Cea mai mare prostie, pe care poate să o facă cineva, fie el simplu cetăţean sau persoană publică, implicată în treburile ţării, este să-şi formeze opinii sau să ia decizii de natură politică, economică, socială etc. pe baza unei ideologii. Mai ales dacă acesta a fost elaborată de alţii!
Acest lucru se datorează faptului că ideologiile nu au nicio legătură cu realitatea, adevărul, ştiinţa, nici măcar cu filosofia. O ideologie este un sistem de idei creat şi ajustat pentru a servi interesele unui grup. O grupare aflată pe o poziţie de putere, sau care aspiră la aceasta, apelează la o elită intelectuală pentru a împacheta nişte interese şi nişte scopuri, într-un sistem aparent coerent şi raţional de concepte şi axiome, în aşa fel încât acestea să pară viabile şi să fie acceptate de o cât mai mare parte a publicului.
Ideologia nu are nimic de-a face cu realitatea obiectivă, cu ordinea naturală a lucrurilor, fiind doar creaţia artificială, cu scop precis, a unei minţi umane, aceasta fiind, de cele mai multe ori, bolnavă şi iraţională.
Multă lume urăşte comunismul pentru că îl confundă cu totalitarismul. Numai că totalitarismul nu are nicio legătură cu vreo ideologie anume, ci este de fapt doar ideologie aplicată în practică. Nu contează cărui partid sau mişcări aparţine ideologia respectivă. Dacă mâine un partid ecologist de exemplu, ar ajunge la putere, ar elimina de pe scena politică toate celelalte partide, organizaţii şi curente de idei şi ar începe să pună în practică, cu forţa, propriile idei, la nivelul întregii societăţii, eliminând pe toţi cei care nu se supun şi care gândesc altfel, atunci regimul ecologist ar deveni tot atât de monstruos şi de criminal, cum au fost şi cele comuniste sau fasciste.
Sigur, omenirea nu poate exista fără reguli şi deci, un set de principii care poate fi asimilat unei ideologii, tot trebuie să aibă la bază. Dar aceste idei trebuie să fie inspirate de legile naturale, ale bunului simţ şi de principiile morale universale, comune atât religiei creştine, cât şi multor altor religii ale lumii. Şi pentru a fi siguri că aceste principii sunt viabile, ele trebuie obligatoriu să servească interesele comune tuturor indivizilor, nu doar pe cele ale unor grupuri private, mai mult sau mai puţin restrânse, ale societăţii.