La discursul cu ocazia investirii lui Cristian Diaconescu în funcţia de ministru de Externe, Băsescu arăta disperat, furios, plin de ură, vocea îi tremura până la lacrimi, iar ce spunea era aproape incoerent şi lipsit de logică.

A doua zi, la “intervenţia cu românii”, a apărut un Băsescu cu chip luminos, care afişa siguranţă şi încredere în sine, iar discursul a fost unul arogant şi indiferent la problemele cetăţenilor revoltaţi. Preşedintele a spus că nu ar schimba nimic din ceea ce a făcut până acum, că el ştie ce trebuie făcut şi că va colabora în continuare cu Guvernul, pentru a ne oferi un “orizont de ţară nouă”.

De unde această schimbare bruscă de atitudine? E simplu, sosise în ţară delegaţia FMI. Şi pentru că i-au venit stăpânii, asigurându-l că totul este în regulă şi că tot el este jupânul, Băsescu a prins curaj, ba chiar a început să aibă chef de glume.

Traian Băsescu a avut joi, la Palatul Cotroceni, o întâlnire cu directorul executiv al FMI, Menno Snel.

Potrivit Mediafax, la începutul întâlnirii, preşedintele l-a întrebat pe oficialul FMI: “Cum se vede România de la Washington?”.

“La ultimele întâlniri, au fost foarte multe complimente faţă de modul în care aţi administrat ţara în criză”, a răspuns Menno Snel.

În replica ce a urmat, Băsescu nu s-a abţinut să nu facă o glumă, iar aceasta i-a vizat pe protestatari.

“Poate la următoarea noastră întâlnire o să trimitem nişte oameni care protestează în Bucureşti… (râsete – n.r.) În legătură cu succesele noastre”.

Sursa: RTV

Azi am primit o scrisoare de început de an de la BCR. După politeţurile introductive şi urările de an nou, vom face şi vom drege, să facem bine, ca să fie bine, pe prima pagină a scrisorii este prezentată o listă cu realizările măreţe ale BCR din perioada 2007 – 2011.

Apoi sunt asigurat că toate aceste îmbunătăţiri sunt la dispoziţia clienţilor împreună cu altele noi, care sunt puse în aplicare începând cu acest an.

Toate aceste lucruri sunt la dispoziţia dumneavoastră şi vă puteţi bucura în mod necondiţionat de ele. Consilierii noştri au participat la programe speciale de pregătire şi vă pot oferi informaţii mai detaliate despre cele mai bune soluţii dedicate nevoilor dumneavoastră pentru administrarea contului curent BCR şi a operaţiunilor. Continuând procesul de îmbunătăţire şi simplificare a operaţiunilor pe contul curent BCR, începând cu 27 martie 2012 vom elimina un număr de 14 comisioane şi vom ajusta valorile a 7 comisioane după cum urmează…

După care, pe verso vine şi surpriza: o listă care cuprinde o serie de majorări semnificative ale unor comisioane percepute la principalele operaţiuni bancare, printre care şi câteva reduceri la nişte comisioane pentru operaţiuni nesemnificative.

De exemplu se măreşte cu 1 leu comisionul de administrare a contului curent ceea ce măreşte costul administrării cu 12 lei pe an, în schimb se reduce cu 3 lei comisionul de eliberare a extrasului de cont la ghişeele băncii. În rest, majorări şi iar majorări la mai toate operaţiunile de încasări sau retrageri de numerar, inclusiv cele electronice.

Este vorba de dublări sau majorări chiar mai mari, la mai toate comisioanele de anul trecut, la care se mai adaugă comisionul de 1% din valoarea retragerilor de numerar de mare valoare neprogramate/neonorate, adică pentru sume mai mari de 50.000 de lei, respectiv 10.000 de euro.

Deci ni se prezintă mai întâi realizările măreţe şi serviciile oferite din 2007 până azi, după care sunt anunţate nişte majorări de comisioane, hotărâte în mod unilateral şi fără nicio justificare, ca pe  pe un lucru bun şi avantajos pentru client. Asta îmi aminteşte foarte mult de discursul de ieri seară al preşedintelui Traian Băsescu, ca stil de comunicare.

Notă: Aceste majorări de comisioane percepute la operaţiunile bancare, care au fost făcute şi pe tot parcursul anului precedent, au fost anunţate în presă pentru toate băncile care operează în România, nu numai pentru BCR. Însă de data asta nu-l văd pe domnul Isărescu ieşind să ia public atitudine, aşa cum a făcut-o atunci când îi certa pe români că sunt nechibzuiţi şi au luat credite cu buletinul.

După ce ministrul de externe Teodor Baconschi a fost revocat din funcţie de către Emil Boc prin SMS, foarte probabil via Traian Băsescu, aşa cum era firesc blogul ex-ministrului a fost asaltat de o mulţime de utilizatori Internet, fapt care a determinat blocarea acestuia.

După ce blogul şi-a revenit, postarea în care Baconschii îi jignea pe protestatari a dispărut. Totuşi articolul poate fi găsit în cache-ul Google şi îl puteţi accesa aici.

Eu l-am salvat şi pentru a nu se pierde cuvintele memorabile cu care guvernantul pdl-ist îşi alinta electoratul le redau aici sub formă de citat:

După ce ani de zile şi-a etalat figura uzată exclusiv pe ecranele bătrânei Securităţi, Crin Antonescu a trecut în sfârşit la fapte. Mă rog, nu direct – asta ar fi cerut prea mult curaj –, ci prin interpuşi, simpatizanţi ai ordinii noi pe care ne-o pregătesc locotenenţii şi caporalii lui Ion Iliescu. Alături de copilotul său Ponta, a lansat un apel la manifestaţii pentru suspendarea Preşedintelui “în stradă” şi răsturnarea guvernării PDL.

Acţiunea a culminat ieri seară în centrul Bucureştiului. Ca la Londra vara trecută, vajnicii suporteri ai democraţiei de macadam au spart, incendiat, bătut şi au aruncat cu piatră cubică. Nu ştiu dacă au dus democraţia până la capăt, furând plasme pentru a putea urmări mai confortabil analizele atât de fine ale tonomatelor de serviciu.

Să fi declanşat soarta SMURD toate aceste nobile pasiuni stradal-televizive? Sau doar carisma domnilor Antonescu şi Ponta? Sau poate exasperarea galeriilor fotbalistice a fost stârnită de dictatura PDL?

Habar n-am. Ştiu însă că un lucru devine din ce în ce mai clar pentru toţi românii de bine. A început încleştarea pe viaţă şi pe moarte între forţele trecutului şi proiectul unei noi Românii. Opoziţia şi-a activat în sfârşit întreg arsenalul moştenit de la Ana Pauker, Teo, Luca şi Dej: derbedei înarmaţi, dezinformare, propaganda urii.

Ne acuză că vom fura alegerile doar pentru că vrem ca românii să voteze, în diaspora şi acasă. Ce vor ei, în schimb, e ca o populaţie imbecilizată de televiziuni, înfricoşată de scenarii apocaliptice mereu dezminţite de realitate şi, mai nou, de bătăuşii scoşi pe străzi, să aleagă în locul reformei Statului retorica urii şi neputinţei ridicată la nivel de program politic.

Anul care începe va fi crucial pentru România. Opţiunea e simplă: reformă, responsabilitate, siguranţă sau regres, populism, domnia bâtei. Alegerea o va face însă România vrednică, România care munceşte, România însetată de viitor, nu mahalaua violentă şi ineptă încolonată, ca minerii odinioară, în spatele moştenitorilor Securităţii.

Comisioanele bancare au luat-o razna. De anul acesta, daca plănuiţi să retrageţi sume mari de bani fără să anunţaţi înainte banca, plătiţi 1% din valoarea tranzacţiei.

Şi taxa pentru administrarea contului curent ajunge până la 12 lei pe lună. Iar orice plată la ghişeu va costa până la 7 lei.

Multe bănci şi-au modificat comisioanele încă de la începutul anului, restul le măresc de acum încolo.

Taxele diferă de la o bancă la alta. Dacă primiţi salariul pe card, trebuie să ştiţi că angajatorul nu vă poate obliga să lucraţi cu o anumită bancă.

Astfel, puteţi alege o bancă mai mică, pentru că uneori acestea percep taxe şi comisioane mai mici decât cele practicate de marile instituţii financiare.

Sursa: InCont.ro

Acest lucru s-a întâmplat şi în 2011. Chiar de curând, m-am interesant la mai multe bănci care este comisionul de administrare pentru un cont curent şi am constatat că de la începutul anului trecut acesta s-a dublat sau chiar s-a triplat.

Mă întreb cum rămâne cu “mecanismele de piaţă”, cu “mediul concurenţial” privat care este preocupat să ofere clienţilor servicii cât mai bune la preţuri avantajoase? Eu zic să privatizăm tot! Şi salvările şi SMURD-ul…

Am mari îndoieli că protestele din toată ţara, care ţin deja de o săptămână, vor duce în mod direct, chiar acum, la demisia lui Traian Băsescu, a lui Boc şi implicit la căderea guvernului. Cei de la conducere se agaţă prea mult de putere şi de poziţiile câştigate până acum, pentru a ceda prea uşor.

Iar, în ceea ce îl priveşte pe Băsescu, la cum îl ştim, acesta nu se va da în lături de la nimic şi va fi capabil de orice, inclusiv, în opinia mea, să folosească muniţie de război împotriva manifestanţilor, în caz că va primi aprobare de la „Marele Licurici”.

În concluzie, nu cred că protestele paşnice, ale unor oameni sărmani, care îşi strigă necazurile cu lozinci haioase, vor sensibiliza în aşa măsură clica aflată la putere încât să ia deciziile necesare, corecte şi onorabile în această situaţie.

Ceea ce contează însă şi ceea ce va avea efecte viitoare, este faptul că mesajele acelor oameni şi tot ceea ce se întâmplă în aceste zile ăn România este văzut de o ţară întreagă şi de o planetă întreagă.

În aceste condiţii, în care actuala putere nu mai are practic nicio legitimitate, este greu de crezut că la viitoarele alegeri, în cazul în care va câştiga măcar un partid din actuala coaliţie de guvernare, va fi clar pentru toată lumea, inclusiv pentru opinia publică internaţională, că acestea au fost câştigate prin fraudă.

Acesta este şi motivul pentru care Emil Boc a manifestat azi în declaraţii o mare teamă pentru alegeri anticipate. Dacă s-ar ţine acum alegeri anticipate, PDL, UNPR şi UDMR ar ieşi definitiv din politică şi a intra direct în groapa de gunoaie a istoriei.

Actualele manifestaţii populare sunt o bună lecţie şi pentru opoziţie. Ludovic Orban a simţit deja pe pielea lui duşul rece al mulţimii de protestatari. Dacă partidele din USL şi alte formaţiuni politice, care au acum pretenţii de guvernare nu vor înţelege că în democraţie trebuie să ţii cont de populaţie şi societatea civilă, tratând cetăţenii cu respect şi apărându-le interesele, vor avea cu siguranţă aceeaşi soartă ca şi Traian Băsescu şi gaşca lui portocalie.

În ultimii ani, regimul Băsescu a dat naştere la o categorie socială aparte, un om de tip nou, pe care l-aş numi corporatistul fascisto-băsist.

Corporatistul fascisto-băsist este un individ total rupt de societate, total lipsit de empatie şi solidaritate faţă de cei cu probleme sau aflaţi în suferinţă, care nu este interesat deloc de lumea în care trăieşte şi ce se întâmplă în jurul lui.

CFB-iştii trăiesc într-o bulă fericire pe care şi-au construit-o în universul lor autist, limitat şi izolat de restul lumii. Atât timp cât afacerea de familie merge, sau jobuleţul la multinaţională e satisfăcător, bănuţul curge lin şi constant, prietenii şi rudele sunt fericiţi şi sănătoşi, restul nu mai contează.

Îşi petrec aproape fiecare noapte în cluburi, unde fac poze cu prietenii lor snobi şi le postează pe Facebook sau Twitter, iau masa numai la restaurante cu specific, unde îşi etalează gadget-urile scumpe şi hainele de firmă, în fiecare week-end merg la munte sau la mare, cu maşinile luate în leasing şi cel puţin de două ori pe lună merg în excursii în străinătate… Atât timp cât în lumea lor totul e roz, strălucitor şi minunat nu îi mai interesează ce se petrece cu restul lumii.

Ceea ce îi defineşte pe aceşti indivizi este un dispreţ total faţă de cei care sunt mai săraci ca ei şi au probleme în asigurarea traiului. Fiind educaţi în spritul cretin, insuflat de cultura americană de sorginte fascistă, a competiţiei, a mitului supraomului şi învingătorului, aceştia se cred cumva superiori majorităţii membrilor societăţii. Ei sunt cei care au reuşit, iar ceilalţi sunt „luzării”, rataţii societăţii, sau cum ar spune anumiţi politicieni pdl-işti, „viermii” şi „ciumpalacii”.

În realitate, în cele mai multe cazuri aceşti parveniţi, nu sunt nici supraoameni, nici exemple de succes în viaţă ci doar nişte profitori, oportunişti şi paraziţi sociali ai sistemului.

Aseară, Mircea Badea, la emisiunea „În gura presei”, le-a dat o replică acidă acestor specimene, care se bat cu pumnul în piept că ei nu se duc la proteste, pentru că muncesc şi au tot ce le trebuie. Nici eu nu puteam să exprim mai bine în cuvinte ceea ce aş fi vrut să le spun acestor personaje triste ce se autoiluzionează să creadă că ei sunt total independenţi de societatea în care trăiesc şi ceea  ce îi afectează pe ceilalţi nu are efect şi asupra lor.

De data asta sunt perfect de acord cu Mircea Badea şi îi acord puncte în plus pentru că, din punct de vedere al statului social se apropie şi chiar îi depăşeşte pe mulţi dintre aceşti neo-fascişti băsisţi, dar totuşi nu aderă la mentalitatea lor găunoasă.

Vizionaţi aici fragmentul de emisiune!

Într-o declaraţie pe postul România TV, Gigi Becali s-a declarat scârbit de protestele pro Arafat spunând că nu este de acord cu susţinerea arătată de români pentru “un arab”.

Mie mi-e scârbă de protestul ăsta. Nu sunt de părere să luăm apărarea unui arab (…) Fiindcă nu-i creştin”, a spus Becali. “Ce minuni a făcut Arafat? A luat un sistem francez şi l-a implementat în România.

Sursa: Adevărul

Acest lucru dovedeşte încă o dată faptul că finanţatorul Stelei este o persoană lispită de verticalitate, un oportunist şi un impostor.  Îmi amintesc de seara când s-au anunţat rezultatele alegerilor prezidenţiale din 2009, când Mircea Geoană ţopăia şi striga ca un disperat “Am învins!”şi “Mihaela, dragostea mea”, oierul din Pipera stătea în spatele său şi rânjea înercând să-şi facă simţită prezenţa în tabăra învingătorilor.

Mai apoi, după ce sorţii victoriei s-au întors în favoarea lui Băsescu, a trecut în cealaltă tabără, mai recent încercând chiar să-l convingă pe Corneliu Vadim Tudor să adere la “Mişcarea Populară” a Ioanei Băsescu.

La fel procedează şi acum încercând să sprijine făţiş interesele puterii:

„M-am uitat cu scârbă la televizor! Mi-e scârbă de românii care au ieşit în stradă!”, a declarat Becali. “Cum să ţin cu un arab împotriva preşedintelui ţării mele?”

Sursa: Gândul

L-aş întreba pe nea Jiji, dacă este el atât de creştin şi de patriot, de ce, în loc să-şi bage banii făcuţi în mod cinstit şi creştinesc, în palate poleite cu aur şi Maybach-uri, nu a făcut el un SMURD 100% românesc şi creştin şi de ce, în loc să-şi bage dolarii în clubul Steaua, ca să facă avere din trafic cu jucători de fotbal, nu a făcut el nişte spitale, policlinici, şcoli, sau cămine pentru bătrâni sau nevoiaşi??? Aud?!

SMURD-ul nu a fost creat de un om. Sistemul a fost creat cu banii românilor.

Traian Băsescu

Guvernul Boc doreşte să-i îngroape definitiv pe amărâţii de ţărani. La sfârşitul anului 2011, mai precis în ziua de 30 decembrie, când toată lumea se pregătea de Revelion, Guvernul Boc publică în Monitorul Oficial nr.938, Ordonanţa de urgenţă 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii 571/2003 privind Codul Fiscal.

Ei bine prin acest act normativ milioane de ţărani vor trebui să plătească de la începutul acestui an un impozit de 16% pe veniturile obţinute din arendarea terenurilor. Toate contractele de arendă vor fi înregistrate la fisc, nu doar la primărie.

Aşadar, după ce că ţăranii şi-au dat pământurile în arendă pentru că nu mai puteau să le muncească, obţinând, în funcţie de starea vremii, câteva zeci de kg de grâu, porumb, floarea-soarelui, sfeclă, etc. necesar pentru traiul zilnic, vine acum Boc şi acoliţii săi, după ce n-au fost în stare să le asigure sprijin pentru a-şi lucra pământul, şi mai pune un impozit pe spinarea bieţilor oameni.

Modul de calcul al acestui nou impozit se stabileşte prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut. Impozitul se reţine de către plătitorii de venit, arendaş (societatea comercială ), în momentul plăţii venitului. Mai simplu spus: cetăţeanul care a dat pământul în arendă, după recoltare, când i se face calculul cât i se cuvine, patronul îi va reţine 16% din venit. Ai avut de luat 700 kg de grâu, patronul îţi reţine impozit, pe care îl dă statului, cantitatea de 102 kg iar tu mai rămâi cu 598 kg de grâu.

Exprimarea în lei a celor 102 kg se face prin hotărâre a consiliului judeţean. Ţăranul poate opta pentru stabilirea şi plata impozitului şi la fisc iar el, ţăranul, este obligat să înregistreze la fisc în termen de 15 zile de la încheiere contractului de arendare.

Sursa: Tricolorul

Milogeala şi tupeul în online au ajuns sport naţional în mediul online românesc. E plin Internetul de „cyber-cerşetori” care te inoportunează peste tot şi la orice oră cu tot felul de cereri de ajutor, sau pentru servicii gratuite şi unilaterale.

De când blogul meu a crescut în popularitate, topuri şi număr de vizitatori, am început să fiu asaltat tot mai mult de tot felul de astfel de milogi, oportunişti şi profitori, unii dintre ei dând dovadă chiar de obrăznicie.

Nu mă refer aici în mod special la clasicul schimb de linkuri, devenit deja cotidian. Această formă de milogeală mi se pare a fi printre cele mai „cinstite”. Persoana respectivă îţi cere un serviciu în schimbul altui serviciu, deci, în principiu, este o afacere cât de cât onestă.

Problema apare atunci când solicitantul are un blog lansat de câteva săptămâni şi în jur de 20, maximum 50 de vizitatori unici pe zi, comparativ cu mine, care am, în medie, cam de 30 de ori mai mult. Evident, avantajul acestui schimb de linkuri este mult mai mic pentru mine şi evident mai mare pentru cel care îl solicită.

Pe urmă, este puţin cam aiurea să faci schimb de linkuri între bloguri/site-uri care nu au nicio legătură între ele în ceea ce priveşte tematica. Nu are nicio relevanţă pentru blogul meu, unde scriu în general despre conspiraţii, manipulare şi propagandă, un blog unde se postează articole despre maşini, pariuri sportive, jocuri sau modă.

Adevăraţii milogi sunt însă cei care îţi cer, sau te roagă să scrii un articol despre ei, să postezi un link, să le dai un vot, doar aşa, pentru că ei sunt simpatici şi au tupeu. Adică, ei nu îţi oferă nimic în schimb, dar tu, dacă eşti fraier şi/sau milostiv, s-ar putea să dai curs cererii lor.

În acestă categorie intră cei care îşi lansează diverse bloguri sau site-uri de afaceri, trupe care lansează videoclipuri, posturi de radio online şi au nevoie de publicitate. În loc să investească bani în campanii de promovare, aşa cum ar fi normal, încearcă să îşi facă publicitate gratuit profitând de numărul mare de bloguri existente pe Internet.

Aici un rol deosebit în au agenţii de PR, care vor să folosescă bugetul alocat pentru orice, numai pentru promovare nu. Aceşti piarişti şi piariste, trăiesc cu impresia că, dacă îţi trimit un comunicat de presă şi îţi cer să îl postezi pe blog, îţi fac chiar o favoare, tu, ca un blogger amărât ce eşti, fiind mereu în pană de subiecte şi dornic să fii luat în seamă de nişte profesionişti ca ei.

O altă formă mascată de a-şi face publicitate gratuit, o practică unele site-uri de afaceri, care postează comentarii pe bloguri, cu unicul scop de a lăsa acolo un link către site-ul respectiv, sau de a lăsa în comentariu un text care prezintă afacerea, sau informaţii despre serviciile oferite.

Uneori este postat un comentariu scurt şi imbecil, referitor la articolul de  pe blog, după care urmează linkul către afacerea proprie, alteori este postat cu tupeu pur şi simplu un anunţ publicitar urmat de linkul de rigoare.

Există o categorie cu totul aparte, care îmbină cerşeala cu obrăznicia şi se găseşte în rândul bloggerilor începători. Aş numi-o, „eu sunt mic tu fă-mă mare”. Am primit şi astfel de mesaje în care un oarecare blogăraş mă anunţă că şi-a făcut şi el blog şi vrea să devină celebru. Iar pentru asta mă roagă să îl includ în blogroll, să îi dedic un articol de recomandare cu linkurile aferente, sau orice altceva, care l-ar putea scoate şi pe el din anonimat. Asta ca şi cum eu aş avea vreo obligaţie în acest sens, ar fi cumva o datorie de la sine înţeleasă din partea mea şi a altora care sunt ceva mai avansaţi decât el!

Dacă intru pe blogul celui care îmi face solicitarea, în 99% din cazuri voi găsi un blog cu câteva articole, postate o dată la câteva zile în care sunt scrise câteva aberaţii cu multe greşeli de ortografie, iar în rest multe clipuri de pe Youtube, fotografii sexy sau amuzante, bancuri şi alte fleacuri culese de pe Internet.

Fenomenul cerşetoriei online se manifestă la fel de frecvent şi în cadrul reţelelor de socializare, unde ne întâlnim şi aici cu o grămadă de milogi „independenţi”, dar şi mulţi piarişti, antreprenori online etc. Pe Twitter sunt asaltat de cei care te roagă din suflet să le dai şi lor un RT. Pe Facebook gama de cereri este ceva mai diversă, aici fiind prezenţi atât „antreprenorii” care şi-au făcut pagină şi tu eşti obligat automat să le dai „like”, cât şi amatorii de concursuri şi topuri, care te roagă sau îţi cer de la obraz să le dai şi lor acolo, un „like”, un „share”, un vot ceva, indiferent dacă îi cunoşti, sau nu, indiferent dacă îţi place blogul lor, sau comentariul cu care participă la nu-ştiu-ce concurs tâmpit!

Aş vrea ca toţi aceşti oportunişti, profitori, milogi şi tupeişti din mediul online să ştie că bloggingul, antreprenoriatul online, promovarea şi PR-ul în social media sunt activităţi care necesită multă muncă, perseverenţă şi răbdare şi la fel ca în orice altă activitate care implică relaţionare şi socializare sunt valabile regulile de bun simţ, politeţe şi conduită.

Cei care cred că blogging-ul este o activitate prin care poţi câştiga bani rapid, uşor şi fără efort se înşeală amarnic. Şi în acest caz este nevoie de foarte multă muncă, poate chiar mai multă decât în alte domenii, de perseverenţă şi mult timp dedicat acestei activităţi.

Dacă postezi zilnic câteva articole, chiar şi în week-end şi de sărbători, dacă îţi promovezi cu bun simţ blogul pe Internet, dacă comentezi constant pe alte bloguri şi site-uri, căutând să te faci cunoscut şi cel mai important, dacă ai ceva de spus şi ai talent, după 2 – 3 ani vor începe să apară şi rezultatele. Dar nimeni nu îţi poate garanta că vei câştiga o groază de bani, sau că te vei putea menţine mereu în centrul atenţiei.

Deci ţineţi minte, dragi bloggeri şi antreprenori online începători: fără multă muncă asiduă şi fără răbdare, făcând doar şmecherii mărunte şi umblând cu miloaga, pentru a profita de pe urma muncii celor mai vechi şi mai harnici decât voi, nu veţi ajunge la niciun rezultat şi mai devreme sau mai târziu vă veţi plictisi şi veţi abandona ceea ce aţi început.