Am vorbit într-un alt context despre generalizare, ca eroare de gândire. Acum mă refer la principalele deformări de raţionament sau distorsiuni cognitive, aşa cum sunt ele clasificate în terapia cognitivă.
Deşi psihologii consideră că acestea apar numai atunci când suntem într-o stare de vulnerabilitate psihologică şi emoţională, în opinia mea aceste “erori de gândire” apar şi în mod normal la unii indivizi şi la nivel colectiv, social şi sunt exploatate de asemenea de presă, publicitate şi politicieni în scop de manipulare.
1. Radicalizarea: a vedea totul fie în negru, fie în alb.
2. Suprageneralizarea: a dramatiza o dificultate obişnuită, generalizând-o în mod excesiv (folosind adverbe ca “totdeauna” şi “niciodată”).
3. Deformarea selectivă: a nu reţine decât partea negativă a lucrurilor (prin filtrare) sau a minimaliza ceea ce e pozitiv, amplificând ceea ce e negativ.
4. Autodeprecierea: a crede că toate calităţile noastre, atuurile şi succesele noastre n-au nicio valoare şi nu servesc la nimic.
5. Inferenţa: a citi gândurile altora, a ghici viitorul, a face declaraţii pripite.
6. Emotivitatea: a ne proiecta stările sufleteşti asupra realităţii.
7. Prezenţa lui “ar trebui”: a socoti că viaţa şi lumea “trebuie” să răspundă totdeauna unor norme foarte precise.
8. Etichetarea: a identifica persoanele cu acţiunile şi comportamentul lor.
9. Personalizarea: a pune întreaga răspundere pentru o problemă în cârca uneia şi aceleiaşi persoane.