Suntem sclavii confortului şi tehnologiei

By | 16 iunie, 2012

Într-o conferinţă de pe 5 mai 2009,  intitulată „Tehnologie şi libertate” organizată de Biblioteca judeţeană „Costache Sturdza” din Bacău şi susţinută de scriitorul Ovidiu Hurduzeu – cel care promovează în România şi Basarabia doctrina politică numită distributism, văzută ca o alternativă la capitalism şi socialism – Filotheu Bălan, secretarul Mănăstirii Petru Vodă descrie în acest fragment modul cum sistemul creat de tehnologie şi confortul pe care aceasta ni-l oferă ne transformă în sclavi şi ne dezumanizează.

Am realizat şi un transcript al acestui video:

Avem un capitol 18 şi vă voi ruga pe dvs. să-mi spuneţi despre ce este vorba. Domnul Hurduzeu a pomenit aici de acest stil de viaţă, „lifestyle”. Există mai multe teorii psihologice, care au încercat să înscrie persoana umană, în secolul XX, în algoritmi şi să facă omul într-un consumator perfect. Au încercat să găsească formula perfectă pentru ca producătorii de tot felul de mărfuri să-şi vândă din ce în ce mai bine mărfurile şi să ştie exact în ce procent să producă baticuri albe, baticuri roşii, baticuri mov şi aşa mai departe.

Şi s-au creat tot felul de algoritmi pentru a calcula nevoia pieţei de astfel de produse. Sigur, s-au creat şi alte tehnologii de manipulare, de creare a unor nevoi false. Modă – asta face, creează nevoi false ale oamenilor. Şi atunci omul devine un rob al societăţii de consum.

Aş vrea să vă recomand o experienţă, pe care sunt sigur că cei mai mulţi dintre noi, dintre dumneavoastră, aţi încercat-o. Să nu uitaţi, iată, a venit primăvara, există, chiar şi în faţa blocului unde trăim, câte o bucăţică de pământ, care poate fi muncită cu mâinile dumneavoastră şi poate chiar aşteaptă.

Ani de zile, în care în faţa blocurilor în care locuiţi, nimeni nu se osteneşte să pună o floare, să cureţe iarba, să se îngrijească de pământul acesta, să semene o sămânţă şi să vadă cum Dumnezeu a pus viaţă în acea sămânţă care nouă ni se pare moartă. Şi mai mult decât sămânţa aceea, un bob de grâu, să vadă cum în spic poate să rodească 30 – 60 de boabe, aşa cum scrie în Evanghelie, după dragostea fiecăruia, care va semăna acel spic de grâu.

Iar cei care veţi vrea să faceţi mai mult decât o experienţă încercaţi să înţelegeţi că singura ieşire din sistemul diabolic, care ni se pregăteşte, prin venirea acestor acte electronice, deci ciparea întregii populaţii, singura soluţie de ieşire este tăierea dependenţei de sistem… întoarcerea la ţară, întoarcerea la viaţa simplă.

În momentul în care nu mai depinzi de apa care curge din perete, nu mai depinzi de gazul care vine pe conductă, de curentul electric, pe care trebuie să-l plăteşti, de abonamentul telefonic şi de toate aceste aşa-zise comodităţi, de înlesniri ale tehnologiei, în acel moment am devenit… ne-am întors la calitatea noastră de oameni şi orice criză va lovi România de acum încolo, ne va lăsa absolut indiferenţi.

0 păreri la “Suntem sclavii confortului şi tehnologiei

  1. alex

    Evoluţia tehnicii pentru uzul comun s-a încheiat de mult. Aşa cum edilii cârpesc străzile cu câteva petice de 1x1m, la fel se procedează în telefonia mobilă, cu laptopurile sau TV-urile: câte un megapixel aruncat spre fraieri, câte 1-2 inci aruncaţi la diagonala laptopului sau a tabletei. Adică tot mai mult din acelaşi lucru. Vezi, firmele nu pun senzori de calitate în telefoane, dar adaugă megapixeli în prostie. Sunt multe modele de telefon asemănătoare, diferă megaherţii procesorului, megapixelii şi carcasa. Compară de exemplu Nokia E63 cu E72 la caracteristici şi la preţ.

    Preţuri? Cea mai bună ofertă? Altex, Carrfour, Media Galaxy? E-Mag sau okazii.ro? Tomberoane mai mult sau mai puţin atrăgătoare. Furnizorii disperaţi că falimentează au strategiile lor de marketing, lăsând mereu impresia că fraierul are de câştigat aruncându-se la super-oferte. Uite un exemplu: în februarie un Samsung full HD era 2300 lei, acum e 1500. Şi acum e super-ofertă, oare de ce?

    Mi-am format obiceiul să analizez reclamele din cutia poştală metodic. Am observat că mereu diferă parametrii prezentaţi, chiar pe aceeaşi pagină. Una din reguli e să prezinţi minim 5 caracteristici. Dacă procesorul laptopului e slab, ce-o să spui? Că are webcam de 1.3Mp, sau 3 USB-uri 2.0, deşi acum e la modă v.3.0. Când băieţaşul plătit cu ora să facă reclamă nu mai are ce inventa, o dă pe poezie. Cu toţii am fost crescuţi cu astfel de poezii: cel mai bun detergent, şampon, săpun, cel mai rapid laptop sau maşină. Să luăm firma Gillette? Cu ani în urmă aveau BIC-uri cu o lamă. Apoi cu 2, apoi cu 3, limita maximă fiind 7. Dacă nu-i, s-o demonstreze ei. Ce rezultă de aici? Nu creşte calitatea oţelului, ci cantitatea, mereu pusă să bată calitatea. Nu cred că cineva îşi curăţă cartofii cu 3 lame uşor tocibile deodată, însă între cartofi şi marketing e o diferenţă cam mare.

    Bonusurile? Hai să nu râdem cu capul în pungă! Orice mouse Microsoft jegos care nu s-a vândut la vremea lui, orice geantă de laptop cu fermoare proaste care în câteva luni ajunge flenduri sunt “argumente” în favoarea unor produse de ultra-foarte-mega-proastă calitate. Are lumea tablete? Să vedem peste 2 ani cum vor merge şi cât le va ţine acumulatorul. (Într-un telefon temperatura e mai mică decât în tablete, laptopuri, fapt care reduce procentul degradării acumulatorului.). Acumulatorii nu “trebuie” să ţină, altfel n-ar exista industria reciclării, fie de către firmele-mamă, fie de firmuliţe no-name care vând/”repară” echivalenţi.

    Tirania Microsoft? Bill Gates a modelat o lume, nu doar câteva ordinatoare sau cum se mai numeau pe atunci. Filosofia (de suprafaţă) a Microsoft era: userul e un idiot, un handicapat, îl salvăm noi ajutându-l să putrezească în scaunul birocratic. Observă trecerea de la automatic updates la shortcut-urile pe desktop căre site-uri. Similar vezi şi în telefoane-link-urile spre facebook, twitter, linkedIn, yahoo.
    Gates zicea odată că 640kb ar trebui să fie suficient pentru oricine. Era vorba de capacitatea hardurilor, care pe atunci concurau ca diametru cu plăcile de vinyl. În prezent, alţi băieţi la fel de activişti au “stabilit” limita cotidiană a cardurilor SD/MMC şi a stick-urilor USB: 16Gb. Le găseşti peste tot, la tonete, în magazine “de profil”. În State, cu ani în urmă erau de vânzare (pentru public!) stick-uri USB de nu mai zic cât. România însă trebuie, ca şi alte ţărişoare, să salveze periodic economia globală.
    Hai să o luăm aşa, să ne imaginăm nişte boschetari care umblă prin tomberoane, ciugulesc ei ce apucă, îşi fac provizii pe care le depozitează în pungi mizere, pline de furnici, gândaci, viermi. Dacă ar fi capitalişti, ar vinde resturile mai departe, la “sub-boschetari” (am drepturi de autor la expresie, văd că nu apare pe google). Dau un mic exemplu: card-uri de 4Gb şi acumulatori Ni-Mh de 2100mAh băgaţi la promoţie ca să iei o camera foto şi ea depăşită de vremuri. Din fericire, NiMh pierde din capacitate, anual, mai puţin decât LiIon/LiPol, dar asta nu mă încălzeşte prea mult.
    O soluţie perfectă e să nu mai cumpărăm nimic din domeniul IT. Să nu ne pască mila cumva! Corporaţiile se mută din stat în stat, în funcţie de falimente, dar rezistă.
    Sună radical? Pesimist (parcă, ţine de şabloanele fiecăruia cum să eticheteze), cred că nu-i nevoie să trecem mereu prin experienţele altora pentru a învăţa. Sună democratic? Sună frumos?
    De ce să-ţi schimbi telefonul ca să fii mai trendy? Poţi fi mai trendy tu, nu gadget-ul.
    De ce să salvezi alte economii, pe banii tăi, cu buzunarul tău, cumpărând ciurucuri care nici nu se comercializează în Occident? Tablete are acum tot prostul, deci care ar mai fi distincţia? (Plec de la ideea că un produs IT devine marcă, simbol, definitoriu pentru status-ul social, mai ales dimensiunea economică.).

    Şi uite aşa ajung şi la religie, nu întâmplător; am gândit aserţiunea în câţiva paşi mărunţi.
    Tehnologia trebuia să fie un ajutor dat oamenilor şi nu un sabotor, o piedică sau chiar un blocaj spiritual. În secolul trecut apăruseră deja reacţii împotriva televiziunilor, a Imaginii, luată/înţeleasă ca falsitate şi dogmă. Ce-au făcut televiziunile, presa, filmele din om? O fiinţă care nu merită să stea vertical. Spre final, suntem consumatori de produse şi servicii, însă ceea ce consumăm ne consumă. Nu-i nevoie să treci printr-o viaţă ca să înţelegi nişte lucruri. Domeniul IT, consumismele, politica sunt bancuri. Uneori îţi dai seama de asta în timp util, să zicem, alteori nu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge