Tagma jefuitorilor României

By | 12 martie, 2011

Am găsit un comentariu pe Realitatea, postat de cineva care se semnează Van Daas şi mi se pare genial! 😆

Tagma jefuitorilor României este reprezentată de următoarele categorii:

– 1 – 2 mii de foşti angajaţi ai serviciilor de securitate, de contraspionaj, de contrainformaţii militare şi ai întreprinderilor de comerţ exterior;
– 1 – 2 mii de foşti aparatcici (activişti P.C.R, sindicat, U.T.C etc.);
– 3 – 5 mii de progenituri ale celor de mai sus;

Toţi aceştia au fost încă de la început la butoane, şi-au asigurat „spatele” în afara graniţelor (au plătit, dar nu de la ei) şi au controlat privatizările, falimentele, traficul de persoane, interlopii, contrabanda, economia, legislaţia, politica internă şi alianţele internaţionale cu ajutorul următorilor:

– 10 – 15 de mii de foşti informatori şi colaboratori ai „serviciilor”, şantajabili cu dosarul şi tocmai de aceea „fixaţi” în poziţii strategice, acolo unde îşi pun semnăturile pe contracte, privatizări, achiziţii, angajări şi alte şmenuri;
– 20 – 30 de mii de pretorieni (în „servicii”), propagandişti, formatori de opinie, informatori,… profesori universitari (!) şi chiar provocatori;
– mai puţin de o mie de “goarne politice” de toate culorile.

Total: ceva peste 50 de mii.

3 păreri la “Tagma jefuitorilor României

  1. Ion Văcaru

    METAMORFOZĂ
    Celor ce rămân nepăsător la dezastrele
    ce le-au produs și le produc guvernările post decembriste

    Peste noi şi soarta lumii
    Guvernează iar nebunii…
    Cu războaie ei ne ceartă,
    Biruri pun ca Nalta Poartă,
    Când prin sate urlă câinii
    Că i-au părăsit stăpânii.
    Nu găsești picior de om,
    S-au urcat cu toți în pom
    Şi dansează pe crenguțe,
    Veritabile maimuțe,
    Mai prostește, mai prudent
    Cum o fac și-n parlament.
    Torturați nefericiții
    Şi îngâmfați neispraviții
    Ca o turmă,precum sunt,
    Luptă cu morile de vânt
    Şi nu văd că răul vine
    De la Mari Domnii străine.
    Taxe pun fără rușine
    Şi o spun că-i totul bine,
    Smecherii din guvernare
    Ce trăiesc pe picior mare..
    Alţii-şi cred aleșii Zei
    Şi nu pricep că sunt mișei,
    Că-mpart Tara în feude
    Şi dau legi tirane,crude
    Ca perfid să stăpânească
    Şi averea lor să crească.
    Iarăși, voi? Niște maimuțe,
    Jucați sârba pe crenguțe
    Cum vă cântă şi nu știți
    C-aţi ajuns niște pârliți.
    Deschide ochii,cetățene!
    A trecut prea multă vreme
    Să nu vezi că iești furat
    Chiar de cel ce l-ai votat.
    Iar ce vezi,cumva,de-ți place
    Şi ce VODĂ-n Ţară face,
    Urcă-n pom, sus pe crenguță
    Şi rămâi ce iești, Mainată.

  2. Ion Văcaru

    REFORMA LUI GÂGĂ

    ” Contra prostiei,chiar şi zeii,
    luptă în zadar”
    Friederich Schiller

    Gâgă,ultra reformist,
    Țărănist şi regalist
    A văzut în lac o stea
    Şi,și-a zis: este a mea!…
    Fericit găleata prinde
    Şi spre lac grăbit o-ntinde.
    Vrea s-o prindă.Ea dispare
    Şi apoi din nou apare…
    Bălăcii o noapte-întreagă
    Ca s-o prindă Nu-i de șagă!..
    Din oglinda-i legănată
    Nu se scurge în găleată.
    ” Nu renunț!O vreau şi sper
    Să am icoana ei din cer”,
    Gândește Gâgă către sine
    Că ce face face bine
    Şi luptă ca un disperat
    Ud ca varza la murat.
    Noaptea trece, ziua vine
    Şi steaua s-a topit în sine.
    Obosit de-atâta muncă
    Stă pe mal şi cugetă
    Înțelept cu sânge rece:
    ” Cum de sunt așa berbece?…
    Voi goli apa din lac
    Şi din mâl o bag în sac”
    Ajutat de-o secătură
    O făcu. De stea nici urmă.
    Întrebat Gâgă în sat
    De ce lacul l-a secat,
    Calm cu zâmbet studiat,
    Le dă un răspuns savant:
    „Nu vedeți?! L-am reformat.
    Bună treabă,nu fiți triști!..
    Că fu făcut ceaușiști.”

  3. Ion Văcaru

    FRUNTEA, SUS !…
    „Atunci sunt republicile fericite
    când domnitorii vor gândii sau gânditorii
    vor domni”- Platon

    Abdicând Tronul abil
    Regele ,profund umil,
    Sub coroană a dat iama
    În aurul de la Tismana
    Şi cu multă dibăcie
    A făcut să nu mai fie…
    Mazilir, plecă din ţară
    Lăsând visteria goală
    Ca Măria Sa, subtil.
    Să fie Rege şi-n Exil…
    Şi îmi spune un netot
    C-a fost Rege patriot.
    Dar nu vede, ca şi orbii,
    Că în Ţară intră corbii
    Unde haite de hiene
    Sfâşie şi ne sfidează.
    Fură şi ne guvernează…
    Ca jaful să devină lege
    Au nevoie şi de Rege.
    Române!
    Acum ,ori niciodară,
    Taie-n viitor o poartă
    Să avem o altă soartă.
    Nu sra cu mâna-n sân
    Să fi slugă la stîpân!…
    E timpul să pornim,
    Stâncă de uniţi să fim,
    Că la graniţă, moşnene,
    Ne pândesc alte hiene.
    Şi de-aceea fă să fie
    Braţul tău, în veşnicie,
    Pavăză peste Moşie…
    Nu da Ţara, bogăţie,
    Pradă hoţilor să fie!…
    Fruntea sus, Române!
    Ai o Ţară. Ai un nume.
    Uită de Regat şi Regi
    Şi încearcă să-înţelegi
    Că prin voinţa ta se poate
    Să trăim în libertate.
    Române, sus! Tu poţi
    Ţara să o scapi de hoţi
    Ridică-ţi braşul bărbăteşte
    Şi necruţător loveste
    Cu nestăvilită ură
    Hoarda celor ce te fură
    Şi perfid la jug te-înjugă
    Să le fi supusă slugă.
    Ridică-te! Nu se mai poate:
    Este-o limită în toate!…
    De la Tisa-n largul mării
    Alungă hidra nepăsării
    Că vei fi un biet sărac
    Îngenunchiat ce cel bogat,
    De monstroasa cârdăşie
    Dintre Hoţi şi Monarhie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge