Cultul frustrării

By | 17 martie, 2010

Reclamele au încetat demult să mai fie doar simple instrumente publicitare, destinate exclusiv vânzării şi promovării de produse. Publicitatea a devenit astăzi parte integrantă a culturii de masă şi uneori pare să fie chiar o formă de artă.

Din păcate această formă de artă şi factor cultural al lumii moderne, nu este în folosul cetăţeanului obişnuit, ci îl foloseşte pe acesta ca instrument al intereselor marilor companii şi corporaţii.

Unul din mijloacele pe care le foloseşte şi le cultivă publicitatea este frustrarea. Consumatorul trebuie să fie frustrat pentru a fi predispus la achiziţionarea unui produs. Tehnica este simplă şi aproape pavloviană. Mai întâi persoanei incluse în target-ul reclamei, de obicei un tânăr adolescent, i se conştientizează şi i se amplifică o nevoie fundamentală, naturală, umană. Apoi i se arată că nu îşi poate îndeplini acea nevoie în mod firesc, acest lucru generând frustrarea. La final apare şi soluţia: înlocuirea acelei nevoi naturale cu produsul la care se face reclamă.

Un exemplu care ilustrează foarte bine cele de mai sus este reclama la oferta de meniu KFC, care se derulează în prezent pe la televiziuni.

Avem doi adolescenţi care locuiesc împreună, probabil cu chirie, după modelul american numit roommate. Unul din ei, care tocmai soseşte îi oferă celuilalt un meniu KFC, pe care la primit ca ofertă, pe lângă al său. Celălalt tânăr crede că acesta este un gest de afecţiune şi prietenie, ca între fraţi, dar celălalt îi spune ironic că este doar „o ofertă super tare” şi îl face „ciudat”. În partea a doua a reclamei, primul tânăr soseşte din nou acasă, de data asta însoţit de două fete sexy. Celălalt întreabă dacă una din ele este pentru el, aşa ca în cazul ofertei. Răspunsul este, evident, „nu”.

Care este mesajul reclamei? Nu poţi avea parte de prietenie, de afecţiune frăţească, dar ai parte de un meniu KFC. Nu poţi avea o fată frumoasă, cu care să faci sex, dar te poţi mulţumi cu… o ofertă KFC. Deci produsul se substituie nevoii reale.

Mai este de adăugat faptul că şi la această reclamă, la fel ca în cazul reclamei la chips-urile Lay’s, femeia este tratată ca un produs, nu ca o fiinţă umană. Deci, CNA, interdicţii, se aude ceva?…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge