A devenit aproape un obicei naţional să critici tot ce e românesc, de pe plaiuri mioritice şi să admiri până la veneraţie, tot ce este străin, mai ales dacă e anglo-american.
De fiecare dată când este vreo sărbătoare, religioasă sau nu, a devenit parcă o obligaţie pentru presă să scoată în evidenţă cât de pomanagii, mârlani şi înapoiaţi sunt românii, atunci când umplu ţara cu grătare, fum şi miros de mititei şi fripturi. Dacă e la români, acest lucru este privit ca o lipsă de civilizaţie.
Dacă este la americani, atunci grătarul nu mai este grătar, ci “barbeque” şi este un simbol al clasei de mijloc. Face parte din visul american, pe lângă căsuţa de lemn cu garaj şi piscină.
Dacă la noi nişte băieţi mai şmecheri, fac pe gangsterii şi se împuşcă pe la benzinării cu pistoale cu bile de cauciuc, ăsta e semn că ţara e în haos şi fiecare e este de capul lui, iar criminalitatea a atins cote maxime. Dacă e la New York şi negrii se împuşcă cu arme automate în plină zi, avem de a face cu un înalt grad de civilizaţie şi democraţie şi e o chestie foarte cool, bună de subiect pentru filmele de acţiune.
Acum două zile am avut parte de o nuntă regală cum nu s-a mai văzut. A fost un spectacol incredibil de grandios, o expresie a nobleţii, civilizaţiei şi puterii seculare a Imperiului Britanic. A doua zi, în urma englezilor care au participat la eveniment, au rămas 140 de tone de gunoi, inclusiv balegă de cal. Dacă se întâmpla la noi era dovada nesimţirii, lipsei de educaţie şi spirit civic, specifice românilor…