China, Coreea de Sud, Japonia, Arabia Saudită sau Kuweit bagă tot mai mulţi bani în terenuri agricole din afara ţărilor lor. Guvernele care nu au suficiente resurse alimentare sunt tot mai interesate să cumpere sau să arendeze pe termen lung întinderi importante de teren agricol în încercarea de a satisface cererea internă de alimente.
Se estimează că în ultimii cinci ani, în lume, s-au vândut între 15 şi 20 de milioane de hectare de teren arabil. Cât suprafaţa agricolă a Franţei, scrie The Guardian.
Economiile emergente par tot mai interesate de terenul agricol, dat fiind faptul că preţurile pentru produsele agricole de bază au atins cote de maxim istoric, punând în pericol securitatea alimentară a multor ţări suprapopulate.
Mari corporaţii multinaţionale, comercianţii-gigant de produse agricole sau bănci, fonduri de investiţii şi de pensii văd plasamentele pe termen lung în terenuri agricole în străinătate ca o alternativă demnă de luat în seamă. Banca Mondială, care a susţinut până acum arendarea terenurilor către investitori străini, încurajează acum ţările să impună reglementări mai stricte pentru a nu îşi pune în pericol securitatea alimentară.
Banca Mondială consideră că între investiţiile în agricultură care pot susţine economiile sărace şi investiţiile speculative există o linie de demarcaţie destul de vagă.
“Atunci când se fac corect, investiţiile de mari dimensiuni în agricultură pot genera oportunităţi pentru economiile sărace. Totuşi, magnitudinea şi natura speculativă a unora dintre aceste tranzacţii pot fi îngrijorătoare”, se arată într-un raport al BM.
Sursa: Profitul agricol
Comentariul meu:
În România aproximativ 25% din suprafaţa totală a terenurilor agricole este vândută deja străinilor, iar UE ne recomandă să vindem şi restul unor “investitori străini capabili să facă performanţă”.