Declaraţia de la Budapesta din 16 iunie 1989

Postat de: | 28 November, 2011

La 16 iunie 1989, şase români din exil şi anume: Stelian Bălănescu, Mihnea Berindei, Ariadna Cornea-Combes (fiica Doinei Cornea), Mihai Korne, Ion Vianu şi Dinu Zamfirescu, (ulterior lider al PL 93 – nota red.) s-au deplasat la Budapesta, unde au semnat o Declaraţie“, împreună cu reprezentanţii Frontului Democratic Maghiar“, pentru îmbunătăţirea relaţiilor româno-maghiare. Din partea maghiară au semnat: Antal G. Laszlo, Balogh lulia, Biro Gaspar, Fur Lajos, Illyes Maria, Jeszensky Geza, Kesztbelyi Gyula, Molnar Gustav, membri în conducerea Frontului Democratic Maghiar.

Spicuim din această Declaraţie“: Românii şi Maghiarii s-au format în acelaşi spaţiu geografic; Transilvania este un spaţiu de complementaritate; Trebuie garantat dreptul la o reprezentare politică autonomă şi la autonomie culturală a fiecărei naţiuni“. Realizarea acestei Declaraţii“ implică şcolarizarea de toate gradele în limba maghiară, inclusiv reînfiinţarea Universităţii maghiare din Cluj. După cum scrie revista Dialog“: Ulterior, şi alte persoane şi organizaţii s-au alăturat acestei declaraţii: Rockenbauer Zoltan şi Vagvolgyi Andras din partea Federaţiei Tineretului Democrat, Partidul Liber Democrat, Asociaţia Maghiarilor din Transilvania, prin preşedintele Kiss Bela şi secretarul Spaller Arpad, întregul colectiv redacţional al revistei «2000», Bojtar Endre, şeful secţiei pentru Europa răsăriteană a Institutului de istorie literară, prof. Bela Kallman. Din partea românească: Dan Alexe, Daniel Boc, Theodor Cazaban, Matei Cazacu, Antonia Constantinescu, Sofia Cesianu, Florica Dumitrescu, Neagu Djuvara, Paul Goma, Virgil Ierunca, Eugen lonescu, Marie-France lonescu, Monica Lovinescu, Bujor Nedelcovici, Adrian Niculescu, Alain Paruit, Alex. Sincu, Sanda Stolojan, Vlad Stolojan, Vladimir Tismăneanu, Ileana Vrancea, George Barbul, Doru Braia, Dina Brătianu-Missirliu, Alexandru Missirliu şi Ileana Verzea“.

Textul declaraţiei a fost transmis în limba română, către România, direct de la frontiera maghiaro-română, în ziua de 18 iunie, prin postul de radio B.B.C., iar în aceeaşi seară a fost difuzat şi de către postul de radio Europa Liberă“. La 19 iunie, textul declaraţiei a fost publicat în principalele ziare maghiare.

În ziua de 4 iulie, trei dintre cei şase români care au elaborat împreună cu Forumul Democrat Maghiar Declaraţia de la Budapesta“ au fost primiţi de M.S. Regele Mihai. Ca urmare a acestei primiri, a fost difuzat următorul COMUNICAT DE PRESĂ:

Marţi, 4 iulie 1989, Majestatea Sa Regele Mihai a primit la reşedinţa Sa de lângă Geneva o delegaţie din grupul românilor care au redactat la Budapesta o declaraţie împreună cu Forumul Democratic Maghiar. Această delegaţie, compusă din d-na Ariadna Combes-Cornea, dr. Ion Vianu şi Dinu Zamfirescu, a înmânat Majestăţii Sale textul Declaraţiei de la Budapesta. Majestatea Sa Regele a aprobat întrutotul conţinutul declaraţiei, care exprimă convingerile sale privind relaţiile între popoarele român şi maghiar, amintind în plus egalitatea de drepturi a tuturor cetăţenilor români înscrisă în Constituţia Română din 1923, precum şi scrupuloasa sa aplicare în timpul monarhiei.

Foarte atentă la evoluţia situaţiei, atât din România, cât şi din Ungaria, şi, în special, la evoluţia relaţiilor româno-maghiare, Majestatea Sa şi-a exprimat dorinţa să fie ţinută la curent în permanenţă cu diferitele acţiuni ce se vor întreprinde în acest sens. Acest comunicat de presă a fost difuzat către România prin posturile de radio «Europa liberă», B.B.C. şi «Vocea Americii» şi a fost publicat de unele ziare occidentale“.

Poziţia ziarului Stindardul Românilor“ faţă de această Declaraţie“ este categorică: Nici o Organizaţie sau Asociaţie din Exil nu este îndrituită de a discuta, cu atât mai mult de a semna o Declaraţie“ comună cu vreun partid politic, organizaţie sau asociaţie maghiară, asupra viitorului celor două popoare. În această privinţă, numai reprezentanţii României Libere şi Democratice au dreptul legal de a negocia şi semna vreo hotărâre, asupra drepturilor şi obligaţiilor tuturor cetăţenilor ce locuiesc pe teritoriul României.

După o luptă de zeci de ani, ungurii au reuşit ca nişte români liberi să declare, nesiliţi de nimeni, că cele două popoare s-au format în acelaşi spaţiu geografic! Numiţii Stelian Bălănescu, Mihnea Berindei, Ariadna Combes, Mihai Korne, Ion Vianu şi Dinu Zamfirescu au uitat că românii trăiesc pe meleagurile transilvănene de 2.000 de ani, iar strămoşii lor de cel puţin 3.000 de ani, în timp ce ungurii au ajuns la aceste tărâmuri ca năvălitori şi opresori, abia în Secolele XI-XIII?

Cum îşi permit aceşti impostori să vorbească în numele Poporului Român şi să semneze o DECLARAŢIE, care certifică teza maghiară că românii şi ungurii au venit în Transilvania în acelaşi timp? Despre ce autonomie politică îşi permit să vorbească inconştienţii umanitarişti şi democraţi“? Nu au avut oare toate drepturile ungurii în România, până la instalarea dictaturii Ceauşescu? Când a fost vreo Universitate ungurească la Cluj, pentru a o reinstaura?

Trebuie să recunoaştem cu francheţe că ungurii au obţinut o mare victorie prin această declaraţie şi suntem convinşi că vor şti să o speculeze în viitor. Trăim zile de mare amărăciune şi, dacă nu am cunoaşte perfect inconştienţa celor de mai sus, ar trebui să-i tratăm ca trădători, aşa cum îi consideră cei din ţară, ai căror conducători se pot împăuna astăzi ca singurii apărători ai drepturilor româneşti. Este posibil să oferi pe tavă impostorilor de la Bucureşti această şansă, de a arăta poporului Român trădarea Exilului?

Ce să mai vorbim de primirea lor în audienţă la cel ce vrea încă să mai domnească în România, cu preţul oricăror sacrificii? Felicitaţi de Regele Mihai, care vrea să fie ţinut la curent cu orice nouă trădare, şi care s-a îmbulzit să dea un interviu Televiziunii maghiare, confirmând astfel, încă o dată, sus-numita Declaraţie“, românaşii noştri sunt atât de inconştienţi, încât se mândresc cu progresismul“ lor şi sunt gata să ne lipească“ o nouă etichetă, pe care să scrie: naţionalişti şovini“! Majestatea Sa Regele Mihai“ voieşte astăzi să formeze un nou guvern Petru Groza“, de data aceasta în Exil? Are comunişti şi are şi liberali, să-i stăpânească sănătos. Ce contează stângismul“, dacă are iz gorbaciovian?

Astăzi, Majestatea Sa“, care joacă din plin cartea comunismului umanitar“, poate să formeze oricând un guvern în Exil, cu Paul Goma prim-ministru şi cu Dinu Zamfirescu la Externe! Nu ar fi decât o reeditare a lui 6 martie 1945. Va avea în viitor şi sprijinul televiziunii umanitare şi progresiste“ româneşti, condusă de Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu, care nu au întârziat să-şi dea adeziunea la noua vânzare a României. Istoricii Mihnea Berindei şi Matei Cazacu vor scrie despre istorica Declaraţie de la Budapesta binecuvântată de către Majestatea Sa“.

Suntem naţionalişti şi nu ne este ruşine să o afirmăm, dar nu şovini, rasişti, nazişti sau antisemiţi, aşa cum aceşti domni ne etichetează. Vrem înţelegere cu ungurii într-un spirit de deplină egalitate, aşa cum românii au dovedit-o între cele două războaie, dar suntem conştienţi că nu noi (Exilul), ci numai ţara, Liberă şi Democratică, poate lua decizii, pe care să le transforme în Declaraţii, Convenţii şi Tratate, şi ştim că nu ne este permis nouă, celor din Exil, să întreprindem astfel de acţiuni. În interesul unei apropieri româno-maghiare, trebuie depuse toate eforturile, de către întreg Exilul românesc, dar această apropiere trebuie să vizeze lupta în comun pentru eliberarea ţărilor noastre de comunism. Toate neînţelegerile între cele două naţiuni trebuie discutate într-un spirit nou, atunci când ţările noastre vor fi libere. Dorim din suflet o înţelegere cu ungurii, dar aceasta nu poate fi realizată decât de cei îndrituiţi să o facă.

ION PANTAZI
(Articol reprodus din publicaţia Stindardul Românilor“, Canada, vara anului 1989)

Sursa: Tricolorul

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge