Mă tot gîndesc dacă telefonul inteligent, sau smartphone-ul este cu adevărat o necesitate, sau mai mult un moft şi o modă promovată prin marketing agresiv?
Mi-am luat şi eu un smartphone prin 2008. E vorba de un Samsung SGH i600, care nu ştiu dacă azi mai poate fi considerat smartphone, dacă ţinem cont de ultimele tendinţe în domeniu.
Motivul a fost să am un instrument util, care să mă ajute în activitatea mea de blogger. Ideea era să am un dispozitiv pe care să-l pot lua oriunde cu mine şi să pot să-mi consult e-mailul, reţelele de socializare la care am cont şi chiar să-mi administrez blogul şi să postez noi articole.
În timp mi-am dat seama că lucrurile nu stau chiar aşa. Deşi o tastatură qwerty uşurează mult tastarea în cazul mesajelor, accesul la Internet permite interacţiunea pe reţelele de socializare şi vizualizarea, cât de cât, a unor documente, un smartphone nu poate înlocui complet un calculator laptop sau desktop.
Plus de asta am constatat o serie de dezavantaje, cel puţin în cazul meu. În primul rând, Internetul 3G oferit de operatorii de telefonie mobilă este foarte scump şi prost. Era suficient să intru de 3 – 4 ori pe e-mail sau Facebook, pentru ca tot creditul de pe cartelă să fie golit. Ecranul mare şi wireless-ul consumă bateria mult mai repede, aşa că avantajul mobilităţii şi autonomiei a devenit deja istorie.
În cazul meu mai sunt şi alte dezavantaje, pe lângă cele generale. Dacă la început dimensiunea ecranului părea acceptabilă şi chiar instalasem o aplicaţie care permitea editarea şi salvarea de documente în format text, în timp, din cauză că vederea mi-a slăbit mult, a devenit dificil chiar să-mi citesc SMS-urile sau să verific apelurile, fără ochelari.
O altă problemă apărută în ultimul timp a fost şi semnalul reţelei mobile. În cazul telefoanelor inteligente, acestea încearcă să se conecteze la reţeaua cea mai avansată tehnologic. Mai precis, întâi caută reţeaua 3G şi numai în cazul în care semnalul scade foarte mult, caută reţelele mai vechi cum ar fi GPRS sau GSM. Şi cum la mine în apartament în anumite locuri semnalul 3G este foarte slab, mi se întâmpla des să pierd apeluri.
Drept urmare am luat decizia să renunţ o perioadă la Samsung şi să revin la vechiul meu telefon Nokia 6020. Şi surpriză! După 5 ani de nefolosire, timp în care am încărcat de vreo 2 ori pe an bateria, care se descrcase complet, telefonul funcţionează ireproşabil.
Bateria, neîncărcată de câteva luni, funcţionează cam de o săptămână (şi încă mai are 2 linii), am semnal maxim în orice colţ al casei, telefonul porneşte rapid când îl deschid, spre deosebire de Samsung, la care încărcarea Windows Mobile dura aproximativ un minut. Plus de asta, fiind mai mic, este mult mai uşor de cărat atunci când pleci undeva.
În concluzie, chiar avem nevoie de un smartphone? Până la urmă, un telefon rămâne un telefon şi tot ce ai nevoie să faci cu el este să vorbeşti şi eventual să mai transmiţi nişte mesaje text scurte.
Nu ti-a dat Dan Voiculescu decat un samsung la cata politica faci?