarul Antonie Solomon a venit cu declaraţii, spunând că femeia avea grave probleme psihice, că părinţii ei locuiau într-o zonă cu probleme şi că aveau o situaţie financiară dificilă. În consecinţă cei doi tâlhari nu aveau cum să o deposedeze pe femeie de “teancuri de bani”. Iar motivul pentru care femeia nu a făcut reclamaţie la poliţie este acela că “oamenii legii” ar fi trimis-o la sanatoriu.

Ce să înţelegem de aici; că, dacă o persoană are probleme psihice, dificultăţi materiale şi locuieşte într-un cartier rău famat, poate fi jefuită fără probleme?! Mai ales că a suferit şi un accident de maşină, nu?! Aşa o fi legea în Craiova, legea domnului Solomon?!

Pe data de 6 aprilie o femeie este accidentată, pe trecerea de pietoni, pe Bulevradul 1 Mai din Craiova. În timp ce aceasta agoniza pe asfalt, doi „conaţionali” o jefuiau cu neruşinare, cotrobăindu-i prin geantă.

Deci întreb: ăştia pot fi numiţi oameni?!!! Pentru ăştia dă statul român legi anti-disciminare???

Cred că toată lumea cunoaşte şi aplică obiceiul de a face curăţenie generală înainte de sărbătorile creştine cele mai importante, Crăciunul şi Sfintele Paşti. Tot românul înainte de Naşterea sau Învierea Domnului, bate covoare, dă cu aspiratorul, mută mobile, spală pe jos etc.

Numai că, vecinul meu de dedesubt are o altă filosofie; el, înainte de sărbători, face renovare. De două ori pe an, el trebuie să schimbe ceva, o gresie, o instalaţie, să zugrăvească, să mai monteze nişte dulapuri în perete şi ce altceva îi mai dă lui prin cap.

Cred că merge pe ideea că, decât să dea nevastă-sa cu mopul pe gresie, mai bine pune el alta nouă. Sau, decât să spele nevastă-sa faianţa din bucătărie, mai bine o dă el jos şi pune alta şi mai frumoasă. Iar dacă WC-ul a început să pută urât, aţi ghicit, decât să dea nevastă-sa cu „Domestos”, mai bine schimbă el scaunul de WC cu totul! Şi dacă tot s-a apucat de treabă, hai să schimbe şi bazinul, chiuveta, nişte ţevi şi dacă a spart pereţii, acum trebuie să pună alţii, cu faianţă nouă şi dacă tot a dat pereţii jos, hai să pună şi o uşă nouă!

Azi-noapte am lucrat pe calculator, am citit nişte chestii, am ordonat fişiere, am selectat texte etc. şi deci m-am culcat pe la 3 şi jumătate dimineaţa. Credeam că voi dormi şi eu ceva mai mult, dar n-am avut noroc! La 9 dimineaţa fix, vecinul a început să demoleze bucătăria. A tot buşit, troncănit, ciocănit şi râcâit, încât nu am mai avut nicio şansă să mai pot dormi. Nu ştiu ce are de gând de data asta… Cred că schimbă faianţa din bucătărie, sau ceva de genul.

Având în vedere că sunt mai puţin de două săptămâni până la Paşti, cred că renovarea se va desfăşura în două etape: una înainte şi a doua după sărbătoare, cum de altfel s-a mai întâmplat şi alte cazuri. Ce să-i faci, asta-i viaţa! Unii bărbaţi au pasiunea să „ciocănească” şi să „găurească” femei, vecinului meu îi place să ciocănească şi să găurească pereţi!

Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a emis o decizie, publicată în Monitorul Oficial, în care se arată că folosirea datelor personale ale cetăţenilor de către partidele politice este legală.

Decizia a fost semnată de preşedintele autorităţii, Georgeta Basarabescu.

Hotărârea precizează că folosirea datelor cu caracter personal de către partidele politice şi de către autorităţile administraţiei publice locale nu este de natură să lezeze drepturile persoanelor.

Sursa: Cotidianul

Realizaţi tupeul ordinar şi cinismul acestor afirmaţii?! Deci, folosirea datelor personale ale cetăţenilor de către o entitate privată, cum este un partid politic, nu este de natură să lezeze drepturile persoanelor! Şi asta o hotărăsc ei, nu persoanele vizate! Vă daţi seama că cetăţeanul  în România este bătaia de joc a autorităţilor?!

Am observat că atunci când merg pe stradă, printr-un loc mai aglomerat, la un moment dat mă simt foarte obosit şi încep să respir tot mai greu. Cu prima ocazie am încercat să conştientizez fenomenul şi să-i aflu cauzele.

Concluzia a fost că oboseala se datorează efortului pe care trebuie să îl depun, făcând mereu stânga-dreapta, stânga-dreapta, pentru a-i ocoli pe cetăţenii care nu vor nici în ruptul capului să se dea la o parte atunci când, venind din direcţii opuse, ne intersectăm cărările.

Mulţi con-citadini ai Bucureştiului merg pe stradă ca Vodă prin lobodă şi nu au nici cea mai mică intenţie de a-şi schimba cât de puţin direcţia de mers, atunci când le iese cineva în cale. De fiecare dată, consideră că celălalt este cel care trebuie să facă gestul de supunere, în faţa măreţiei lor princiare.

De departe campionii la acest capitol sunt rromii. Nu am văzut până acum un rrom căruia să-i pese că mai este şi altcineva pe stradă în afară de el şi gaşca lui. Apropo de asta, rromii circulă de obicei în grupuri, de la patru în sus, larg răspândite pe lăţimea trotuarului şi uneori în timp ce merg poartă discuţii aprinse sau chiar se îmbrâncesc şi se aleargă prin jurul unui punct fix situat în centrul respectivului grup. Asta e valabil mai ales pentru puradei.

A doua categorie reprezentativă pentru acest tip de comportament sunt piţipoancele. Acestea se aşteaptă mereu să le admiri din priviri şi să le faci loc să treacă, cu gesturi largi, eventual şi cu o plecăciune.

Odată, am făcut un experiment şi m-am ambiţionat să mă comport şi eu la fel. Adică, în loc să fac slalom printre trecători, am mers şi eu de parcă aş fi fost singur pe stradă fără să îmi pese de cine îmi iese în cale. Rezultatul a constat în câteva ciocniri dure, umăr peste umăr şi priviri ucigătoare înapoi către mine, completate uneori cu apostrofări de genul: „nu te uiţi pe unde mergi?!” Cu alte cuvinte datoria de a mă uita pe unde merg îmi revine doar mie, nu şi lor!

Sunt tare curios ce ar face un astfel de individ, dacă i-ar ieşi în cale un stâlp, un gard, o maşină sau orice alt obiect neviu!

Lângă Piaţa Sudului din Bucureşti se află un cimitir. Acolo familia mea deţine două locuri de veci unde, de-a lungul timpului, au fost înmormântate mai multe rude: bunicii din partea mamei, tatăl meu, un unchi şi două mătuşi.

Pe lângă faptul că, la fiecare nouă înmormântare, sunt furate rapid coroanele, florile şi crucile de lemn, din când în când mai dispare câte ceva de acolo. Acum câţiva ani a fost furat un mâner din bronz masiv de pe lespedea unuia dintre morminte, iar celălat rămas a fost îndoit rău de tot în încercarea de a-l smulge din beton. Acum ceva vreme hoţii au tăiat şi liliacul care a făcut umbră mai multor generaţii din familia mea.

Azi maică-mea m-a anunţat că a fost pe acolo şi a aflat că a dispărut şi poarta de fier, de la gărduleţul care împrejmuieşte locurile de veci. Tot maică-mea este cea care se ocupă anual cu achitarea taxei pe care o percepe administraţia cimitirului, taxă care se cam măreşte de la an la an.

Acum, după toate cele întâmplate, mă întreb pentru ce este încasată această taxă, dacă totul este lăsat la voia întâmplării, iar mormintele pe mâna hoţilor şi borfaşilor fără Dumnezeu!?

Circulă de ceva timp pe Internet un text excepţional, scris sub forma unui mesaj-manifest al ţăranului român către premierul Mihai Răzvan Ungureanu, care a declarat de curând că ţăranii din România stau la căldurică şi aşteaptă să le dea armata zăpada din bătătură. Eu am primit articolul sub forma unei prezentări PowerPoint pe e-mail, dar textul a apărut şi pe diverse bloguri şi site-uri de presă fiind specificată ca autoare Aurora Martin.

Iertat să ne fie, domnişoru’ Ungureanu, că avem numai ţărani prin satele româneşti! Şi sunt bătrâni şi nevolnici şi şi-au arătat neputinţa  în faţa troienelor! Nu le stă în obicei să dea îndărăt de la greu, că doar, de primăvara până toamna, se poticnesc şi trudesc din greu pământul cu aceeaşi săpăligă şi cu aceeaşi coasă din tinereţe, căci maşinăriile moderne le par poveşti din altă lume, când le văd pe la televizor. Numai că iarna asta i-a pus la pamânt, sub zăpezi…

Iertat să le fie, domnuşorule, că n-au feciorii pe-acasă, feciori vânjoşi şi harnici, care s-ar fi luptat cu nămeţii şi şi-ar fi salvat bătrânii, fără să facă prea mare caz de isprava lor…  Numa’ că… vedeţi, aţi picat prost, că, de ani de zile au plecat cu toţii prin cele străinătăţuri şi au rămas sate întregi numai cu bătrâni, în vreme ce flăcăii şi fetele lor, amărâţi şi neştiuţi, muncesc din greu pentru alţii! Noroc cu ei că mai trimit niscaiva bani, căci pensia abia de le-ajunge să plătească dările la stat, că, de multe ori, se miră de ce le-o mai trimiteţi şi puneţi atâţia oameni la treabă… de ce atâta deranj, din partea statului, dacă tot la stat se-ntoarce?!

Aşa că, să-i iertaţi, boier dumneavoastră, că, neştiutori cum sunt, nu înţeleg în ruptul capului de ce îi mai faceţi leneşi, dacă le spuneţi că „pentru asta e un stat puternic, să lucreze în asemenea situaţii”!? În nepriceperea lor, ei au crezut că cei aleşi să-i cârmuiască vin să-i ajute, nu să-i dojenească! Asta… numai pentru că, după 22 de ani, se vede treaba că prea multă libertate i-a făcut să uite ce-nseamnă… autoritate!

Dar nu vă faceţi griji şi pentru asta, domnişorule, căci ţăranul român a fost mereu îndelung răbdător şi le-o răbda şi pe cele ce-or veni… Numai că unii abia au fost dezgropaţi de sub zăpadă şi, ca-n vremurile de demult, le-a fost mai aproape preotul satului, decât aleşii conducători; de-aia nici nu au apucat să afle că deasupra zăpezilor îi aştepta un nou guvern.

Şi, uite, zăpezile astea parcă le-au luat minţile, căci, altfel, şi-ar fi cerut iertare, umili, ca-ntotdeauna, dacă s-ar fi gândit la cât deranj v-au pricinuit… Păi cum să nu fiţi supărat, când, după ceremoniile de ungere a noilor miniştri, după zâmbete, felicitări, mulţumiri şi voie bună, după piruete oratorice audiate în Parlament, a trebuit să lăsaţi lumea bună, să vă puneţi şoşonii şi să coborâţi printre mujicii din nămeţi?!

Dar ei v-au înţeles, domnişorule, v-au înţeles mai ales când le-aţi recomandat: „Seriozitate, seriozitate, seriozitate!” şi „Mobilizare şi rezolvarea problemelor cât mai repede!”, căci parcă le vorbeaţi ca la carte şi parcă le reînviaţi fragmente din Lenin: „Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!” Alte vremuri…alte ierni… Au înţeles şi că „Asta e! Haide, la muncă acuma, că stăm degeaba aici!” Şi… v-au cam dat dreptate!

Ce n-au înţeles ei, domnişorule, nu v-au înţeles îndemnul: „nu ne văicărim, nu ieşim să  cântăm prohodul pe posturile de televiziune!” Şi ştiţi de ce?! Pentru că unii dintre ei chiar aveau mortul în casă şi îl aveau de câteva zile sub zăpezi, fără să ştie dacă nu urmau să aibă aceeaşi soartă… În nepriceperea lor, cum vă spuneam, n-aveau cum să înţeleagă că, pentru domniile voastre, morţii erau doar nişte foşti alegători şi nişte cifre în statistici… Aşa că, iertat să le fie, domnişorule, dar, după ce-aţi plecat, i-au chemat pe bunul Dumnezeu şi pe preotul din sat, să le fie din nou alături şi, pe sub zăpezi, în surdină, ca să nu deranjeze, au cântat prohodul pentru morţi. Erau morţii lor! Nişte ţărani!

A apărut şi un video după acest text, cu imagini cât se poate de sugestive. Privind la ele, acum sunt sigur că bieţii oamenii nu au avut nicio şansă în faţa zăpezii, oricât s-ar fi străduit singuri cu lopata!

Astăzi, Traian Băsescu a fost invitat din nou la emisiunea „După 20 de ani” de la Pro TV. Emisiune fireşte aranjată, cu întrebări pregătite dinainte şi cu răspunsuri pe măsură. Băsescu, cu tupeul lui caracteristic, a încercat aceleaşi şmecherii şi trucuri, pe care le foloseşte întotdeauna, de parcă nimic nu s-a întâmplat în ultimul timp, ca şi cum n-au fost oameni bătuţi şi arestaţi la Universitate şi de parcă ţara întreagă nu strigă de două luni încoace, non-stop, „Jos Băsescu” şi „Băsescu, demisia”.

Voi prezenta ce am reţinut din noile perle băsiste, parcă mai numeroase ca de obicei, însă în ordinea apariţiei lor, nu în funcţie de ipocrizie şi penibilitate, pentru că mi-ar fi foarte greu să fac un clasament.

Fiind întrebat de ce propune tocmai acum „reîntregirea salariilor bugetarilor”, preşedintele a spus:

În niciun caz din populism. Dar toţi trebuie să participăm la o guvernare responsabilă, iar mesajul meu nu putea să fie decât responsabil, pentru că nu poţi să ascunzi la nesfârşit realităţile. Iar un preşedinte care şi-a asumat măsurile de austeritate şi când s-au îndeplinit condiţiile, nu cere Parlamentului şi Guvernului să relaxeze aceste condiţii poate fi considerat un preşedinte care şi-a minţit propriul popor până la urmă, sau o categorie profesională.

Deci, cu alte cuvinte, guvernul sau opoziţia, ascunde realităţile economice ale României. Iar dragul nostru preşedinte pur şi simplu nu mai suportă această situaţie! El îşi dă seama că economia merge mai bine ca oricând, bani sunt din belşug, dar cineva doreşte să ascundă acest lucru. Iar el, ca un şef de stat responsabil şi care nu şi-a minţit niciodată propriul popor, propune ca salariile bugetarilor să fie mărite, chiar acum, cu puţin înainte de începerea campaniei electorale.

Trebuie remarcat aici faptul că, a cere Parlamentului să „relaxeze condiţiile”, este un non-sens, pentru că această instituţie are doar un rol de reprezentare a electoratului şi unul legislativ, fiind o putere în stat pe care domnul Băsescu a cam faultat-o de când e preşedinte, deci nu are cum să ia decizi care ţin de executiv. Dar intenţia sa a fost probabil să includă şi opoziţia în tabăra celor care vor „să ascundă la nesfârşit realităţile”.

În continuare, pentru a-şi justifica teza, Băsescu vine cu documente şi cu precizări:

De la intrarea în acord, când ne-am angajat să reducem populaţia bugetară, s-a produs o reducere de 200.000 de salariaţi în sectorul bugetar.

Aici cel puţin e sincer şi recunoaşte că s-a angajat în faţa FMI să reducă populaţia, fie ea şi bugetară, deocamdată.

Fiind întrebat ce părere are despre faptul că OMV Petrom a fost lăudată de guvern ca fiind compania cu cel mai mare profit în anul precedent, deşi cetăţenii se plâng de preţul tot mai mare la carburanţi, Băsescu a replicat:

Eu sunt cel care a rupt orice legătură cu Petrom-ul ca semn de protest pentru excesul de profit pe care l-au obţinut într-o perioadă de criză.

În primul rând, ce „legături” poate avea preşedintele unei ţări cu o companie privată şi în al doilea rând, cum poţi fi un promotor fervent al politicilor de dreapta, o dreaptă chiar puţin fascistă şi să acuzi o companie că face „exces de profit”??? Păi profitul nu este motorul economiei capitaliste?!

Când a venit vorba despre miniştrii din fostul guvern, Băsescu a ţinut să se refere în mod expres la Elena Udrea:

…trebuie să vă spun că a avut cea mai bună absorbţie. Ne place, nu ne place, cum era ea, cu tocuri înalte, cu pantaloni strâmţi, a avut cea mai bună absorbţie de fonduri europene.

Mă rog, domnul preşedinte se pricepe cel mai bine când vine vorba de „absorbţie” şi de Elena Udrea. De fapt toţi politicienii cunosc foarte bine faptul că doamna ministru este cea mai bună la capitolul absorbţie.

Următoarea dudă spusă de Băsescu în emisiune poate fi încadrată foarte bine la capitolele „doamnă, sunt perfect” şi „ce-mi plac glumele mele, hă, hă, hă”:

Ştiţi ceva ce mie nu ar putea să-mi treacă prin minte, hă, hă, hă, în politică?

Când a venit momentul ca preşedintele să facă referire la activitatea miniştrilor din guvernul actual şi cele anterioare, pe lângă faptul că s-a arătat revoltat, a făcut şi o mică dezvăluire:

Mă revoltă că nu dormim în birourile în care ar trebui să mişcăm proiecte.

Vă mai amintiţi de Elena Udrea, care, la miez de noapte, era surprinsă de jurnalişti întrând pe furiş în Palatul Cotroceni? Păi ce credeţi că voia să facă? Se ducea să „doarmă prin birouri” şi să „mişte proiecte”! Şi rezultatele s-au văzut, doar preşedintele a spus că e cea mai tare la absorbţie!

De departe cea mai tare fază a fost cea cu umilinţa. Întrebat de unul din jurnalişti, într-o discuţie legată de protestele din ultimele săptămâni, dacă este dispus să renunţe, Băsescu a cerut în mod expres ca declaraţia pe care o va face să fie păstrată în arhivele televiziunii, ca mărturie peste veacuri, ceva în genul celebrului monolog al marelui George Calboreanu în piesa „Apus de soare”:

Este, a fost cel puţin în ultimii… din 2007 încoace, a fost cea mai umilitoare perioadă din viaţa mea, jignit de dimineaţa până seara de tot soiul de oameni, pe televiziuni prin adunări publice… Funcţia de preşedinte a reprezentat pentru mine cea mai mare umilinţă a vieţii mele.

Păi bine nea Traiane, dacă ţi-a fost aşa de greu, de ce ai stat 8 ani în funcţia de preşedinte, ba chiar ai ţinut să mai stai încă un madat? Dacă ţi-a fost aşa de greu cu umilinţa, de ce nu ai demisionat ca să-l laşi să conducă pe altul mai nesimţit şi mai insensibil la jignitri? Şi dacă te doare inima când unii te umilesc pe tine, atunci tu, ca preşedinte ales, de ce îţi umileşti şi îţi jigneşti poporul, de câte ori apari pe la televiziuni şi pe la adunări publice?

Dar staţi aşa că domnul preşedinte vine şi cu explicaţii:

Am compensat totul cu ceea ce se numeşte misiunea funcţiei… Doamne fereşte, nu misiune divină, spun misiunea funcţiei; un preşedinte trebuie să înghită.

El are o misiune, o misiune importantă, chiar dacă nu e încă divină; dacă un ministru trebuie să „absoarbă”, un preşedinte trebuie să „înghită”! De aceea el nici nu poate să abdice.

Preşedinţii nu pot să abdice. Hă, hă, hă!

Aici pezevenghiul vrea să arunce şi nişte săgeţele otrăvite către regele Mihai şi către susţinătorii Majestăţii Sale, care acum câte zile îi strigau lui Băsescu „Demisia” şi „Să vină regele”, în timpul cuvântării sale din din Parlament, că doar îl ştiţi pe Zeus, nu uită şi nu iartă niciodată!

Din emisiune am aflat şi un lucru deosebit de interesant. Pentru coaliţia de guvernare şi PDL, îndepărtarea de la şefia Camerei Deputaţilor a Robertei Anastase este la fel de inacceptabilă ca şi părăsirea înălţimilor Golan de către Israel. Întrebat de unul din jurnaliştii de la Pro TV, cum priveşte pre-condiţiile puse de opoziţie, aflată în grevă parlamentară, Băsescu a spus:

Cred că s-a mers prea departe cu condiţiile. Ştiţi, eu i-am spus, poate nu e un exemplu fericit, eu i-am spus preşedintelui Siriei, la un moment dat, încercând să clarific o neînţelegere cu Israelul, dom’ne, cum poţi să pui pre-condiţie, „părăsiţi înălţimile Golan şi ne aşezăm la masă”, când de fapt ăsta trebuie să fie finalul discuţiilor între Israel şi Siria! La fel şi aici, când vrei să nu se rezolve ceva, pui nişte pre-condiţii care la un moment dat par inacceptabile uneia din părţi.

Pentru final am lăsat o dudă în limbaj de cartier în cel mai autentic stil de Sălăjeeaaan, cum nici Mircea Badea nu ar putea să scoată:

Să ştiţi că am discutat cu foarte mulţi tehnocraţi, altfel vestiţi şi emiţători de puncte de vedere, ce tre’să facă guvernul, ce tre’ să se întâmple, ce viziuni au ei, sigur, adesea  viziuni care, cu care cad în nas după ce se termină lungimea mesei.

E tare marinerul, sau cum?

Înregistrarea emisiunii o găsiţi aici.

Poate că mi-aţi remarcat lipsa de pe Internet în ultimele 4 zile. Am avut Internetul oprit pentru că blocam toată reţeaua de cartier din motive absolut misterioase.

Băieţii mi-au scos pur şi simplu cablul de pe bloc din switch pentru că nu le mai mergea lor reţeaua şi în loc să mă anunţe pe mine că mi-au tăiat Internetul, au vorbit cu un vecin care nici nu mai era abonat la ei şi care, bineînţeles, nu mi-a spus nimic. Noroc că mi-a dat azi prin gând să sun la firmă, că altfel stăteam mult şi bine fără Internet.

Nici în prezent nu ştiu cât voi mai avea acces la net, pentru că încă nu s-a depistat misteriosul defect, pe care chipurile l-am provocat în reţea. Aşa că dacă voi dispărea din nou din online să ştiţi că absenţa e motivată serios.