Un scurt-metraj emoţionant, în regia lui Constantin Pilavios, despre valorile familiale, astăzi uitate sau batjocorite. Un filmuleţ care merită văzut şi a cărei descoperire este meritul lui Saccsiv.
Pentru cei care nu se descurcă prea bine cu engleza, iată şi transcrierea literară a filmuleţului:
Tatăl şi Fiul stau în grădină pe o bancă. Fiul citeşte ziarul. Tatăl vede o vrabie şi întreabă:
– Ce e aia?
Fiul se opreşte o clipă din citit, se uită şi îi răspunde:
– O vrabie. Apoi continuă să citească.
Tatăl mai stă puţin şi întreabă din nou:
– Ce e aia?
– Abia ţi-am spus, tată, este o vrabie, răspunde Fiul pe un ton puţin iritat.
Tatăl se mai uită puţin în jur, vede o altă vrabie şi întreabă din nou:
– Ce e aia?
– O vrabie, tată, o vrabie… VRA-BI-E!!! răspunde Fiul tot mai enervat.
– Ce e aia? continuă Tatăl, netulburat.
Fiul deja începe să strige, înfuriat:
– De ce faci asta? Ţi-am spus de atâtea ori, că este o vrabie! Nu poţi să înţelegi???
Tatăl se ridică şi pleacă. Fiul îl întreabă:
– Unde te duci?
Tatăl îi face semn să stea şi după câteva clipe se întoarce din casă cu un caiet în mână. E un jurnal. Îl deschide i-l dă Fiului şi îi face semn să citească.
– Cu glas tare… spune el.
– Astăzi fiul meu cel mic, care acum câteva zile a împlinit 3 ani, stătea cu mine în parc, când o vrabie s-a aşezat în faţa noastră. Fiul meu m-a întrebat de 21 de ori ce era aia şi i-am răspuns de 21 de ori, de fiecare dată, că era… o vrabie. L-am îmbrăţişat de fiecare dată când mi-a pus aceeaşi întrebare, din nou şi din nou, fără să mă enervez, simţind afecţiune pentru copilul meu mic şi inocent.
Fiul se opreşte din citit, îşi îmbrăţişează tatăl şi îl sărută.
Pingback: Reclama de la Cosmote cu fluturele nu este originala | Dan Tănăsescu