„Minunea” (Ciudo, în limba rusă) este un film pe care l-am văzut recent şi care mi-a plăcut foarte mult. L-am găsit postat de un comentator pe blogul lui Saccsiv şi după ce l-am văzut am rămas puţin tulburat de poveste, deoarece se bazează pe evenimente reale petrecute în 1956, într-un orăşel din Rusia post-stalinistă.
Este un film despre credinţa ortodoxă şi despre minuni săvârşite de sfinţi. Ecranizarea din 2009 prezintă cazul unei tinere comsomoliste dintr-un orăşel industrial al Rusiei anilor ’50, care lua în derâdere înclinarea mamei sale spre credinţa creştin-ortodoxă şi spre ceea ce ea numea superstiţii.
După ce şi-a obligat mama să ia toate icoanele de pe pereţi, mustrând-o pentru habotnicia ei, a acceptat totuşi să păstreze icoana Sfântului Ierarh Nicolae, foarte preţuită de mama sa.
Fiind ziua ei de naştere, femeia a dat o petrecere stropită cu multă vodcă, cu muzică şi cu destrăbălări. La un moment dat, sub pretextul că nu are partener de dans, a făcut o glumă, luând de pe perete icoana Sfântului Nicolae şi începând să se învîrtă prin cameră cu ea la piept. La scurt timp a rămas împietrită, cu carnea practic pietrificată, dar fiind totuşi vie şi nimic nu a mai putut-o mişca de acolo timp de câteva luni. Orice încercare de a o reanima, de a o muta din loc, sau de a-i lua icoana din braţe au fost sortite eşecului: acul seringii se îndoia şi se rupea în braţ, uneltele folosite pentru a sparge duşumeaua de sub femeia împietrită se spărgeau, iar din podea ieşea sânge.
Autorităţile comuniste, speriate de amploarea pe care pe care o luase fenomenul, încearcă să muşamalizeze cazul, încercînd în acelaşi timp să elucideze misterul. În continuare povestea se învârte în jurul acestei teme, fiind un prilej pentru realizarea unei radiografii a societăţii comuniste a acelor ani, în care sunt evidenţiate racilele sistemului sovietic.
Eroina revine la viaţă după mai bine de 4 luni, timp în care a stat împietrită, în mijlocul unei camere, cu icoana Sfântului Nicolae la piept. Acest lucru s-a produs atunci când un tânăr elev, un fecior neprihănit, conform tradiţiei, a reuşit să desprindă icoana din braţele ei.
Femeia era perfect sănătoasă din punct de vedere fizic, dar nu mai vorbea, avea tot timpul o privire fixă şi pierdută şi căpătase darul de a vindeca doar prin atingerea mâinilor. Deoarece anchetatorii nu au putut să afle nimic de la ea şi nu au reuşit să demaşte presupusul complot, care ar fi stat la baza acestei stranii întâmplări, tânăra este internată într-un ospiciu, unde probabil îşi va petrece restul vieţii de aici înainte.
Filmul merită văzut, doar şi pentru valoarea sa artistică, dar oricum, este tulburător inclusiv pentru cei care nu sunt credincioşi, din simplul motiv că va exista mereu întrebarea: a fost minune, sau nu? Şi dacă a fost?…
Puteţi vedea aici filmul integral, cu subtitrare în limba română.